9,132 matches
-
neobișnuită pe ecranul ferestrei - activitatea hotărâtă, plină de hărnicie căreia i se dedicaseră fără ca scopul acesteia să-mi fie prea limpede - ca pe o „întâmplare” ușor nefirească. Să zic și supranaturală ar fi desigur prea mult, deși nu pot să neg că mi-a trecut prin minte întrebarea dacă acele rândunele venite atât de aproape de mine în acea dimineață de octombrie nu sunt cumva suflete... În noaptea care de-abia a trecut - azi e joi, 1 noiembrie 1990, ziua morților la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care căsătoriile între homosexuali sunt nu numai permise, ci și intens mediatizate. * Privesc indignat-amuzat cum, la noi (la noi ca la nimenea!), după un șir de dictaturi, mai toată lumea se complace într-o veselă vasalitate! * Basarabia. Unire fără ură. * A nega proprietatea privată e o nebunie, dovadă acel proiect de sistematizare a satelor care ni s-a părut tuturor - și a fost - monstruos. E o eroare însă a propune drept ideal ceea ce e doar strict necesar; proprietatea privată e necesară, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și plin de Sânge. A vrut să ne arate la toti că este Adevărul Adevărat, că S-a jertfit și nu este o născocire omenească. Oricât S-a străduit El, de ce mai sunt și poate vor mai fi atei să nege Adevărul? Nu înțeleg. Dar El va rămâne deasupra totdeauna. Această piatră este groasă de vreo 30 cm. Deasupra ei sunt 7 candele atârnate. Foarte frumoase și mari. Părintele David ne citește o Sfântă Evanghelie, noi toți îngenunchem, ne rugăm tainic
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mai înainte. Apostolul și-a adus aminte că se lepădase de Domnul spunând că nu-L cunoaște. A plecat pe Muntele Sion și a plâns cu amar. Apostolul s-a căit toată viața lui, i-a părut rău că-L negase pe Domnul. Acum este o biserică măreață. Pe clopotnița de pe acoperișul ei se înalță spre soare în văzduh o cruce mare de aur. Iar deasupra crucii este un cocos tot din aur. Frumos strălucește la soarele arzător și parcă ar
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
capriciu și de regulă nu se declanșează prea spontan (ceea ce nu înseamnă deloc că întâmplarea nu joacă și în prietenie ca și în toate lucrurile omenești un rol pe care numai cine nu are simțul realităților se încumetă a-l nega). Aristotel subliniază de la început că, neputând exista prietenie decât mutuală, ea trebuie să fie manifestă, știută nu numai de cei în cauză, ci de toată lumea. Îmi pare evident că nu pot exista prietenii secrete. O conjurație nu e prietenie propriu-zisă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
culturală, dar prin gura unui personaj ; în Oceanografie nu-l menționează decât de 2-3 ori, tot în treacăt și nu fără conotațiile negative al căror țap ispășitor era autorul Crinului roșu. Pe France, eu îl admiram ; brutalitatea cu care-l negau tinerii îmi părea un semn de barbarie. Dar lui Eliade îi respectam părerea, exprimată de altfel sporadic și moderat. Omul care scrisese Oceanografie (titlu preluat probabil de la Eugenio d’Ors), carte debordantă de inteligență, sinceritate, cultură (și pasiune a culturii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
acestea, în subsidiar și în detalii, observațiile strict critice sunt cel mai adesea inedite, pertinente și acute. Așa de pildă, à propos de Patul lui Procust și de presupusul proustianism al lui Camil Petrescu (pe care cu drept cuvânt îl neagă), are niște considerații incidentale asupra arhitectonicii unitare și construcției complexe a Căutării timpului pierdut, foarte noi și surprinzătoare în acea vreme, când avea curs părerea, susținută de José Ortega y Gasset, Paul Desjardins și mulți alții, că romanul proustian, mergând
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
violul, tortura, inaccesibilitatea izbăvirii) lasă obsesia vidului în urmă. Figurile nu mai sunt fantoșe, sunt făpturi muritoare, vulnerabile, pătimitoare. Oarecum încă în Scaunele, dar deplin în Victimele datoriei, în Pietonul aerului, în Setea și foamea, apare dragostea, singura realitate care neagă neantul. Soții Smith, soții Martin nu sunt cupluri adevărate, sunt doar ceva bizar, ceva ciudat, niște coincidențe. Cum spune Marin Preda în fraza finală a ultimului său roman, „dacă dragoste nu e, nimic nu e !”. În Regele moare, dragostea e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de toamnă, și nu mai puțin faimoasa Baladă a unui greer mic, și Noapte de mai, și de iarnă, și altele de acest gen, mult gustate de amatorii de drăgălășenii și pitoresc, sunt poezie, într-adevăr, asta nu se poate nega, dar poezie minoră, solicitând sensibilitatea măruntă sau sensibleria leneșă. Mult mai bune sunt micile polemici versificate, malițiile și buna dispoziție din producția calificată de Lovinescu, minimalizator, „cronică rimată”, unde ascuțișul epigramatic și spiritul subțire și precis trec dincolo de pretextul imediat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mea poștală era goală. Îmi e teamă că ești bolnavă și că te izolezi prea mult de lume. Dacă nu primesc o scrisoare până luni, îți telefonez. De când te-am întâlnit, nu-mi mai este frică. Înainte, îmi era frică, negam întreaga exigență, comportamentul meu nu avea alt resort decât instinctul de conservare, diminuam omul din mine la nivelul speciei umane. Nu încetam să probez inconsistența și vulnerabilitatea mea, vroiam să sfârșesc cu ele visând de a fi absent și în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
într-un corp sideral pe care-l ridic scriind. În rest, sunt plictisită de noii mei prieteni, care vor să mă tragă în partidele lor politice cu iluzia că pot face ceva pentru țara pe care au părăsit-o și negat-o. Caut în prieteni, fie ei chiar numai colegi, acel „feeling” al lui Vaslav Nijinski, acea intuiție cognitivă care face posibil imposibilul - comunicarea spontană între oameni de diferite niveluri culturale și temperamente. „Admiratorii” mei suedezi sunt interesanți, dar numai împreună
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
scotocit în bagaje, acuzându-ne parcă pentru tot ce nu făcusem. După plecarea lor eram epuizați, murind de sete. Profesorul Papu mi-a oferit puțină țuică, am băut, discutând apoi până în zori despre Ecleziast. Era vorba despre un text pesimist, negând viața. Autorul lui trăia un timp greu, într-o lume plină de nebunie, problematizând lipsa de sens a existenței. Textul scris în parte de fiul lui David, Solomon, împăratul Ierusalimului, cu trei-patru sute de ani înainte de Hristos, părea atât de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se anunță blocada economică a Irakului, o decizie gravă pentru bieții oameni care deja trăiesc în cruntă mizerie. Dar politica este necruțătoare în primul rând cu cei nevinovați, victimele, majoritatea populației. Războiul continuă, încă două misile trimise în Israel. Gorbaciov neagă violențele din Țările Baltice, care cer independență. În aceste țări crește disperarea. Poetul Bo Setterlind, care a scris cărți multe și mai ales psalmi de neuitat, cântați în toate bisericile suedeze, a murit la 67 de ani. A fost găsit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
într-o ceramică ieftină): „Cine spune Mama spune Paradis, lumina inimii, tandrețe și încântare, chipul mamei e mereu frumos”. Ei bine, mi-am schimbat părerea. Nu că n-aș găsi că toate astea sunt kitsch-uri - cine ar putea să nege! Nu, ceea ce am înțeles e că ea are dreptul la kitsch-ul ei și că trebuie respectat acest drept. Acest paseism are o funcție protectoare într-o lume în care ea e depășită, într-o lume pe care ea n-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
planul F. P. R. și posibil din rațiuni superioare epicentrul revoluționar s-a mutat de la Iași la București. Următoarea Întrunire a F. P. R. a avut loc pe data de 28 decembrie apoi În 11 ianuarie. Mișcarea de la Iași nu neagă existența unor contacte cu televiziunea străină elvețiană și de la Chișinău. La ședința din 11 ianuarie F. P. R. a participat vicepreședintele Frontului Popular din Moldova, Iurie Roșca și Dinu Mihail redactor la revista proromânească “Literatura și arta”. Perspectiva de a
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
ulterior așezării ungurilor. Acest fabricat politic a servit maghiarilor să-și aroge prioritatea În spațiul Transilvaniei, teorie care alimentează și astăzi iredentismul unguresc. Potrivit acestei teorii, În Sudul Dunării a existat o populație românească numeroasă În timp ce oficiali din țările balcanice neagă existența populației românești sau posibil În proporție neînsemnată. Este de remarcat proliferarea teoriilor privind originea macedoromânilor concomitent cu unele tribulații politice care se fac În țările vecine. Teoriile elaborate pe această temă servesc deoparte la susținerea purității unor rase, pe
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
la "adresele" unde trebuia să fie "tovarășul", dar s-a confirmat că în ziua și la ora respectivă nu era "așteptat" nicăieri. Am avut o discuție cu "tovarășul atașat comercial, secretar de partid și frate cu Scânteia", care bineînțeles a negat chiar și față de secretară și de argumentele acesteia. I-am spus că o să-l țin sub "atenție" și că dacă se mai întâmplă o să informez "mai sus"! Cel "de seara" era șoferul meu, omul de 2 metri, fost șofer la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
promptă, arătând că „separația principatelor nu era o rațiune, că poporul român n-o dorește”, invocând faptul că România era un stat constituțional În care manifestările opiniei publice nu implicau responsabilitatea guvernamentală. Agentul român admitea „că era imposibil de a nega simpatiile românilor pentru Franța, dar că această simpatie nu presupunea de fel o ură contra Germaniei și că atacurile violente ale presei și manifestările ostile Prusiei, ce au culminat cu incidentele de la Sala Slătineanu, erau mai curând manevre de politică
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
un fenomen care nu se încadrează în real este ademenitoare, dar iluzorie. Debutant, mi se părea că mă confrunt cu o semiologie logică. Acum știu că psihiatria este tot atât de încărcată de mistere cum este religia. Nu ignor și nu pot nega cauzalitățile biologice, nici determinările psihosociale, dar am sentimentul că microcosmosul nu și-a constituit încă o astronomie pe măsura astronomiei macrocosmosului. Omul a aselenizat; dar nici nu poate visa încă la o navigare similară în spațiile inconștiente ale microcosmosului. Logica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
obiect care, ni s-a spus răstit, că este un ceas de aur, foarte scump, un ceas elvețian, "Longines", cu diamante încrustate, cu o diademă, în jurul capacului interior, capacul superior având gravat, ni s-a explicat, două litere, A.S. Fiindcă negam cu disperare, am fost confruntați încă o dată cu bijutierul care a repetat exact ceea ce afirmasem și noi: că am stat mult, că după ce am plătit elefantul, "ăsta" (adică Panaitescu) i-a făcut cu ochiul "ăstuia" (adică eu), că am avut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
evreiască din România întregită de după 1918 era mult mai acută și mult mai amplă decât înainte de această dată. Toate grupele evreiești din noile provincii românești aveau tendințe centrifuge antinaționale așa de accentuate, încât ar fi fost o copilărie să se nege această realitate. În Transilvania evreii erau filomaghiari furioși, în Bucovina și în Basarabia filoruși fără sfială. Și peste tot, chiar în Vechiul Regat, promotorii comunismului antinațional erau tot evreii. În aceste condiții, cine ar fi putut nega cu bună credință
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
copilărie să se nege această realitate. În Transilvania evreii erau filomaghiari furioși, în Bucovina și în Basarabia filoruși fără sfială. Și peste tot, chiar în Vechiul Regat, promotorii comunismului antinațional erau tot evreii. În aceste condiții, cine ar fi putut nega cu bună credință (dacă nu era cu desăvârșire orb) că problema evreiască nu mai este una economică și de deformare și falsificare a specificului etnic românesc, ci una de existență națională propriu-zisă? Și, mai presus de toate, cum s-ar
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și n-am să fac niciodată lui Mussolini , lui Hitler și [44] nici chiar lui Stalin nedreptatea de a-i compara cu Iorga și a mă gândi că ar fi putut juca vreodată un rol similar. Nimeni însă nu poate nega că a fost un mare animator, care, atunci când avea dreptate, putea urni și munții prin flacăra convingerii sale. Oricât de falsificată este de obicei voința populară (dacă întradevăr există) și oricât de greu - ba chiar de cele mai multe ori aproape imposibil
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
renaștere franceză a Franței, căci orice român are un adevărat cult pentru Franța”. Fiind naționaliști cu accentuată nuanță [299] antisemită, impusă de situația specială din țara noastră, am fost încă de la început filofasciști și n-ar avea niciun rost să negăm aceasta. Oficial însă, politica României de la 1922 a fost permanent anti-italiană și antifascistă. Intrarea noastră în Mica Înțelegere a fost determinată de cercurile guvernamentale franceze, anti-italiene din motive de politică internă și externă franceză, care însă n-ar fi trebuit
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
apare numele nostru lățit într-un ziar, iar dacă suntem suficient de publici, ne apare și figura, eventual este căutată o ipostază în care ne-am strâmbat, încruntat, ca să ni se citească pe „mutră” că suntem dubioși. Nu pot să neg faptul că poza Gabrielei Adameșteanu, agățată de un raționament, cu nimic mai solid decât cel de sus, m-a făcut pentru o clipă să îmi văd propria figură în locul celei a Gabrielei. În definitiv, în această democrație infantil-iresponsabilă, plină de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]