7,953 matches
-
de fapt, a te teme de impetuozitatea judecăților sale excentrice și absurde, În fața cărora raționamentele unei gândiri moderate și realiste nu au sorți de izbândă: „Nu e nebun cine e nebun, ci e mai nebun cine se pune cu nebunul”.) Nebunul poate ajunge chiar „erou”, ceea ce nu i se Întâmplă Înțeleptului, care are În toate simțul măsurii: „Morala unui Înțelept nu e niciodată o morală eroică” (L. Blaga). Ascultă totul, dar să nu crezi totul. (Crezând totul, ajungi să nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
anume atunci când cel care, cucerit de istețimea sa, n-o mai controlează, lăsând-o astfel să se lanseze În tot felul de explicații, dintre cele mai bizare.) „Citim lumea pe dos și pretindem că ne Înșală.” (R. Tagore) „Mintea unui nebun preschimbă filosofia În nebunie, știința În superstiție, arta În pedanterie.” (G.B. Shaw) Lacătul nu se pune la ușă pentru hoți, ci pentru oameni cinstiți. Pentru că cel obișnuit cu hoția oricum Îl ignoră, pe când pentru omul cinstit, Într-un moment al
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mâine.” (Seneca) A-ți ascunde arta este, Într-adevăr, o artă. (Dar unii se lasă furați În așa măsură de această artă a simulării și a disimulării, Încât ajung să se Înșele chiar pe ei Înșiși.) „Există două tipuri de nebuni. Primul e cel care se crede a fi Napoleon Bonaparte și strigă peste tot, În gura mare, că el este adevăratul, singurul și unicul Napoleon Bonaparte. Rezultatul: e dus la balamuc, unde se va Încerca, prin diferite tratamente, să «i
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fi Napoleon Bonaparte și strigă peste tot, În gura mare, că el este adevăratul, singurul și unicul Napoleon Bonaparte. Rezultatul: e dus la balamuc, unde se va Încerca, prin diferite tratamente, să «i se retragă» presupusa identitate. Celălalt tip de nebun este cel care știe cu siguranță și e convins până În adâncul sufletului că el e adevăratul, unicul Napoleon Bonaparte, dar nu spune la nimeni și se comportă de parcă ar fi altcineva, ca nu cumva să fie băgat la balamuc. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este trădată de amănunte: acele crâmpeie de viață sau de faptă cărora făptuitorul nu le acordă, pe moment, nici o importanță. Μ Niciodată un gest sau act uman nu trebuie interpretat desprins de ansamblul personalității celui care-l realizează, deoarece și nebunul poate avea, de exemplu, momentele sale de luciditate extremă, așa cum și omul de geniu poate avea perioadele lui de cădere sau chiar de ridicol. Trebuie cunoscută orientarea de ansamblu și relativ constantă a personalității (adică sensul bun sau rău, creativ
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
opus. De-atunci încă. Mina: (surprinzătoare) Nu înțeleg de ce-ai renunțat la cavou. Ilie: Bine, Mina, dar nu-mi spuneai tu că... Mina: Și dacă spuneam! Ilie: Și Vera și Ștefan... nu mi-ați spus în față că-s nebun? Mina: Ascultă, Ilie: nu trebuie neapărat să te culci dacă doi îți spun că ești beat, înțelegi? Ilie: Da, înțeleg. S-ar putea să fie un complot...! (rîde) Mina: S-ar putea. Ilie: Da, dar ei sînt majoritatea. Te supui
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prefera, dacă e s-o facem pe nebunii, să aveți chiar un cal... Dar o idee de cal, mă pune pe gînduri... Mina: Nn trebuie s-o iei chiar așa de grav. Să știi că nu sîntem nebuni... Vera: toți nebunii spun același lucru... Mina: Ei, află că totuși nu sîntem nebuni! Vera, nu știu cum să fac să înțelegi... Știu, recunosc că pare o aberație. Vera: Este o aberație. Mina: Da, dar este ceva! Decît nimic! Vera: Dar de ce să ajungi la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
poate mai trecem dincolo de aparențele astea... Mai voiați să spuneți ceva? Val: Nu... nimic... (trece din sufragerie cu sticla în mînă) Mihai: (nedumerit și enervat de comportarea lui Val) Ei, ce-au spus? (Val rîde) Băiatul ăsta o face pe nebunul ori e nebun de-a binelea. Val: Poate că o fac... poate că n-o fac... Ghicește. Te invit dincolo de aparențe... (îi întinde sticla) Mihai: Ai băut cu ei! Val: Da. Mihai: Cu niște porci! (regretă și e speriat) Val
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dincolo de aparențele astea... Mai voiați să spuneți ceva? Val: Nu... nimic... (trece din sufragerie cu sticla în mînă) Mihai: (nedumerit și enervat de comportarea lui Val) Ei, ce-au spus? (Val rîde) Băiatul ăsta o face pe nebunul ori e nebun de-a binelea. Val: Poate că o fac... poate că n-o fac... Ghicește. Te invit dincolo de aparențe... (îi întinde sticla) Mihai: Ai băut cu ei! Val: Da. Mihai: Cu niște porci! (regretă și e speriat) Val: E adevărat. Sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Spune, vecine, spune mai departe... Și dacă...? Vecin 1: Și dacă va exista... stăpînire de sine... înțelegeți? Maria: E nemaipomenit! Da' întreceți orice măsură! Mihai: Tăcere! (după ce toată lumea a tăcut) Tăcere am spus! Irina, e necesar... crede-mă... Maria: Ești nebun! Tu nu vezi unde ne împing ăștia? Mihai: Tăcere! (presant) Irina! Irina: (intimidată, năucită) Val! Val: (calm și tandru) Te iubesc, o știi doar. Mihai: Vecine, dă-i drumul! (Vecin 1 cîntă; Vecin 2 se ridică, se îndreaptă spre Irina
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre, toată urgia forțelor de represiune. Vom muri, dar vom fi liberi!", " Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!", scandau, răvășitor, frumoșii nebuni ai acelui însîngerat Decembrie. Îi transfigura speranța că jertfa lor va aduce, după lungul răstimp al dictaturii, o schimbare de esență, un puls regenerator. Iluzia scînteia, orbitor, la apogeu. Prea curînd, această iluzie a început să se întunece Specialiștii în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vii la spital...? Mona: Păi ce, ți-am adus supă..., flori?! Nu ți-am adus nimic de mîncare. Octav: Mi-a adus mama... Mi-a adus și-un psihiatru... Ea vine, într-adevăr, ca la spital... ca la spitalul de nebuni... Mona: (incomodă) Octav, totuși, de ce ții tu să stai aici... Toți cred că stai aici ca să fii mai aproape de... Octav: Ce tîmpenie?! Nu-i chip să spui ceva... să faci ceva care sparge "superba" și anonima normalitate, că devii bizar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și tu, Mona, dacă ăsta-i un om normal! Octav: Las-o pe Mona în pace! Marieta: Că de asta ți-am trimis doctorul! Și tu îl iei peste picior?! Octav: Păi nu l-ai trimis tu ca la un nebun?! M-am purtat exact cum se aștepta să mă port... Marieta: Ascultă, eu te rog să termini cu aiureala asta! Și să vii acasă. Ți-am găsit un serviciu. Octav: Vorbești serios? Stai, nu-mi spune despre ce-i vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Gh. P. doi: Lasă șmecheriile..., știu că te piși pe tine de frică... Spune-ți ție, și după aia o să ai curajul să-mi spui și mie..., și altora... Hai, încearcă! (îl ia de guler) Gh. P. unu: Ho!, ești nebun? Dă-mi drumu'! Ce dracu' te-a apucat, dă-mi drumu'! Gh. P. doi: Hai, spune-ți ție, dar nu cu milă..., nu cu vinovăția într-o mînă și cu iertarea în cealaltă...! Hai! Gh. P. unu: Ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tenor liric, și inocent, aria cu fiul în America și cocoșeii de aur? Gh. P. doi: Tocmai de aia. Spune ce ascunzi în sufletul ăla care-ți duhnește a canal, a rușine... (îl apucă de gît) Gh. P. unu: Ești nebun de-a binelea! Ești bun de legat, du-te dracului! Dă-mi drumu'! (scapă din strînsoare) Gh. P. doi: (îl prinde) Vino-ncoace! Stai aici și spune! Dacă spui tu, spun și eu... Te rog...! Ajută-mă să spun adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Desigur, depinde de formele de manifestare. Atîta vreme Însă cît sistemul pe care-l pune brutal În cauză respiră sănătate, Michel Houellebecq rămîne, ca una dintre puținele lui pete de culoare, punct inepuizabil de atracție. Într-o societate sănătoasă vocea nebunului se aude foarte bine, dar fără să-și piardă identitatea. Tocmai larma pe care o face Îi determină pe ascultători să nu o ia foarte În serios, ci să o ia drept ce este: un glas de scriitor, conștient că
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru care nu mai există nimic sfînt, a cărui inteligență lucrează doar În propriul beneficiu și În disprețul omenirii pe care nu dă doi bani (acesta este punctul de contact cu discursul lui Beigbeder, intrat pentru totdeauna În pielea de nebun al regelui). Dar În nici un alt fel n-ar putea deveni Houellebecq revelatorul unei epoci, astăzi, cînd singurele adevăruri acceptate sînt cele survenite prin vehiculul umorului negru. Dacă Daniel 1 este un comic, Houellebecq nu glumește deloc literatura sa este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revista Lire. Univers, univers cîștigă premiul Décembre și ocupă, În același top al anului 2003, locul 4. De acum se poate spune că Jauffret este un autor cu notorietate. În 2005, obține premiul Fémina cu Asile de fous (Azil de nebuni). Ultimul său titlu, Microfictions, apărut la Gallimard la Începutul acestui an, cuprinde 500 de istorioare de o pagină pe care autorul le-a compus În ritm de una, apoi de patru pe zi timp de zece luni și a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
redescoperirea sinelui În mijlocul căreia stă Celălalt: Dumnezeu, Diavolul sau Femeia cu brațele și ochii larg deschiși. Rareori această dialetică a spiritului mediată de evenimentul Întîlnirii Celuilalt a reușit să fie relatată cu ironie și sarcasm: a reușit Marchizul de Sade, Nebunul redescoperit de istoria literară franceză abia după 1950. Povestea este altminteri destul de cunoscută și face astăzi dacă nu gloria cel puțin zvonul literaturii franceze contemporane. Personajul feminin X se Îndrăgostește de personajul masculin Y. X n-avea o imagine foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Minuit, care refuză poezia). Volumul lui Marie Redonnet se numește La mort & Cie, nu are paginile numerotate și conține terțete epice - cinci pe fiecare pagină - care combină ad inifinitum ipostazele a șapte personaje principale: chinezul, cel mai mic pitic, piticul, nebunul, regele, mortul, spînzuratul, la care se adaugă reprezentanți ai unor meserii dintotdeauna (olarul, judecătorul, etc.) și apostolii (desemnați, scurt, „les apotres”). Un aer funest Însoțește fragmentele volmului, iar ordinea lor, după cum sugerează paginile nenumerotate, este aleatorie. Important este, pentru Marie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
încă, este interzis să faci cunoscut că există o contradicție. "Un individ, aflat în situația de dublă constrîngere, riscă deci să fie pedepsit (sau cel puțin să se simtă vinovat) cînd percepe corect lucrurile și să fie numit "rău" sau "nebun" pentru a nu fi făcut decît să insinueze că, poate, există o discordanță între ceea ce vede și ceea ce ar trebui să vadă"60. Ne gîndim atunci că double bind pare să aparțină cîmpului terapiei familiale, unde fenomenul este observat. B
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
cu poezia ludică până la horele argheziene. Iată-l dadaist: " e în toate-o bicicletă/ în toate-un cavaler/ cavalerul nu regretă/ bicicletele din cer". Devine și eminescian, în formulă soresciană, și îl mimează pe Creangă la modul sentimental: "vei fi nebun după o cupă/ în parc a adormit un sân/ va sparge vinul de ocară, o adunare de destin" sau "Nu știu alții cum sunt/ dar eu când mă gândesc la ploaie, la vânt/ îmi dau lacrimile prin genunchi și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e al tău/ că binele apare brusc din rău/ că harul tău născut a fost din plânsu-ți... și singuri în cortegii sociale/ cuprinși de lene și de un patos sfânt/ lași uneori, viteji din când în când/ dar gata, ca nebunii și ca proștii/ să aruncăm prudențe și odăjdii." În acest context este evocată figura lui Bălcescu și a lui Mihai Viteazul. Figura lui Bălcescu apare obsesiv în cadrul volumului: "Nicolae Bălcescu la gurile Dunării", "Mormântul lui Bălcescu". Țara, istoria, revolta stau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
albă este lumea primenită în haine sărbătorești). Poemele cu aparență de cronică sunt epice și pline de mișcare și viață, ele materializează spiritul satului: "Săriți lume, țipa Leana./ Nea Dumitre, Nea Ioane,/ Duceți-va, dați fuga-n/ Vale după ăl nebun./ Ticu, Bag Samă Cazaca, Mitărănoaia, tot cătunul/ Se strângea la panoramă." Nu lipsește coborârea evenimentului la nivelul de înțelegere al copilului și umorul absurd: Unii abia așteptau să se facă mari/ și să-și pună ștreangul/ De gât/ Ca să se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a îngropat" ("Zăcăminte folclorice în literatura română contemporană", Al. Dima). "Sub albastre focuri/ dănțuie comori/ nu mai vrea jăratic murgu-mi pască flori" ("Steaua singurătății"T. Utan). În poezia interbelică motivul apare la A. Maniu și V. Voiculescu. 9 " Acesta e nebunul care aude zurgălăii/ mâncând pământul/ mârâitul de câine al câmpului"("Cartea de nisip", Nicolae Ioana). Adrian Maniu, Tudor Arghezi, V. Voiculescu citați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în poezia română contemporană" vin cu aceleași motive. 10 "Cu vârcolacii/ Mă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]