7,749 matches
-
guvernator, își dă seama că îi datorează banii și avansarea. Stăpânit de bucurie, îl aclamă. Amelia, deși cuprinsă de spaimă, caută buruiana ce i-a fost recomandată. Riccardo îi iese în cale. Când cei doi se găsesc față în față, mărturisirea iubirii, ce a fost până atunci ascunsă, izbucnește. Extazul este întrerupt de apariția lui Renato. Pentru a nu fi recunoscută, Amelia își acoperă fața cu vălul. Renato a venit să-l prevină pe Riccardo că grupul de conspiratori se îndreaptă
Bal mascat () [Corola-website/Science/307437_a_308766]
-
de a fi spionat în favoarea Marii Britanii și a Japoniei, de a fi fost moșier, de a fi vrut să înșele partidul cu renegarea troțkismului în 1934 etc. etc. Interogat de faimosul procuror al statului Andrei Vîșinski, a semnat până la urmă mărturisirea tuturor crimelor imputate. S-a încăpățânat încă să susțină că bunurile pe care le-a posedat le-a folosit în interesul cauzei socialiste și că, în tinerețe, a fost un sincer luptător pentru emanciparea muncitorilor, înainte de a deveni în anii
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
le-a posedat le-a folosit în interesul cauzei socialiste și că, în tinerețe, a fost un sincer luptător pentru emanciparea muncitorilor, înainte de a deveni în anii din urmă un criminal contrarevoluționar. A explicat că nu a tărăgănat mai mult mărturisirea, datorită dorinței de a fi solidar cu efortul combaterii agresorilor care interveniseră recent în China și în Spania. Spre deosebire de alți colegi ai săi, în ziua verdictului din 13 martie 1938 Racovski a beneficiat de anumită "clemență" și nu a fost
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
din eseul "1907 din primăvară până'n toamnă" le-a influențat. În anul 1950, autorul Don Mauricio Carlavilla a editat în Spania cartea „Simfonia în roșu major” („Sinfonia en Rojo Mayor”} conținând așa zisele „protocoale Rakovski” - protocoale imaginare ale unor mărturisiri ale lui Christian Rakovski așa cum ar fi fost găsite de un voluntar spaniol prosovietic în timpul Operației Barbarossa în Rusia, în casa din Leningrad a unui defunct medic al NKVD, dr. Iosif Landovski și așa cum ar fi fost notate în niște
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
erau așteptați să se prezinte și li se cereau să depună un jurământ că au spus adevărul. În unele cazuri, statul a preluat atât rolul de procuror cât și judecător, și putea tortura acuzații prin bătăie pentru a obține o mărturisire și numele tuturor conspiratorilor. Dacă acuzațiile erau triviale sau grave, cărturari și scribii depuneau în instanță un document cu plângere, mărturie și verdictul cazului ca referință pentru viitor. Pedepsele pentru infracțiuni minore implicau amenzi, bătăi, mutilări faciale sau exilul, în funcție de
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
(1689) a fost scrisă de baptiștii calviniști din Anglia pentru a reda în mod formal ideile creștinilor protestanți dintr-o perspectivă baptistă. Această mărturisire, ca și cea de la Westminster (1646), a fost scrisă de puritanii evanghelici care erau preocupați ca particularitățile organizării bisericii să reflecte exact învățătura biblică. Crearea mărturisirii de credință din 1689 este legată de istoria timpurie a baptiștilor și de diferențele
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
pentru a reda în mod formal ideile creștinilor protestanți dintr-o perspectivă baptistă. Această mărturisire, ca și cea de la Westminster (1646), a fost scrisă de puritanii evanghelici care erau preocupați ca particularitățile organizării bisericii să reflecte exact învățătura biblică. Crearea mărturisirii de credință din 1689 este legată de istoria timpurie a baptiștilor și de diferențele dintre cele două tipuri de baptiști: generali și particulari. La începutul secolului al XVII-lea, baptiștii englezi reprezentau doar o serie de biserici din Anglia, și
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
1642 și a luat sfârșit în 1649. Regele Charles I a pierdut conflictul iscat și a fost executat, Anglia devenind pentru o perioadă scurtă de timp Republică. Odată cu încheierea conflictului, baptiștii ce susțineau principiile particulare au profitat și au scris mărturisirea de credință. Șapte congregații și-au trimis reprezentanți pentru a ajuta la scrierea acestui document. Scopul acestui document a fost cel de a-i diferenția în mod oficial pe baptiștii particulari de anabaptiști. Documentul a fost terminat în anul 1644
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
acestui document a fost cel de a-i diferenția în mod oficial pe baptiștii particulari de anabaptiști. Documentul a fost terminat în anul 1644 și, deși nu a fost detaliat, avea un ton clar calvinist. Este cunoscut ca fiind " Prima mărturisire de credință a creștinilor baptiști" ce a precedat mai bine cunoscuta mărturisire de la Westminster scrisă în anul 1646. Odată cu dispariția monarhiei, mărturisirea de la Westminster a fost considerată declarația de credință pentru biserica anglicană, dar și pentru cea scoțiană. Congregaționaliștii și-
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
pe baptiștii particulari de anabaptiști. Documentul a fost terminat în anul 1644 și, deși nu a fost detaliat, avea un ton clar calvinist. Este cunoscut ca fiind " Prima mărturisire de credință a creștinilor baptiști" ce a precedat mai bine cunoscuta mărturisire de la Westminster scrisă în anul 1646. Odată cu dispariția monarhiei, mărturisirea de la Westminster a fost considerată declarația de credință pentru biserica anglicană, dar și pentru cea scoțiană. Congregaționaliștii și-au creat propria versiune a enunțului de la Westminster în 1658, numită Declarația
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
anul 1644 și, deși nu a fost detaliat, avea un ton clar calvinist. Este cunoscut ca fiind " Prima mărturisire de credință a creștinilor baptiști" ce a precedat mai bine cunoscuta mărturisire de la Westminster scrisă în anul 1646. Odată cu dispariția monarhiei, mărturisirea de la Westminster a fost considerată declarația de credință pentru biserica anglicană, dar și pentru cea scoțiană. Congregaționaliștii și-au creat propria versiune a enunțului de la Westminster în 1658, numită Declarația Savoy. Varianta originală a mărturisirii din 1644, deși era similară
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
anul 1646. Odată cu dispariția monarhiei, mărturisirea de la Westminster a fost considerată declarația de credință pentru biserica anglicană, dar și pentru cea scoțiană. Congregaționaliștii și-au creat propria versiune a enunțului de la Westminster în 1658, numită Declarația Savoy. Varianta originală a mărturisirii din 1644, deși era similară din punct de vedere teologic, scrierea ultimelor două declarații nu era deloc asemănătoare, deci era clar că era nevoie de o nouă scriere a mărturiei de credință. După execuția lui Charles I, presbiterianismul, anglicanii și
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
noi legi referitoare la închinare. În 1662, "Actul uniformității" a scos în afara legii folosirea oricărei alte cărți în afară de noua carte de rugăciune anglicană valabilă pentru toți anglicanii, presbiterienii, congregaționaliștii si baptiștii din Anglia. Mai mult biserica anglicană a renunțat la mărturisirea de credința de la Westminster și s-a întors la folosirea celor „39 de articole” ca mărturisire de credință. Ca rezultat al restaurării monarhiei, creștinii baptiști din Anglia au avut de suferit persecuții datorită credinței pe care o aveau. În 1677
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
cărți în afară de noua carte de rugăciune anglicană valabilă pentru toți anglicanii, presbiterienii, congregaționaliștii si baptiștii din Anglia. Mai mult biserica anglicană a renunțat la mărturisirea de credința de la Westminster și s-a întors la folosirea celor „39 de articole” ca mărturisire de credință. Ca rezultat al restaurării monarhiei, creștinii baptiști din Anglia au avut de suferit persecuții datorită credinței pe care o aveau. În 1677 un număr mult mai mare de creștini baptiști s-au strâns pentru a pune bazele unei
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
de credință. Ca rezultat al restaurării monarhiei, creștinii baptiști din Anglia au avut de suferit persecuții datorită credinței pe care o aveau. În 1677 un număr mult mai mare de creștini baptiști s-au strâns pentru a pune bazele unei mărturisiri mult mai detaliate decât ultima. Declarația de la Westminster, pe care mulți baptiști o adoptaseră, chiar dacă modul de organizare a bisericii sau modul în care erau botezați credincioșii era diferit, a constituit bazele acestei noi mărturisiri. Documentul din 1677 era diferit
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
pentru a pune bazele unei mărturisiri mult mai detaliate decât ultima. Declarația de la Westminster, pe care mulți baptiști o adoptaseră, chiar dacă modul de organizare a bisericii sau modul în care erau botezați credincioșii era diferit, a constituit bazele acestei noi mărturisiri. Documentul din 1677 era diferit față de cel de la Westminster sau față de Declarația Savoy din două puncte de vedere. În primul rând, baptismul trebuia să devină o denominație separată. În al doilea rând și cel mai important dintr-o perspectivă baptistă
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
să se întâlnească la Londra între 3-11 iulie pentru a-și exprima susținerea față de documentul din 1677. În ciuda faptului că documentul a fost scris în 1677, prefața oficială a documentului a făcut ca acesta să fie cunoscut sub numele de Mărturisirea de credință baptistă de la 1689. Mărturisirea de credință din 1689, alături de cea de la Westminster și de Declarația Savoy, este considerată cea mai importantă declarație din zona anglofonă. Nu există nicio îndoială că Mărturisirea din 1689 a avut la bază cele
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
3-11 iulie pentru a-și exprima susținerea față de documentul din 1677. În ciuda faptului că documentul a fost scris în 1677, prefața oficială a documentului a făcut ca acesta să fie cunoscut sub numele de Mărturisirea de credință baptistă de la 1689. Mărturisirea de credință din 1689, alături de cea de la Westminster și de Declarația Savoy, este considerată cea mai importantă declarație din zona anglofonă. Nu există nicio îndoială că Mărturisirea din 1689 a avut la bază cele două bine-cunoscute declarații anterioare și că
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
acesta să fie cunoscut sub numele de Mărturisirea de credință baptistă de la 1689. Mărturisirea de credință din 1689, alături de cea de la Westminster și de Declarația Savoy, este considerată cea mai importantă declarație din zona anglofonă. Nu există nicio îndoială că Mărturisirea din 1689 a avut la bază cele două bine-cunoscute declarații anterioare și că nu a influențat doar Biserica Baptistă, ci și pe cea reformată și cea calvinistă. Baptiștii au reușit foarte repede să formeze biserici în America colonială și în
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
și că nu a influențat doar Biserica Baptistă, ci și pe cea reformată și cea calvinistă. Baptiștii au reușit foarte repede să formeze biserici în America colonială și în 1707 s-a format Asociația Baptistă din Philadelphia. Asociația a adoptat "Mărturisirea de credință de la 1689" în 1742 după ce mai multe congregații o adoptaseră deja, fiind redenumită în "Mărturisirea de credință de la Philadelphia". În timpul celei de-a doua Mari treziri spirituale din America, baptiștii calviniști au fost „atacați” de evangheliști arminieni precum
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
au reușit foarte repede să formeze biserici în America colonială și în 1707 s-a format Asociația Baptistă din Philadelphia. Asociația a adoptat "Mărturisirea de credință de la 1689" în 1742 după ce mai multe congregații o adoptaseră deja, fiind redenumită în "Mărturisirea de credință de la Philadelphia". În timpul celei de-a doua Mari treziri spirituale din America, baptiștii calviniști au fost „atacați” de evangheliști arminieni precum Charles Grandison Finney sau de teologi precum Nathaniel William Taylor, mulți din aceștia trecând la Hiper-Calvinism, deși
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
treziri spirituale din America, baptiștii calviniști au fost „atacați” de evangheliști arminieni precum Charles Grandison Finney sau de teologi precum Nathaniel William Taylor, mulți din aceștia trecând la Hiper-Calvinism, deși declarația din 1689 nu susține asemenea extreme ale teologiei reformate. "Mărturisirea de credință de la 1689" rămâne până în prezent un document foarte important pentru toate bisericile reformate din toată lumea, permițându-le să aibă o declarație atestată istoric la Westminster.
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
ar fi ieșit deloc, sau ar fi avut o înfățișare anemică, livrescă, precum au toate cărțile ticluite din cap, la birou, lipsite de seva vie și înviorătoare pe care numai experiența vieții o zămislește în sufletul creatorului...” Precizările autorului din „Mărturisiri” (1932) au fost făcute la zece ani după apariția romanului, ceea ce a făcut ca în memoria publicului să se încetățenească ideea că Apostol Bologa este aceeași persoană cu Emil Rebreanu. Astfel, pe piatra funerară de la Ghimeș - Palanca a fost scris
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
scris de Alex. Demetrescu, dar proiectul a rămas nefinalizat. Romanul "Pădurea spânzuraților" a fost ecranizat de regizorul Liviu Ciulei într-un film omonim cu o durată de 158 de minute, ce a avut premiera la 16 martie 1965. Potrivit propriilor mărturisiri, cineastul a plănuit să facă „un film despre dezintegrarea certitudinii, conformismului și concepțiilor de viață”. Scenariul scris de Titus Popovici (care mai colaborase cu Liviu Ciulei și la "Valurile Dunării" (1960)) păstrează liniile de forță ale romanului lui Liviu Rebreanu
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
lac, cu brâul acesta de copaci, cu câmpia aceasta, cu aceste case; am fost aici, sub acest cer trist, umezit de ploaie. Am văzut trecând pe chipul cenușiu al naturii surâsul divin al luminii". "Alte pânze, portretele, vor face alte mărturisiri:" "Sunt de cele mai multe ori fete umile, femei umile. Le-am întâlnit pe stradă... în costumele lor de slujnice și am recunoscut în ele toate frumusețile vieții. Am văzut desfășurându-se în carnea lor poemul orelor. Misterul arborilor li se odihnea
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]