7,852 matches
-
acesta este intervalul în care se desfășoară principalele evenimente ale narațiunii, la care se adaugă ulterior un fel de dublu epilog (însemnările avocatului Ștefan Pop Ciceo căruia îi sunt încredințate paginile scrise, în așteptarea sentinței, într-o celulă, și comentariile naratorului după executarea, cu reducere prin muncă, a unei condamnări la șase ani pentru crimă, ultimele pagini datând deci de prin 1959 sau 1960). Sunt cuvintele, citate după Apostolul Pavel, cu care se încheie romanul. Prin proporția acordată analizei sentimentelor, căutării
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
de individualitate, prin depășirea confuziei dintre persoane și bunuri, dintre „om în general" și omuLca unicat. Prozatorul, trăiește „cu acea încredințare eternă a oricărui povestitor că o , dezvăluire modifică ceva, în sine sau în celălalt". Pentru el, ca și pentru narator, scrisul este o „luminare", o iluminare și cere „un efort suprem, aproape inuman", (100/III). „Aveam sentimentul că — scrie, în epilogul romanului, Victor Petrini —, dacă nu mă puteam adresa eontemiporanilor mei, cu speranța să fiu citit de ei cîndva (și
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
alung din mine izolarea în care mă aflam în mijlocul lumii mele, lume în care mă născusem, descoperisem miracolul existenței, suferisem și fusesem fericit... Numai prin această lume prezentă mă puteam adresa posterității..." (319/III). Acest sentiment care este trăit de naratorul/autor explică într-un fel nu numai densitatea evenimențială și de trăiri a textului ci și natura sa stilistică, apelul la tehnici narative, care să faciliteze atît lectura cît și înțelegerea unui cititor mediu, de a cărui imagine probabil romancierul
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
acuzație lipsită de temei real, bazată însă pe suspiciunea generalizată și pe semidoctismul torționarilor. Nu aflăm prea multe despre acest text, cum nici despre acela dedicat gnozei, dar tocmai în lipsa acestui text din corpul romanului constă marea victorie morală a naratorului oare reușește să ne sugereze printr-o suită de scene realist/simbolice, fără să eșueze în pamflet, substanța acestei perioade. Este vorba, printre altele, de ședința a cărei desfășurare o relatează Suzy Culala (prilej cu care se pune problema responsabilității
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
epocă, cînd se aud ca o „nouă temă beethoveniană a destinului bubuituri în ușă ale seouriștilor" veniți să-1 aresteze, rîsul încetează și ironia îngheață. Epooa este definită și prin toposul ședințelor de „demascare", cu consecințe unedri tragice. „Era curios — scrie naratorul —, în acei anr nașterea și moartea erau evenimente cane loveau mai puțin conștiința cuiva decît o mare ședință, spiritul intra mai ușor în criză în astfel de înfruntări decît în fața pămîhtului căscat în care unul dintre noi trebuie să dispară
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
în existența lui Petrini. Soțul dipsoman al lui Suzy încearcă să-i azvîrle dintr-un teleferic. Petrini, în legitimă apărare, îl azvîrle pe agresor în prăpastie. Demonstrarea caracterului unitar al conștiinței umane este tocmai sarcina pe care și-o propune naratorul, cu mijloace specifice prozei. „LEGITIMA, APĂRARE." În această lume „plină de dipsomani, parchinsoniștti și torționari" (Cel mai iubit, p. 285/III), adică de bețivi, bolnavi și călăi, din care la un moment, disperat, Petrini ar vrea, să fugă, împreună ou
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
o perioadă neprecizată. Paragrafele de la început descriu vrăjmășia existentă de veacuri întregi între două familii bogate rivale: Metzengerstein și Berlifitzing. Dușmănia puternică între cele două familii este atât de veche încât nimeni nu știe cât de departe merge în trecut. Naratorul afirmă că originea ei trebuie căutată într-o profeție veche: „Un nume glorios va cunoaște o cumplită prăbușire, atunci când, ca un călăreț suit pe cal, natura pieritoare a familiei Metzengerstein va învinge nemurirea familiei Berlifitzing”. Tânărul Frederick, baron de Metzengerstein
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
sunt clădirea dărăpănată și sumbră, cu camere ciudate, domeniul izolat, culori vii și galerii subterane, precum și temele răzbunării și a puterii copleșitoare a răului. Lucrările viitoare vor descrie, de asemenea, personaje extrem de bogate; în afară de Metzengerstein, alte exemple sunt Roderick Usher, naratorul din „Ligeia” și averea refăcută a lui Legrand în „Cărăbușul de aur”. Poe folosește, de asemenea, dinții ca un simbol pentru prima dată în „Metzengerstein”. Dinții calului sunt descriși ca fiind „cavernoși și dezgustători”. Poe va folosi mai târziu dinții
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
își ascunde cu grijă crima și se crede inatacabil, dar în cele din urmă eșuează și se dă singur de gol, împins de o amintire sâcâitoare a vinovăției sale. Povestirea este prezentată ca o narațiune la persoana întâi, cu ajutorul unui narator care nu-i demn de încredere. El este un om condamnat de la bun început în povestire. Naratorul afirmă că a iubit animalele de la o vârstă fragedă. El și soția lui au multe animale de companie: păsărele, iepurași, un peștișor auriu
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
dă singur de gol, împins de o amintire sâcâitoare a vinovăției sale. Povestirea este prezentată ca o narațiune la persoana întâi, cu ajutorul unui narator care nu-i demn de încredere. El este un om condamnat de la bun început în povestire. Naratorul afirmă că a iubit animalele de la o vârstă fragedă. El și soția lui au multe animale de companie: păsărele, iepurași, un peștișor auriu, un câine și o pisică mare și în întregime neagră. Naratorul dăduse acestei pisici numele de Pluto
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
condamnat de la bun început în povestire. Naratorul afirmă că a iubit animalele de la o vârstă fragedă. El și soția lui au multe animale de companie: păsărele, iepurași, un peștișor auriu, un câine și o pisică mare și în întregime neagră. Naratorul dăduse acestei pisici numele de Pluto. La început, această pisică este deosebit de atașată de narator și viceversa. Prietenia lor reciprocă a durat mai mulți ani, până când naratorul a devenit alcoolic. Într-o noapte, când a venit acasă beat, el a
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
fragedă. El și soția lui au multe animale de companie: păsărele, iepurași, un peștișor auriu, un câine și o pisică mare și în întregime neagră. Naratorul dăduse acestei pisici numele de Pluto. La început, această pisică este deosebit de atașată de narator și viceversa. Prietenia lor reciprocă a durat mai mulți ani, până când naratorul a devenit alcoolic. Într-o noapte, când a venit acasă beat, el a crezut că pisica îl evită. Când a încercat să o ia în brațe, pisica speriată
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
un peștișor auriu, un câine și o pisică mare și în întregime neagră. Naratorul dăduse acestei pisici numele de Pluto. La început, această pisică este deosebit de atașată de narator și viceversa. Prietenia lor reciprocă a durat mai mulți ani, până când naratorul a devenit alcoolic. Într-o noapte, când a venit acasă beat, el a crezut că pisica îl evită. Când a încercat să o ia în brațe, pisica speriată l-a mușcat pe narator de mână, iar acesta, într-un acces
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
reciprocă a durat mai mulți ani, până când naratorul a devenit alcoolic. Într-o noapte, când a venit acasă beat, el a crezut că pisica îl evită. Când a încercat să o ia în brațe, pisica speriată l-a mușcat pe narator de mână, iar acesta, într-un acces de furie, a prins animalul, a scos briceagul și i-a scos un ochi din orbită. Din acel moment, pisica fugea înspăimântată la apropierea stăpânului. La început, naratorul are remușcări și regretă cruzimea
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
speriată l-a mușcat pe narator de mână, iar acesta, într-un acces de furie, a prins animalul, a scos briceagul și i-a scos un ochi din orbită. Din acel moment, pisica fugea înspăimântată la apropierea stăpânului. La început, naratorul are remușcări și regretă cruzimea săvârșită. „Cu vremea însă, supărarea s-a schimbat în mânie nestăpânită. Și-atunci, ca să mă pierd cu totul și fără nădejde de revenire, mă-nvălui sfidarea rece a PERVERSITĂȚII.” Într-o dimineață, el a dus
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
mă-nvălui sfidarea rece a PERVERSITĂȚII.” Într-o dimineață, el a dus pisica în grădină și a spânzurat-o de un copac, unde aceasta a murit. În acea noapte, casa lui a luat foc în mod misterios, forțându-l pe narator, pe soția sa și pe un slujitor să fugă. A doua zi, naratorul se întoarce la ruinele casei sale, pentru a găsi imprimată pe singurul perete care rămăsese în picioare figura unei pisici gigantice, care avea o funie legată de
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
în grădină și a spânzurat-o de un copac, unde aceasta a murit. În acea noapte, casa lui a luat foc în mod misterios, forțându-l pe narator, pe soția sa și pe un slujitor să fugă. A doua zi, naratorul se întoarce la ruinele casei sale, pentru a găsi imprimată pe singurul perete care rămăsese în picioare figura unei pisici gigantice, care avea o funie legată de gât. La început, această imagine îl îngrozește pe narator, dar, treptat, el găsește
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
fugă. A doua zi, naratorul se întoarce la ruinele casei sale, pentru a găsi imprimată pe singurul perete care rămăsese în picioare figura unei pisici gigantice, care avea o funie legată de gât. La început, această imagine îl îngrozește pe narator, dar, treptat, el găsește o explicație logică (potrivit căreia cineva de afară a aruncat pisica moartă în dormitor pentru a-l trezi în timpul incendiului) și începe să-i fie dor de Pluto. După o perioadă de timp, el găsește o
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
perioadă de timp, el găsește o pisică asemănătoare într-o tavernă. Aceasta este de aceeași mărime și culoare ca și Pluto, și-i lipsea chiar și un ochi. Singura diferență este o pată mare și albă aflată pe pieptul animalului. Naratorul ia pisica acasă, dar curând începe să o urască și chiar să se teamă de ea. După un timp, spre groaza naratorului, pata albă de blană începe să ia forma unei spânzurători. Apoi, într-o zi când naratorul și soția
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
-i lipsea chiar și un ochi. Singura diferență este o pată mare și albă aflată pe pieptul animalului. Naratorul ia pisica acasă, dar curând începe să o urască și chiar să se teamă de ea. După un timp, spre groaza naratorului, pata albă de blană începe să ia forma unei spânzurători. Apoi, într-o zi când naratorul și soția sa se aflau în pivnița noii lor case, pisica se plimba printre picioarele stăpânului, făcându-l să se împiedice de ea și
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
pieptul animalului. Naratorul ia pisica acasă, dar curând începe să o urască și chiar să se teamă de ea. După un timp, spre groaza naratorului, pata albă de blană începe să ia forma unei spânzurători. Apoi, într-o zi când naratorul și soția sa se aflau în pivnița noii lor case, pisica se plimba printre picioarele stăpânului, făcându-l să se împiedice de ea și aproape să cadă pe scări. Într-un gest de furie, omul apucă un topor și încearcă
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
și o ucide cu toporul. Pentru a ascunde cadavrul, bărbatul a scos cărămizi dintr-o ieșitură în perete, a pus acolo trupul soției și a astupat gaura. Atunci când polițiștii au venit să investigheze dispariția, ei nu au găsit nimic și naratorul urma să fie liber. Pisica, pe care intenționa să o omoare, dispăruse și ea. În ultima zi a anchetei, naratorul îi însoțește pe polițiști în pivniță. Ei nu găsesc încă nimic. Apoi, complet încrezător în propria sa siguranță, naratorul comentează
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
acolo trupul soției și a astupat gaura. Atunci când polițiștii au venit să investigheze dispariția, ei nu au găsit nimic și naratorul urma să fie liber. Pisica, pe care intenționa să o omoare, dispăruse și ea. În ultima zi a anchetei, naratorul îi însoțește pe polițiști în pivniță. Ei nu găsesc încă nimic. Apoi, complet încrezător în propria sa siguranță, naratorul comentează pe tema rezistenței clădirii și lovește cu bastonul chiar în peretele în care zidise cadavrul soției sale. Un sunet jalnic
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
și naratorul urma să fie liber. Pisica, pe care intenționa să o omoare, dispăruse și ea. În ultima zi a anchetei, naratorul îi însoțește pe polițiști în pivniță. Ei nu găsesc încă nimic. Apoi, complet încrezător în propria sa siguranță, naratorul comentează pe tema rezistenței clădirii și lovește cu bastonul chiar în peretele în care zidise cadavrul soției sale. Un sunet jalnic s-a auzit atunci în pivniță. După ce și-au revenit din încremenire, polițiștii au dărâmat zidul și au găsit
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
chiar în peretele în care zidise cadavrul soției sale. Un sunet jalnic s-a auzit atunci în pivniță. După ce și-au revenit din încremenire, polițiștii au dărâmat zidul și au găsit cadavrul soției lui, iar pe capul ei, spre groaza naratorului, era pisica neagră care scosese sunetul strident. Se pare că naratorul zidise și pisica în spatele acelui perete. „Pisica neagră” a fost publicată prima dată în numărul din 19 august 1843 al revistei bilunare "The Saturday Evening Post". În acel timp
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]