8,110 matches
-
revoluția informatică ? Dintre ei, Antoine Compagnon ajunge, În Antimodernii (2005, În curs de apariție În românește la editura Art), să aducă În discuție o miză enormă : modernitatea este În același timp anti-modernă ; paseismul, reacțiunea, contra-revoluția, toate sînt consecutive lui 1789. Modernitatea franceză nu poate fi Înțeleasă decît În orizontul evenimentelor epocale dintre 1789 și 1793, echivalentul primei operații deconstrucționiste istorice ale cărei consecințe, În Franța, mai apar Încă și astăzi. Ceea ce numim postodernitate este una dintre ele : ideea imposibilității Revoluției și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ceva. Antimodernitatea este replica franceză la postmodernitate, venită tîrziu, ce-i drept, dar articulat formulată. Discursul francez despre literatură este unul despre Occidentul contemporan, este unul despre noi. Iar literatura franceză ilustrată În acest volum stă mereu În orizontul acestei modernități Înțelese ca ambivalență - nevrotică - Între tentația excesivă pentru nou (excesivă pentru că neasumată mereu) și regresia dureroasă, delicioasă În același timp Înspre vremurile În care modernitatea era o fantasmă neîntinată de istorie. Primii sînt minimaliștii, descendenții soft ai Noilor Romancieri, cei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unul despre noi. Iar literatura franceză ilustrată În acest volum stă mereu În orizontul acestei modernități Înțelese ca ambivalență - nevrotică - Între tentația excesivă pentru nou (excesivă pentru că neasumată mereu) și regresia dureroasă, delicioasă În același timp Înspre vremurile În care modernitatea era o fantasmă neîntinată de istorie. Primii sînt minimaliștii, descendenții soft ai Noilor Romancieri, cei care au reușit să coaguleze ultimul grup de avangardă În literatura franceză, În jurul editurii Minuit, pe ultimii i-am numit « esteți », dar ei sînt, datorită
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
XVIII-lea și, abia apoi, poți susține că literatură s-a scris și Înainte și după Rousseau, doar că mizele sînt cu totul diferite și că literatura de după este una dintre expresiile unei crize ontologice de la care-și trage numele modernitatea și pe care postmodernitatea pare să o rezolve pe diverse meridiane - În SUA de pildă, dar nu aici. Trebuie deci să fii istoric, spun, trebuie să fii epistemolog, ceea ce nu explică foarte multe, dar nu e suficient. Pentru a vorbi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
discursul despre literatură nu scapă neatins. Iată ce scrie Rancière, pornind de la Artaud și de la suprarealism: „Literatura este formula și mitul, jocul fabulării și clinica unde delirul psihotic Îngrijește delirul paranoic.” Era prea mult. Este prea mult și, se știe, modernitatea este caracterizată, spun francezii, de exces. Este prea mult deci, da, este vorba tocmai despre discursul francez despre modernitate. Literatura, ca unul dintre elementele ei, nu e, În această carte altfel foarte frumoasă, abisală, nevrotică, dominată de demonul teoriei și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și mitul, jocul fabulării și clinica unde delirul psihotic Îngrijește delirul paranoic.” Era prea mult. Este prea mult și, se știe, modernitatea este caracterizată, spun francezii, de exces. Este prea mult deci, da, este vorba tocmai despre discursul francez despre modernitate. Literatura, ca unul dintre elementele ei, nu e, În această carte altfel foarte frumoasă, abisală, nevrotică, dominată de demonul teoriei și stăpînită de mania paradoxului, aflată mai presus de orice sub imperiul Rupturii, decît o idee despre literatură, ea Însăși
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
consumat, dacă el vrea nu să evite, ci să facă parte din sistemul de consum, să-și dea concursul, să nu iasă niciodată În decor. Postmodernitatea literară franceză Este limpede că, pentru cultura franceză, postmodernitatea nu poate fi decît agonia modernității. Iar aceasta poate fi reprezentată În două moduri: ca un exces În plus, ca o tumoră (hiper-, supra-, ultra-modernitate) sau ca un exces În minus, ca o retragere: o modernitate Îmblînzită, devitalizată: degrebată de conflicte, degrevată de obligații: o modernitate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că, pentru cultura franceză, postmodernitatea nu poate fi decît agonia modernității. Iar aceasta poate fi reprezentată În două moduri: ca un exces În plus, ca o tumoră (hiper-, supra-, ultra-modernitate) sau ca un exces În minus, ca o retragere: o modernitate Îmblînzită, devitalizată: degrebată de conflicte, degrevată de obligații: o modernitate soft. Ultrași soft sînt Însă complementare, pentru că fiecare particulă este asociată unei alte realități: ultramodernitatea este aceea a civilizației materiale, ticsite de obiecte, corelativă agoniei tuturor realităților culturale al căror
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
modernității. Iar aceasta poate fi reprezentată În două moduri: ca un exces În plus, ca o tumoră (hiper-, supra-, ultra-modernitate) sau ca un exces În minus, ca o retragere: o modernitate Îmblînzită, devitalizată: degrebată de conflicte, degrevată de obligații: o modernitate soft. Ultrași soft sînt Însă complementare, pentru că fiecare particulă este asociată unei alte realități: ultramodernitatea este aceea a civilizației materiale, ticsite de obiecte, corelativă agoniei tuturor realităților culturale al căror principiu se sprijină pe diferența dintre vizibil și invizibil. Adevărul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atît culturale cît și financiare. și, nu În ultimul rînd, prestigiul oportunității Întrebărilor pe care le pune și a modului cum acestea sînt puse. Nu Întîmplător, de vreo două decenii Încoace, au apărut și În spațiul francez vedete ale teoriei modernității care se revendică de la gîndirea anglo-saxonă. Două nume notorii ale lumii științifice franceze, Vincent Descombes și Jacques Bouveresse, primul de la EHESS, ultimul profesor la Collège de France, sînt deschizători de drum În privința pătrunderii gîndirii anglo-saxone pe piața franceză; Antoine Compagnon
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
despre divergențele de interpretare a “postmodernismului” dintre germani, englezi și americani pe de o parte, francezi pe de alta. Pentru ultimii - referința fiind anii 1945-1984 - fenomenul cultural În desfășurare continuă să fie “modern”. O mediere a acestor monoloage despre post-/modernitate a fost Încercată de către Richard Rorty, care Îi aduce Împreuna pe Lyotard și Habermas, pe Wittgenstein și Heidegger, bref, pe diverși monștri ai gîndirii secolului trecut care n-au prea avut ocazia să stea față-n față, nu În ultimul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
două coloane, explică, de voie de nevoie, de ce cultura franceză Îl respinge: „țară rurală pînă foarte tîrziu, dominată de povara academismului, Franța n-a Înregistrat cu adevărat, În perioada dintre cele două războaie mondiale mai ales, marea cotitură urbană a modernității, nici nu și-a dezvoltat, ca Germania, ideologia funcționalistă care o Însoțea.” Pierre Brunel, important critic literar frandez, crede că post-modern este „ceea ce, după modern, dincolo de modern, face cale-ntoarsă, manifestă o voință de a termina cu excesele modernului.” și-i
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
crede că post-modern este „ceea ce, după modern, dincolo de modern, face cale-ntoarsă, manifestă o voință de a termina cu excesele modernului.” și-i situează momentul de apariție În literatura franceză În anii 1980. Ori, pentru Lyotard, postmodernitatea este tocmai excesul unei modernități debordante (care, adică, Într-o formulare revendicată de la estetica lui Kant, debordează conceptul). Postmodern este, deci, În ambele variante franceze citate, un anamnesis al modernului: fie că se Întoarce de dincolo de modern, din exces, spre sine (Brunel), fie că apare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fermecat de Kojève, impunător și partizan, nemăsurat de orgolios și distant. Dar știe să-și ia distanțele față de el. Canadianul Charles Taylor consideră, la rîndul lui, că „multe trăsături ale acestui [nihilism] și-au găsit expresia În diverse tendințe ale modernității, dintre care cele reprezentate de filozofi adesea calificați astăzi de postmoderni, ca Jacques Derrida sau Michel Foucault.” (subl. mea). Astfel că Taylor, care este, pornind de la o presupoziție terminologică atribuită doxei, anti-postmodernist, Împărtășește, mutatis mutandis, aceleași puncte de vedere cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fatal primului. Așa se poate explica deconstrucția subiectului practicată de scriitori și teoreticieni deopotrivă, despre care se spune că au aruncat apa din covată cu tot cu copil. Adică, odată cu subiectul transcendental, au aruncat individul pur și simplu, ca pedeapsă pentru eșecul modernității de care primul a fost făcut responsabil. Așa se explică de ce o minte strălucitoare ca cea a lui Deleuze - mare admirator al lui Sartre și Bergson de altfel - deține poate singura tentativă postmodernă - În măsura În care gîndirea postmodernă este antiplatobiciană - a gîndirii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ambele variante, individul sau mulțimea urcă În timp, pe treptele unor revelații, spre emancipare (acesta este rezumatul metanarațiunii emancipării). Dar nimic nu se Întîmplă cu spațiul ocupat de ei, care, În calitate de substanță - conform dualismului cartezian - rămîne același. Critici contemporani ai modernității observă Însă cît de important este, pentru a cunoaște modul În care identitatea privată și publică se cîștigă astăzi, procesul delocalizării. Nu e nevoie pentru aceasta să rcurgem la teoria anarhistă a deteritorializării deleuziană. Edward W. Soja, David Harvey și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se rotunjesc În monade și se Înconjoară de aură. Cu alte cuvinte, cred În victoria postmodernității dacă victoria aceasta nu vine În urma unui conflict ci a concurenței a două experiențe istorice, așa cum cred că estezizarea eului pe care o proclamă modernitatea franceză de mai bine de un secol este un ideal personal de urmat pînă la un punct și, În orice caz, de consumat cultural. Rămîne Însă o Întrebare : dacă teoria franceză e de fapt literatură, ce rost mai are literatura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
viitorul pe care-l autorizează.” Să zăbovim puțin asupra deznodămîntului lui Ruffel. În primul rînd, e un termen dialectic, al unei dialectici dramatice, desigur. Este ceea ce-l apropie de teoria lui Semir Badirm care afirma În eseul său: „Sinonim al modernității În raport cu tradiția modernă, postmodernitatea are ca sarcină afirmarea, Împotriva unei istoricități clasice, temporalitatea proprie modernității: o temporalitate dialectică.” Francezul este interesat așadar, În cea mai mare măsură și ca un moștenitor de fapt al Revoluției franceze - instituție politică dar și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e un termen dialectic, al unei dialectici dramatice, desigur. Este ceea ce-l apropie de teoria lui Semir Badirm care afirma În eseul său: „Sinonim al modernității În raport cu tradiția modernă, postmodernitatea are ca sarcină afirmarea, Împotriva unei istoricități clasice, temporalitatea proprie modernității: o temporalitate dialectică.” Francezul este interesat așadar, În cea mai mare măsură și ca un moștenitor de fapt al Revoluției franceze - instituție politică dar și cronologică, căci inventatoarea unui nou calendar -, un analist mai puțin al postmodernității cît al lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cea mai mare măsură și ca un moștenitor de fapt al Revoluției franceze - instituție politică dar și cronologică, căci inventatoarea unui nou calendar -, un analist mai puțin al postmodernității cît al lui post-. El nu mai simte nevoie să definească modernitatea În măsura În care aceasta este - cum scria Hugo Friedrich despre poezia modernă. Modernitatea este o ființă istorică În afara oricărui dubiu. Post-, din contră, echivalează cu o decolare de pe planeta modernității spre un ceva halucinant de obscur, dar spre un ceva. O altă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Revoluției franceze - instituție politică dar și cronologică, căci inventatoarea unui nou calendar -, un analist mai puțin al postmodernității cît al lui post-. El nu mai simte nevoie să definească modernitatea În măsura În care aceasta este - cum scria Hugo Friedrich despre poezia modernă. Modernitatea este o ființă istorică În afara oricărui dubiu. Post-, din contră, echivalează cu o decolare de pe planeta modernității spre un ceva halucinant de obscur, dar spre un ceva. O altă miză a deznodămîntului lui Ruffel este marxismul, iar aici, iarăși, ar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
postmodernității cît al lui post-. El nu mai simte nevoie să definească modernitatea În măsura În care aceasta este - cum scria Hugo Friedrich despre poezia modernă. Modernitatea este o ființă istorică În afara oricărui dubiu. Post-, din contră, echivalează cu o decolare de pe planeta modernității spre un ceva halucinant de obscur, dar spre un ceva. O altă miză a deznodămîntului lui Ruffel este marxismul, iar aici, iarăși, ar fi multe de spus. Rețeaua discursurilor deznodămîntului le cuprinde pe cele produse imediat după „dubla cădere (a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a fost Franța.” Pentru a preciza puțin comparația, aș spune că americanii nu de prefixul postsînt preocupați, pentru că au reușit să cadă de acord asupra lui, cel puțin inițial, deci nu l-au mai chestionat. Mai prost stăteau ei cu modernitatea, dar uite că, acum, o dată cu impunerea lui post-, pe cine mai interesează ce e modernitatea? Într-o a doua fază, conservatoare, termenul a Început să creeze confuzii, din momentul În care i-au fost puse În cîrcă discursurile nihiliste ale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
postsînt preocupați, pentru că au reușit să cadă de acord asupra lui, cel puțin inițial, deci nu l-au mai chestionat. Mai prost stăteau ei cu modernitatea, dar uite că, acum, o dată cu impunerea lui post-, pe cine mai interesează ce e modernitatea? Într-o a doua fază, conservatoare, termenul a Început să creeze confuzii, din momentul În care i-au fost puse În cîrcă discursurile nihiliste ale French Theory, printre alții de către Allan Bloom. Din contră, francezul știe bine ce e modernitatea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
modernitatea? Într-o a doua fază, conservatoare, termenul a Început să creeze confuzii, din momentul În care i-au fost puse În cîrcă discursurile nihiliste ale French Theory, printre alții de către Allan Bloom. Din contră, francezul știe bine ce e modernitatea, posteste cel care-i dă dureri de cap. Una dintre explicațiile acestei diferențe de viziune este, scrie eseistul francez, momentul emergenței postmodernismului În America și În Franța: În plină perioadă de creștere acolo, În fin-de-siècle aici. SÎnt de acord, cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]