8,529 matches
-
o stare de agregare mult mai stabilă, precum cea de lichid sau solid (exemplul apei, lichid la temperatura camerei datorită moleculelor stabilizate prin legături de hidrogen. Acidul sulfhidric este un gaz la temperatura camerei și condiții standard de presiune, datorită moleculelor stabilizate prin interacțiuni mult mai slabe, de tip dipol-dipol. Transferul de energie de la o substanță chimică la alta depinde de "cantitatea" de energie cuanta emisă de aceasta. Totuși, energia termică este de regulă transferată mai usor deoarece fononii responsabilă pentru
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
de compuși chimici ce pot reacționa unii cu altii sau atunci când o substanță poate fi prezentă în mai mult de o stare de agregare). Un sistem de substanțe chimice aflate la echilibru, cu toate că prezintă o compoziție neschimbătoare, nu este static; moleculele substanțelor continuă să reacționeze unele cu celelalte, dând naștere astfel unui echilibru dinamic. Prin această, conceptul descrie starea în care parametrii precum compoziția chimică rămâne neschimbată în decursul timpului. Reacțiile chimice sunt determinate de anumite legi, care au devenit concepte
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
acest domeniu a apărut ca un experimentator (pe legile frecării gazelor), dar și ca matematician. Între 1859 și 1866, el a dezvoltat teoria distribuțiilor vitezei în particulele de gaz, operă mai târziu generalizată de către Ludwig Boltzmann. Formula, numită , dă proporția moleculelor de gaz care se deplasează la o anumită viteză la orice temperatură dată. În teoria cinetică, temperaturile și căldura implică numai mișcare moleculară. Această abordare a generalizat legile deja stabilite ale termodinamicii și a explicat observațiile și experimentele existente într-
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
în grupa 17 (VII A) a tabelului periodic. Sub forma ionului "clorură", care este în alcătuirea sărurilor comune și a altor compuși, este abundent în natură și necesar multor forme de viață, inclusiv a omului. În starea sa elementară prezintă moleculă diatomică. ul este un agent oxidant puternic, fiind utilizat în procesele de albire și dezinfectare. În stratul superior al atmosferei, moleculele care conțin clor au fost implicate în distrugerea stratului de ozon. Clorul a fost produs pentru prima oară în
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
compuși, este abundent în natură și necesar multor forme de viață, inclusiv a omului. În starea sa elementară prezintă moleculă diatomică. ul este un agent oxidant puternic, fiind utilizat în procesele de albire și dezinfectare. În stratul superior al atmosferei, moleculele care conțin clor au fost implicate în distrugerea stratului de ozon. Clorul a fost produs pentru prima oară în 1774 de către Carl Wilhelm Scheele. Scheele a colectat . Noul gaz a avut, în conformitate cu Scheele, un miros foarte perceptibil și în aer
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
stabilă de 8 electroni. Este situat în perioada a 3-a, grupa a VII-a principală. Valență: electrovalență -1, covalență - față de H:Cl (I) față de O:Cl(VII,V,III,I). Are caracter electrochimic electronegativ și caracter chimic nemetalic. Are molecula diatomică: Cl. -Stare gazoasă; -Culoare Galben verzui; -Solubil în apă, formând o soluție numită APA DE CLOR; -Densitate mai mare decât a aerului; -Extrem de toxic; -Acționează asupra căilor respiratorii. -Reacționează cu substanțe simple Cl2+H2=2HCl Cl2+Mg=MgCl2
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
masa oceanica - dar se întâlnesc și sub forma depozitelor solide în scoarța terestră. În natură se găsesc doar izotopii 35 și 37, într-o proporție de aproximativ 3:1, ceea ce dă atomilor de clor o masă generală de 35,5. Molecula diatomică de clor se poate obține din clorurile sale prin oxidare cu agenți oxidanți puternici sau electroliză, sau din compușii cu numere de oxidare superioare lui 0 prin reducere. Industrial, se obține prin electroliza unei soluții de NaCl, după ecuația
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
gaz asfixiant este folosit și la producerea gazului de luptă gazul de muștar. Clorul se regăsește și în utilizările de zi cu zi: În chimia organică se folosesc proprietățile oxidante ale clorului pentru a substitui atomi de hidrogen din componența moleculelor, conferindu-le diferite proprietăți superioare(de exemplu în copolimerii din cauciucurile sintetice) Soluțiile perfuzabile, denumite ser fiziologic sunt soluții de 0,9% NaCl. Alte utilizări includ: producerea de clorați, cloroform, tetraclorură de carbon și extragerea bromului. Clorul este mortal în
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
este prescurtarea de la acidul dezoxiribonucleic (în engleză: "deoxyribonucleic acid", "DNA"). Acesta este format din molecule organice dintre cele mai complexe. Substanța se găsește în fiecare celulă a ființelor vii și este esențială pentru identitatea oricărui organism, de la "Euglena viridis", mica ființă unicelulară aflată la granița dintre plante și animale, și până la "Homo sapiens sapiens", omul
ADN () [Corola-website/Science/298457_a_299786]
-
Franklin, asta deși, motivați probabil de sexism, Watson și Crick vor aminti în articolul lor din Nature de autorul celebrei "fotografii 51" în ultima poziție și doar înainte de "și alții".. Este demn de remarcat faptul că impecabilele imagini luate unor molecule „iluminate” prin difracția razelor X de către Rosalind Franklin, specialistă în fotografii de difracție create cu raze X, l-a făcut pe Watson și Crick să întrevadă structura de dublă elice a ADN-ului. Colegul acesteia, Maurice Wilkins, a contribuit de
ADN () [Corola-website/Science/298457_a_299786]
-
compușilor organici pot fi sistematice, nomenclatura fiind recomandată de IUPAC, sau pot fi folosite în schimb denumiri compune, nesistematice, tradiționale. Nomenclatura nesistematică nu indică și strucura unui compus, deși de cele mai multe ori este mai simplă și mai puțin ambiguă. Pentru moleculele complexe, se folosesc denumirile comune, fiind mai simple. De exemplu, numele sistematic pentru dietilamida acidului lisergic (sau LSD) este (6a"R",9"R")-"N","N"-dietil-7-metil-4,6,6a,7,8,9-hexahidroindolo-[4,3-"fg"] chinolin-9-carboxamidă. Chimia organică poate fi definită
Chimie organică () [Corola-website/Science/298522_a_299851]
-
acidului lisergic (sau LSD) este (6a"R",9"R")-"N","N"-dietil-7-metil-4,6,6a,7,8,9-hexahidroindolo-[4,3-"fg"] chinolin-9-carboxamidă. Chimia organică poate fi definită și ca chimia hidrocarburilor și a derivaților acestora. Astfel, după natura atomilor care compun molecula unui compus organic, există două mari categorii: hidrocarburi și derivați funcționali. Cei din urmă conțin pe lângă hidrogen și carbon un atom sau un grup de atomi care conferă moleculelor proprietăți fizice și chimice specifice, și se numește grupă funcțională sau
Chimie organică () [Corola-website/Science/298522_a_299851]
-
hidrocarburilor și a derivaților acestora. Astfel, după natura atomilor care compun molecula unui compus organic, există două mari categorii: hidrocarburi și derivați funcționali. Cei din urmă conțin pe lângă hidrogen și carbon un atom sau un grup de atomi care conferă moleculelor proprietăți fizice și chimice specifice, și se numește grupă funcțională sau funcțiune. De asemenea, există și categorii speciale, precum compușii heterociclici. Hidrocarburile aromatice sunt molecule cu catenă închisă ce conțin legături duble conjugate. Cea mai cunoscută categorie de hidrocarburi aromatice
Chimie organică () [Corola-website/Science/298522_a_299851]
-
urmă conțin pe lângă hidrogen și carbon un atom sau un grup de atomi care conferă moleculelor proprietăți fizice și chimice specifice, și se numește grupă funcțională sau funcțiune. De asemenea, există și categorii speciale, precum compușii heterociclici. Hidrocarburile aromatice sunt molecule cu catenă închisă ce conțin legături duble conjugate. Cea mai cunoscută categorie de hidrocarburi aromatice sunt arenele, dar mai există și alte exemple, precum unele anulene. Biochimia este știința care ajută la studiul biomoleculelor, acestea fiind compuși organici care stau
Chimie organică () [Corola-website/Science/298522_a_299851]
-
Cea mai cunoscută categorie de hidrocarburi aromatice sunt arenele, dar mai există și alte exemple, precum unele anulene. Biochimia este știința care ajută la studiul biomoleculelor, acestea fiind compuși organici care stau la baza funcționării organismelor vii. Majoritatea biomoleculelor au molecule mari, cu catene lungi, și pot fi polimeri (cum sunt peptidele și proteinele, ADN-ul, ARN-ul și polizaharidele). Exemple de biomolecule larg răspândite sunt amidonul (la animale și plante) și celuloza (la plante). <br>
Chimie organică () [Corola-website/Science/298522_a_299851]
-
Monozaharidele (din greacă: "monos": unu, "sacchar": zahăr; mai rar denumite și oze) sunt compuși organici cu funcțiuni mixte (hidroxil și carbonil), care conțin în moleculă o grupare funcțională carbonil și grupe hidroxil. De asemenea, sunt și cele mai simple zaharide. Cu foarte puține excepții (cum este de exemplu dezoxiriboza), monozaharidele au formulă moleculară generală C(HO), unde x ≥ 3. Monozaharidele pot fi clasificate după numărul
Monozaharidă () [Corola-website/Science/306988_a_308317]
-
anomerul α are hidroxilul glicozidic sub planul atomilor de carbon, în timp ce anomerul β are hidroxilul glicozidic deasupra acestui plan. Piranozele adopta de obicei o conformație de tip „scaun”, similară cu cea a ciclohexanului. Poziția grupei carbonil față de grupele hidroxil din moleculă, influențează atât structura cât și proprietățile ozelor. Sunt compuși solizi cristalini, solubili în apă și insolubil în solvenți organici. Punctul de topire este de 146-165 oC. La distilare se descompun, au un gust dulce, prezintă proprietăți optice. Metode de preparare
Monozaharidă () [Corola-website/Science/306988_a_308317]
-
plante de vanilie, migdale, sâmburi de prune, cireșe, piersici, etc. i. N-glicozidele se găsesc în nucleoside, cerebroside îi. Beta-(D)-galactosamina, se găsește în cartilagii și numeroase vegetale sub formă de polizaharida Streptomicina este un antibiotic de biosinteza, structural moleculă streptomicinei este alcătuit din trei componente: streptidina, L-streptoza, si N-metil-L-glucozamina. Eritromicina este un antibiotic , utilizat în terapia infecțiilor produse de stafilococi, bacterii gram -pozitive, etc. , în componență să este alcătuit din două glucide piranozice: cladinoza, D-desozamina. PENTOZE: Dintre cele opt
Monozaharidă () [Corola-website/Science/306988_a_308317]
-
târziu a nu fi celuloză ci zaharuri și carbohidrați. Astfel α-celuloza descoperită de Cross și Bevan este ceea ce numim noi astăzi celuloză. Formula chimică este (C6H10O5)n unde n variază între 700 - 800 și 2500 - 3000. Celuloza este formată din molecule de glucoză unite în poziția 1-4. Este o substanță organică, un polimer sau mai specific o polizaharidă care este formată din peste 3 000 de molecule de glucoză. Un polimer este o macromoleculă formată din molecule mai mici care se
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
n unde n variază între 700 - 800 și 2500 - 3000. Celuloza este formată din molecule de glucoză unite în poziția 1-4. Este o substanță organică, un polimer sau mai specific o polizaharidă care este formată din peste 3 000 de molecule de glucoză. Un polimer este o macromoleculă formată din molecule mai mici care se repetă (glucoza în acest caz). Acest lucru explică faptul că structura celulozei este formată din molecule de glucoză sau C6H12O6. Glucoza este o substanță care are
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
Celuloza este formată din molecule de glucoză unite în poziția 1-4. Este o substanță organică, un polimer sau mai specific o polizaharidă care este formată din peste 3 000 de molecule de glucoză. Un polimer este o macromoleculă formată din molecule mai mici care se repetă (glucoza în acest caz). Acest lucru explică faptul că structura celulozei este formată din molecule de glucoză sau C6H12O6. Glucoza este o substanță care are rol foarte important în respirația celulară și în fotosinteză:<br
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
o polizaharidă care este formată din peste 3 000 de molecule de glucoză. Un polimer este o macromoleculă formată din molecule mai mici care se repetă (glucoza în acest caz). Acest lucru explică faptul că structura celulozei este formată din molecule de glucoză sau C6H12O6. Glucoza este o substanță care are rol foarte important în respirația celulară și în fotosinteză:<br> CO2 (g) + H2O (l) + lumină = C6H12O6 (s) + O2 (g) (ecuația fotosintezei). Atomii de hidroxil sunt grupați ordonat precum structura cristalului
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
de celuloză. Legăturile de hidrogen în regiunile cristaline sunt puternice ducând la insolubilitate în majoritatea solvenților. Ei împiedică celuloza să se topească. În regiunile mai puțin ordonate lanțurile sunt mult mai depărtate și mai dispuse la combinarea hidrogenului cu alte molecule precum apa. Deoarece elementele componente ale celulozei sunt nemetale celuloza prezintă legături covalente. Rezultă astfel o structură filiformă a lanțului macromolecular celulozic. Datorită structurii (celuloza este formată dintr-un singur monomer) este numită polizaharidă și nu poate fi digerată de
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
duce la stabilitate. Animalele precum vacile, oile, caii și alte ierbivore au enzimele necesare digerării acestui material mărind viteza hidrolizei celulozei și transformând-o în glucoză. Omul nu are aceste enzime. Polizaharidele, precum celuloza sunt produse eliminând apa conținută în moleculele monozaharoase. În acest caz glucoza este monozaharidă. Companiile de bumbac și alte fabrici de materiale textile împreună cu alte metode folosesc acest proces pentru a rafina celuloza. Cea mai pură varietate de celuloză se obține din bumbac prin egrenarea (îndepărtarea semințelor
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
oră) este elucidat. Tot în 1901, Călugăreanu și Henri au întreprins o cercetare despre difuzia coloranților în gelatină și apă. Folosind diferiți coloranți histologici (cristal violet, fuxină acidă, orange G), într-un model experimental original, au constatat că “cu cât molecula chimică a unui corp este mai mare, mai complexă, cu atât ea se mișcă mai anevoie într-un mediu gelificat”. Astăzi faptul este binecunoscut, dar atunci era ceva nou. Rezultatul a fost citat într-o lucrare importantă a lui Zangger
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]