8,023 matches
-
amorurilor tainice și exclusive, care se lipsesc bucuros de diver siunile mondene, de cinematograf și de localuri (l’amour qui se suffit à soi-même), dar și de ochii răi ai lumii prea cumsecade. și-l dibăcisem nu din auzite, ci mirosindu-l, aș zice, din goana trenului, cu acel al șaselea simț necesar În asemenea rare prilejuri, adică după aspectul gării, singuratecă și curățică de orice trafic prea zgomotos, după cupeaua tereziană a hote lului, așteptând zadarnic În gară pe rarii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
povestea tata că dădea glas muților și picioare ologilor) al suferințelor lor din cele mai disperate, sculând-o din morți, ca pe fiica lui Jair din Evanghelie, pe Mă riuca cea bună și frumoasă, ajunsă numai pielea și oasele și mirosind a hoit, ca florile murind În glastre, din ceea ce fusese o mândrețe de făptură a lui Dumnezeu, În fața căreia, goală, s-ar fi Închinat, vă asigur, toți Înțelepții lumii, cât și bătrânii cei din Biblie. și am dat sănătate, voie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poamele din crengile lui anume aplecate spre tine (cum susține Bernardin de Saint-Pierre). Îmi ziceam, plecând de lângă ea ca un fulg, să Îl aduc aci de mână pe băiatul meu când i-o da tuleiele și-o Începe a-i mirosi a catrință de muiere, să-l Întreb cum i-a plăcut și când mai venim altă dată, sau dacă e nevoie să-l mai aduc eu de mână. Iar fata, ca oricare fată cu minte, Își aduna În felul ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se dea cocoș, a luat poziția de drepți și a spus cu convingere: Ordonați, tovarășe prim! De cum a intrase în birou Fanache, pe Gârmoci l-a izbit, ca de fiecare dată, mirosul strident de lavandă al acestuia. Tot timpul, Fanache mirosea înțepător a colonie: avea o problemă, își turna lavandă cu chilul ca să acopere un anume miros ce-i intrase în piele și în creier - înainte de a fi cine era, Fanache lucrase ca vidanjor în capitala regiunii, desfundase privatele orașului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pentru ea săptămâna aceea se scursese în același fel: într-o obsesivă așteptare, așteptându-l pe el, gândindu-se la el. -A, tovarășe brigadier, ați sosit! a exclamat doctorița Stănescu cu fața luminată subit. Ochelarii comandați sunt gata... Asistenta a mirosit că șefa ei îi arată un interes special tatei și atunci nu l-a mai tratat nici ea ca pe un pacient oarecare. A sărit și a luat dintr-o cutiuță ochelarii tatei. -Vedeți ce rame frumoase au, doamna doctor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
adevăr, în clipa următoare a recunoscut-o, ea era. -Bună seara, tovarășe tehnician, permiteți-mi să mă prezint, Irina Stănescu, de azi medic la policlinica hidrocentralei din Manacu. S-au îmbrățișat. Tata i-a simțit pe sub balonzaid trupul cald, care mirosea bine. Imediat l-a cuprins starea aceea de plinătate, de emoție, de satisfacție, de promisiune, ce îl cuprinde pe un bărbat în preajma unei femei care-l atrage. Acum, deodată, a căpătat răspuns la toate dilemele sale: venirea lui aici i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
discuta de pe poziții egale, am scos din geantă o merdenea. Funcționarele din jur, care mă vedeau a patra oară și se resemnaseră de-acum cu gândul că aveam să mai vin, au exclamat într-un glas: „Oh!“. Poate pentru că merdeneaua mirosea exagerat a brânză de butoi sau poate pentru că așa era protocolul, ca fetele din birou să strige „Oh!“ la merdenele, „Au!“ la plăcinte cu stafide și „Vai!“ la cârnăciori oltenești. De uimire, domnișoara V. m-a întrebat din nou ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fusese cândva un hotel ieftin, avea cinci etaje și un hol foarte mare, pe înălțimea primelor două. La câteva zeci de mese, tot neamul de refuzați ai soartei, majoritatea vârstnici, jucau rummy, citeau reviste sau se adunau la un taifas. Mirosea destul de urât a oboseală și a stătut, dar, fiindcă din stradă nu puteai ghici nimic din forfota dinăuntru, m-am gândit la o cauză. M-am întrebat de ce bătrânii aceia preferau claustrarea, în loc să se prăjească la soare sau să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cum fierbea pe plită, și mi se întoarce stomacul pe dos. Ce prostie, domnule Mariean, să chinui vaca, s-o tragi ore întregi de țâțe, când poți să iei foarte bine lapte la pungă de la magazin. Lapte adevărat, care nu miroase a vacă, ci a pungă. Cel mai greu a fost cu murdăria. Am stat mai mult în grajd, ca să mă simt oarecum ca la bloc. Cum atingeam un copac sau mă frecam de frunze, mă duceam să mă spăl. Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Viața de la asfaltul orașului vine. Îi vedeam pe țărani cum se trag la umbră la poalele pădurii și le plângeam de milă. Nu știu ce-i traiul bun, domnule Mariean. A fost o săptămână foarte religioasă. Ei se închinau când vedeau cum miros asfaltul, eu mă închinam când îi vedeam lungiți la umbra brazilor. Acum să-mi spui dumneata, că te pricepi să vindeci oameni ca mine, să tratezi de creier copiii de asfalt: oare mi s-a părut că și vacile se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sentiment. Cum am lustrat un nomenclaturist Mergeam pe o stradă cu vile, plină de nomenclaturiști. Când traversezi un cartier de ciocoi, nu contează pe ce stradă o apuci. Contează ce simți. Venea primăvara, cireșii înfloreau, plouase un pic și totul mirosea a proaspăt: a ghiocei proaspeți, a văruială proaspătă și a nomenclaturiști proaspeți, mutați de curând în casele celor expirați. De după un gard, se uita la trecători, cu un aer dus, un tată vechi de nomenclaturist proaspăt. Purta un fes ponosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cârpești, poți în schimb să-i scuipi. Eu m-am scuipat în viața mea pe nimeni. Totuși, uneori behăi. Dacă nu mă vede nimeni și am ocazia să behăi la un nomenclaturist într-o zi de mai, când tot cartierul miroase a viață nouă și a pereți dați cu Dufo galben și roz, behăi cu plăcere. Așa că i-am tras nomenclaturistului pensionar un behăit drept în față, de era să facă infarct. Fluxul energetic al behăitului meu primordial l-a azvârlit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mereu. Ar putea să-și facă la Moscova ce cârnați vrea, dar are așa, o idee fixă. O pune pe biata nevastă-mea la treabă. Într-un fel, îl înțeleg. Nevastă-mea pune mult busuioc, iar la ei busuiocul nu miroase, că-i tot timpul frig.“ În ședința consiliului de apărare a țării e discutat cazul V.B. Acesta e numele de cod al lui Vasile B. În ultimul an, a fost sunat de șapte șefi de state, de un înalt analist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
meu coleg era ofițer SIE sub acoperire, iar misiunea nu-i permitea atunci alte punți afective decât cele strict profesionale. Pe ofițerul care lucra în continuare la „Organe“ îl mâna nevoia democrată de a mă asigura - bănuind că probabil îi mirosisem rostul - de integritatea sa: nu-mi făcuse niciodată vreun rău. Totuși, m-am simțit oribil, ca și când aș fi aflat că femeia de care mă îndrăgostisem pentru prima și ultima oară mortal, fără speranță, la vârsta de douăzeci de ani, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
casă: ce-ar fi ca astăzi să văd că pe lângă mine trec niște oameni. Și îi văd. Ca să le simt mirosul trebuie să-mi propun asta. Să-i spun nasului: hai, treci la treabă, fiindcă vreau să știu cum mai miroase lumea! La tot ce-i peste măsură de mult, simțurile mele se blochează. Mai bine zis, funcționează selectiv. E de-ajuns să deschid fereastra, și huruitul mașinilor se prăvălește în casă ca o cascadă. Când am fost prima oară la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sfârșituri din viața noastră sunt neterminate. Spre fetele cu sâni băieții se repezeau câte zece deodată, iar spre cele care râdeau tot timpul, sugerând o disponibilitate imediată, câte douăzeci. Fiind mărunt și interiorizat, dansam numai cu fete urâțele și interiorizate, mirosind intens a școală profesională, a salopete și a dormitor comun, cu câte două moldovence în pat. Ceea ce construia imaginația mea erotică în momentul strânsului în brațe stricau pe loc mirosurile. De la aceste baluri anuale, sortite a răsplăti - ca porția de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aceste baluri anuale, sortite a răsplăti - ca porția de țuică la masa festivă de 23 August și premiul în cărți de la sfârșitul anului - un tip de depersonalizare cazonă, m-am ales cu o oroare de damfuri biologice niciodată temperată. Mama mirosea frumos, prietenele mamei, care mă strângeau uneori în brațe, miroseau divin, mai ales doamna Stănescu, despre care se vorbea că trăia cu farmacistul din colț, până și unguroaica de la infirmerie, în ciuda damfului de creolină al stabilimentului, mirosea ațâțător a unguroaică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la masa festivă de 23 August și premiul în cărți de la sfârșitul anului - un tip de depersonalizare cazonă, m-am ales cu o oroare de damfuri biologice niciodată temperată. Mama mirosea frumos, prietenele mamei, care mă strângeau uneori în brațe, miroseau divin, mai ales doamna Stănescu, despre care se vorbea că trăia cu farmacistul din colț, până și unguroaica de la infirmerie, în ciuda damfului de creolină al stabilimentului, mirosea ațâțător a unguroaică. Numai „fetele noastre“, cum le numea șeful școlii pe viitoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
niciodată temperată. Mama mirosea frumos, prietenele mamei, care mă strângeau uneori în brațe, miroseau divin, mai ales doamna Stănescu, despre care se vorbea că trăia cu farmacistul din colț, până și unguroaica de la infirmerie, în ciuda damfului de creolină al stabilimentului, mirosea ațâțător a unguroaică. Numai „fetele noastre“, cum le numea șeful școlii pe viitoarele strungărițe și lăcătușerițe, la revenirea în unitate, nădușeau de îndată ce mă invitau la „damentango“ și mă interiorizau definitiv cu transpirația lor iute și uleioasă. Ca toți scunzii, căutam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu transpirația lor iute și uleioasă. Ca toți scunzii, căutam prietenia unor colegi înalți. Și, cum Barta Iosif era colegul cel mai înalt și cu faima că a fost invitat la balurile de la Liceul „Mihai Eminescu“, l-am întrebat cum miroseau liceencele. Lunganul m-a privit pentru prima oară cu prietenie, ca și cum descoperea un om într-un staul cu vite, și mi-a spus visător: „Dacă mă prinde santinela când sar gardul îmbrăcat ca oamenii, în haine civile, e vai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
descoperea un om într-un staul cu vite, și mi-a spus visător: „Dacă mă prinde santinela când sar gardul îmbrăcat ca oamenii, în haine civile, e vai de mama mea. O să fiu exmatriculat. Dar știi ceva, merită! După ce o miroși pe liceanca mea, poți să și mori.“ Cealaltă integrare Un amic de-al meu, plecat să se stabilească în Canada prin anii ’80, a trăit un timp cu o „englezoaie“, dar nu s-a însurat cu ea. Cuvântul englezoaie e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
anonime de la foștii săi colegi de birou. Era făcut trădător calificat al intereselor românești, om fără caracter, boșorog reciclat și impotent libidinos. La fiecare apel, domnul Butucel dădea același răspuns: „Uite, țin telefonul deschis, ca să simțiți și voi ce frumos miroase tinerețea! Nu numai bătrânețea se ia, mă, fraierilor, ci și tinerețea. Ce noroc pe mine să obosesc muncind ca la douăzeci de ani. Cât despre bere, nici o problemă, beau și arabii. Doar că religia le interzice alcoolul, și atunci o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și-au început ciripitul și așteptăm acum cu toții Învierea Domnului nostru Isus Cristos... Te rog să-mi scrii ce mai faci și ce gânduri te alină. Eu am renunțat definitiv la orice călătorie în străinătate. De acum simt că îmi miroase a pământ, mai ales după boala prin care am trecut. Am ajuns la convingerea din Imitațiunea lui Cristos, că ce vrei să vezi în lume, că doar peste tot îi pământ, apă și aer. Deocamdată toate acestea le am din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
el însuși nu se cunoaște exact. Ce devine crinul în două limbi aflate în desfășurare concomitentă? Un nas de femeie pe-o față de bărbat, un cerul-gurii lunguieț și verzui sau o mănușă albă sau un guler de cămașă. A ce miroase crinul acesta - a sosire și plecare, ori a zăbovire? Crinul încheiat al ambelor limbi s-a transformat prin întâlnirea a două priviri asupra lui într-un eveniment misterios în infinită desfășurare. Crinul cu dublu înțeles ți se zbuciumă necontenit în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
scrie în romanul său Ferestrele zidite: „Când vrei să cunoști adevărul trebuie să știi să detectezi aceste cuvinte strecurate printre altele care nu sunt pentru tine“1. Un asemenea cuvânt consider că este și „Hobelschatten“. Umbrișul de rindea foșnea și mirosea amărui. În timp ce bunicul juca șah în verandă, înăuntru în atelier eu îmi făceam peruci din úmbrele de rindea scurte. Iar din spiralele lungi - cordoane, volănașe și șaluri. Într-o cutie mare se găseau litere de aur al căror miros pătrunzător
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]