7,995 matches
-
și semnificații, p. 173). M-a tulburat „povestea lui Emydio” de la începutul părții a opta din Tropice triste de Claude Lévi-Strauss. Autorul n-o comentează părîndu-i-se, probabil, suficientă concluzia unuia din personaje. După părerea mea, nu numai despre prostie sau neputință e vorba în cazul evocat, ci și despre o educație greșită, care, prin autoritatea ei, condamnă la inadecvare. Iată textul: „Un om văduv avea un singur fiu, adolescent. într-o zi îl cheamă la el și-i spune că i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la începutul unei epidemii de vulgaritate? A cui e vina? Oamenii vorbesc cum trăiesc: promiscuu, nerușinat. *Dramatica stare de așteptare a rezultatelor! Fiziologia e alta decît în zilele normale (presiuni în stern, scurte sufocări, colici intestinale etc.), psihologia e alta (neputința concentrării și adunării minții într-o singură direcție, anxietate). Atît la Medicină (unde a dat Ducu), cît și la Universitate (unde a dat Roxana), anunțarea rezultatelor a depășit toate termenele. Se zvonește de o a treia corectură a anumitor teze
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spusa mea, privindu-mă trist, adînc, m-a întrebat: „Ce vină am că m-am născut în acest spațiu și că trăiesc acum?” în dreptul „lemnelor” lui Alexandru Huțanu ne-am despărțit, ea probabil ceva mai ușurată sufletește, eu umilit de neputința de a răspunde neconvențional la o asemenea întrebare. * Uneori sînt tentat să gîndesc și așa: „Dezvăluie-ți inima în viața de zi cu zi, acoperă ți inima în scris!” La fel ca un personaj de-al lui Camil, „eu nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atitudine aproape sigur cvasigenerală: nimeni din afară nu-și putea da seama, nu putea să realizeze, nici măcar redactorii sau conducerea acestuia, ce mult însemna Europa Liberă pentru ascultătorii români. Trebuia să locuiești în țară, să suporți presiunea covârșitoare a regimului, neputința proprie și a celor din jur, umilința și sfidarea liderilor comuniști, ca să trăiești cu adevărat descătușarea oferită de postul de radio ce emitea din München. Astăzi, la capătul acestei investigații prin atmosfera ultimului deceniu comunist, extraordinar de fidel reprodusă de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
poporului cele ce v-am spus. Aș vrea să cred că greșesc, dar, din păcate, aceasta este realitatea zilelor noastre în România. Este păcat ca tineretul unei țări să nu-și dorească decât părăsirea patriei. Mulți o fac, obligați, din neputință, să se exileze. Un sistem nedrept face ca o mulțime de oameni, în special oameni de valoare, să aleagă acest drum. Nu este vorba, cum spun ziarele românești, de puterile străine care cumpără creiere. De fapt sunt creiere care se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în hohote de râs. Lupta a încetat. Înverșunarea mea s-a transformat în silă și rușine. Dar mai cu seamă în uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, într-un moment în care ar fi fost cu neputință să mai evite înfrângerea? [...] Cam așa înțelege să polemizeze Eugen Barbu. Și nu doar așa! Când la argumente răspunzi cu toroipanul, denunțul, calomnia, nu polemist te numești, ci altfel! De fapt, acest contrafăcut Prospero al presei românești de azi e
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
primar Dobrescu, și multe, multe alte case de oameni cumsecade au dispărut pentru a satisface paranoia tiranului ce se vrea ctitor al unei noi istorii. Nu știu de ce vă scriu toate acestea. Poate ca o descărcare a revoltei și atenuarea neputinței mele de a interveni în vreun fel pentru salvgardarea monumentelor pe care ni le-au lăsat înaintașii. Dar ce putem face eu singur și alți câțiva arhitecți înspăimântați, când instituția oficială care se ocupă de arhitectură Uniunea Arhitecților nu are
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Actualmente, conducerea acestei clinici a fost încredințată unui secretar de partid, preferat conferențiarilor Boeriu și Tănăsescu, admirabili elevi ai profesorului Hațieganu. Nici în celelalte centre medicale de tradiție din Iași și București situația nu e mai bună. Așa se explică neputința profesorilor de medicină internă din țara noastră de a interveni în cazul doctorului Pușcaș din Șimleul Silvaniei, care are pretenția că vindecă ulcerul gastro-duodenal cu Ulcosilvanil. Cazul Pușcaș mi se pare edificator asupra valorii profesorilor noștri de medicină internă, deși
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cuvinte despre expatrierea prietenului nostru. Am plecat din România la finele lui ’86, aproape simultan cu Bernard și Sonia. Plecarea noastră, pe care cu greu am fi imaginat-o chiar și cu un deceniu În urmă, era culminarea disperării și neputinței, Într-un moment când prelungitele noastre discuții despre disperarea și neputința care defineau locul În care trăiam Își pierduseră deja sensul. La puțină vreme de la plecarea din București ne-am reîntâlnit, Într-o scurtă și luminoasă tranziție, la Heidelberg. Am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui ’86, aproape simultan cu Bernard și Sonia. Plecarea noastră, pe care cu greu am fi imaginat-o chiar și cu un deceniu În urmă, era culminarea disperării și neputinței, Într-un moment când prelungitele noastre discuții despre disperarea și neputința care defineau locul În care trăiam Își pierduseră deja sensul. La puțină vreme de la plecarea din București ne-am reîntâlnit, Într-o scurtă și luminoasă tranziție, la Heidelberg. Am discutat desigur din nou, cu un sentiment de certă eliberare și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
el putea s-o facă, Într-o Însemnare datată 19.01.1985, o foaie de calendar vecină, fără Îndoială, dacă nu cumva identică, acelei reuniri Îndoliate. „Numai moartea, care nu poate fi privită În față, dar și starea de boală, neputința și lâncezeala, chiar și banala depresiune, curenta indispoziție n-ar putea fi asociate imaginii lui Sorin, reprezentării noastre, de ieri, dar și de astăzi, inalterabile și În continuă consolidare (sfidând vestea), stârnite de omul tânăr și viu, prietenul fără vârstă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aveau să se Întâmple și după 1986, și după 1989, departe de casă și de orice iluzie a casei. „Și În noaptea care urma, de fiecare dată,/ puneam la păstrare/ tot Într-un cufăr pașnic, de treabă,/ prăfuit și maron/ neputința și bâlbâiala,/ speranța că poate mâine va fi altfel/ și, În general, tot ceea ce mai reușeam să adun/ părându-mi-se viu/ de sub cizmele groase,/ de sub maldărul de dezastre./ Nu m-am gândit că tot acolo va trebui să așez
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În mine se obturează posibilitățile infinitei varietăți a lumii În care suntem). Se reduc astfel nu doar mijloacele noastre de receptare și transmitere, dar devine mult mai modest și rolul nostru de emițător de realitate proprie. De aici, echivocul expresiei, neputința de a Înțelege și reda chiar și propria noastră suferință confuză... Încă din acei ani tineri, problematica lui Blecher se Întâlnește cu revolta celui ce avea să devină, peste zece ani, marele său prieten, cu un rol stenic În cariera
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
obiect. Comunitatea și comunicarea umană sunt Însă ale unor exilați supuși purgatoriului metodic al durerii, scoși din normalitate și izolați Într-un ghetou al bolii, unde, În poziție orizontală, Întinși pe „gutieră”, privesc cerul și pansamentele, mănâncă sau scrâșnesc de neputință sau Își apropie, unii de alții, trupurile frânte În corsetele de ghips, dar flămânde de bucurie. Nu este Întâmplător că pe noptiera lui Emanuel se află volumul Leschants de Maldoror de Lautreamont... În care protagonistul Își proiectează, avid, „imprecațiile amare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
treia, personajul de carte: „Acești doi oameni, acum tăcuți din nou, erau uniți de gândul la acel personaj, la acel necunoscut, același dintre atâtea terțe persoane, de parcă s-ar fi plimbat Împreună prin același peisaj: copaci, pajiști, cer, simțind subit neputința de a ști de ce Într-un loc totul este albastru, iar În altul se adaugă norii. Simțeau toate aceste terțe persoane Înconjurându-i, Învăluindu-i ca acea sferă imensă care ne Împrejmuiește și ne privește uneori cu un ochi străin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În acest moment, eroina În categoria mai largă a acelor „mulți oameni sensibili”... „Și, ca În cazul multor oameni sensibili, În succesiunea de neînțeles a evenimentelor, o atrăgea tocmai ceea ce nu Îi aparținea ei, ceea ce nu aparținea spiritului; iubea tocmai neputința și rușinea, și chinul spiritului ei.” Pasagerul apăruse, dintr-o dată, din neant sau din ea Însăși, În fața ei, pe banca din față. Acest bărbat „mare, voinic”, sta deja În calea „Întoarcerii”: „el bloca drumul pe care gândurile ei se străduiau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de luptători. La fel, lui însuși îi revenea să conducă acțiunea în clandestinitate, imprimându-i un caracter cât mai viu dar fără să i se cunoască intențiile reale, deoarece depistat de Securitate și scos din luptă era ca și cu neputință să i se găsească un înlocuitor. Se deduce de aici starea lui de spirit apăsată de îndatorirea îndeplinirii până la capăt a obligațiilor de conducător, înfruntând riscuri inevitabile dar știind să le depășească. Și doar o defecțiune în lanțul de legături
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Te ridici, plătești și mergi, cu fruntea sus, mai departe. Respectul pe care îl datorăm acestor oameni va fi afirmativ, văzând efortul lor pentru revenire. Se poate totuși ca roși de patimile lumești, orgolii, interese, pierderea credinței în biruința legionară, neputințele vârstei, revenirea lor să nu mai aibă loc sau să vină prea târziu. Oricum, bilanțul vieții unui legionar se face în ultima clipă a existenței sale, când se poate ridica chiar până la treapta sfințeniei, sau să cadă. Ce rămâne după
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mereu, Nicolae Petrașcu face, drege, ca și cum informatorii noștri sunt mereu cu el, totuși nici până azi nu a fost prins, cu toate că am fost asigurat permanent că în câteva zile îl vom aresta. (xerox D3). Se vădește starea de nervozitate și neputință care stăpânea Ministerul de Interne, precum și nerăbdarea de a se ajunge la capturarea lui. La una din consfătuirile lui Nicolae Petrașcu cu oamenii de teren din organizația Capitalei, Vică Negulescu îi aduce la cunoștință, că Dr. V. Noveanu îl caută
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
iarna avansa, n-aveam altceva mai bun de făcut. Așa că, cel puțin temporar, am reușit să mă detașez de senzația de pierdere care mă apăsa. Pe de altă parte, cu cât citeam mai multe vise vechi, cu atât senzația de neputință devenea mai acută. Și asta se datora faptului că nu pricepeam mesajul viselor. Le citeam fără să le pricep semnificația. Erau ca niște texte indescifrabile care se perindau prin fața ochilor mei noapte de noapte. Ca și cum aș fi privit zi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ai liniei drepte”, sunt acuzați că n-au perceput „uraganarea dorului de primenire” și au trecut cu vederea „realitatea abisurilor, aureola melodiindă a fulgerelor”, mulțumindu-se să „architectonizeze” sărăcia, „în forma banalului același”. În ce privește „eternul scâncet pentru ceea ce a fost”, neputința autodepășirii, asimilată neronianului qualis artifex pereo!, soluțiile converg: „Simfoniști de-ai lui Barrès, țintuiți ceea ce-a fost în cavoul impasibilității; turnați mirodenia vieții peste veninul efemer al îngropării; așterneți pânza fluturândă a imaculatelor avânturi peste cenușa inactualului; trâmbițați imnuri
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
Ficțiunea se ivește din observația trăită, din faptul concret care devine literatură. Sondând cu predilecție fenomenul negativ, detectat cu subtilitate și rafinament, proza aceasta austeră este dublată de o intenție satirică. De factură confesivă, nota ei esențială este dată de neputința iluzionării. O luciditate inchizitorială controlează totul, deoarece atitudinea se naște dintr-o adevărată „vocație” a neîmpăcării. Personajul preferat al prozatorului este un ins care stârnește automat reacții colerice la cei din jur, „condiția lui fiind, așadar, de a se hăitui
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
prin imagini sumbre, puternice. Cu toate că versurile exprimă sentimente de nostalgie prin evocarea pomilor și a livezilor, există aici sfâșieri israeliene, meditații despre alterarea timpului și a vieții înseși, despre dispariția cântecelor și despre durerea poeților. „Amurgul zeilor” din orașul malefic, neputința comuniunii sufletelor, lipsa de comunicare și alienarea aduc imagini și motive frecvente în poezia modernă. În antiteză cu armonia câmpului și a livezii, orașele își trăiesc delirul bolnav. Ceața umedă nu este doar un fenomen meteorologic israelian, ci obscuritatea - opusă
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o pungă (goală), seria de schimburi catastrofale mai întâi amuză, apoi însă scandalizează, stupefiază. Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca oricare alta, o victimă neajutorată, rostogolindu-se inexorabil pe panta neputinței sale. Rareori prostia și-a râs de om cu atâta cruzime: „parcă dracul mi-a luat mințile”, se miră eroul, rămas perplex, „c-o pungă goală” în mână, de proporțiile autopăcălirii sale. Dracul i le-a luat, dracul i le
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
de migranți romi din Europa de Est au pătruns În statele Uniunii Europene, provocând reacții furibunde din partea populației locale, de multe ori, ajungându-se la atacuri violente, rasiste la adresa nou-veniților. Autoritățile locale și centrale ale statelor occidentale s-au aflat În fața unei neputințe, dirijându-și atenția către mecanismele internaționale În vederea găsirii unor soluții eficiente de menținere a romilor În interiorul granițelor de proveniență (Gugliemo și Waters, 2005). Instituțiile internaționale au avut, astfel, un impact major asupra elaborării politicilor pentru romi nu numai la nivel
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]