8,125 matches
-
operator unde se aud doar clinchetul instrumentelor, ritmul respirației artificiale și șoaptele chirurgilor. Aveam mai puțin de opt ani când am intrat prima dată într-o sală de operații, în urma unui caz tipic de simulare căruia nimeni nu s-a obosit să-i facă diagnosticul diferențial. Începută banal („mi-e rău, nu mă duc la școală“), „apendicita“ s-a transformat, prin încăpățânarea mea, în urgență majoră. Probabil atunci când cazi în samădhi ai senzația de adecvare pe care am avut-o intrând
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
comunitatea săsească din Sibiu, intrând în posesia tuturor averilor ei. Oamenii satului nostru în fierberea acelor evenimente s-or fi adăpostit și ei ca toată suflarea asupra căreia tătarii au adus groaza, Și probabil că invadatorii nu s-au mai obosit să se abată și pe aci, iscoadele lor nesemnalând averi care să le justifice efortul. Dar după aceste evenimente, în istoriografia ținutului nostru încep să apară documente ce ne pot îndrepta încet și sigur spre o atestare directă, documentată privind
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la căpăt și că întîlnirea (de gradul nu știu cît) nu s-a produs. La întoarcere Cînd eram mic, spre deosebire de acum, stăteam foarte mult pe-afară, la joacă, și nu mergeam în casă pînă ce nu se enerva mama, care obosea de fiecare dată strigîndu-mă pe geam. De cele mai multe ori însă, întîrziam în fața blocului nu de dragul jocului sau al copiilor. Eram un băiat retras și ținta tuturor poreclelor. și aceasta nu fără vreun motiv : eram gras, singurul copil gras dintre cei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o luai pe coajă. Antrenamentele erau foarte dure și mulți capotau. Era momentul cînd o luau pe coajă. O dată, eram în pădure și făceam deplasări în gardă cu om în spinare. Cu genunchii flexați și lent, cît mai lent. Eram obosiți după kilometri de alergare, serii de cîte o sută de flotări sau nu știu cîte „abdomenuri“. Sensei ne număra, desigur, în japoneză : ici, ni, san, shi. Eu eram în spinarea lui Preotu’, iar lui îi tremurau genunchii. La un moment
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
schimb, venea cu niște chestii de îi lăsa pe toți cu gura căscată. Cea mai apreciată dintre problemele lui a fost cea cu hora : „într-o horă joacă cinci băieți. După ce au jucat cît au jucat, doi dintre ei au obosit și s-au simțit cam amețiți. De aceea s-au lăsat păgu bași. Cîți băieți au mai rămas în horă ?“. Pe aceasta mai cu seamă o dădea învățătoarea de exemplu peste tot, chiar și în ședința cu părinții. O mare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cetătorii americani (ah, eternii cercetători americani - ano nimi, eficienți și tocmai de aceea atît de iubiți de presa noastră !) au stabilit că, în timpul gravidității consoartei, bărbatul însuși are simptome ale sarcinii : „producția“ de testosteron scade cu 30%, omul se îngrașă, obosește mai repede, devine mai afectuos, mai finuț etc. Nu știu dacă „cercetătorii americani“ sînt sau nu o invenție a tabloidelor noastre, un fel de formulă standardizată care ascunde excesul de imagi nație al jurnaliștilor dîmbovițeni, dar pot să certific, cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
realizat că scrierea ei a coincis cu momentul în care mi s-a stricat televizorul - a urmat apoi o perioadă lungă fără el. Cînd îl aveam, ajun sesem aprope la dependență : mă întorceam seara de la serviciu și eram atît de obosit, încît nu făceam altceva decît să mă uit prostește la el ; începeam cu știrile și sfîrșeam prin a mă uita, practic, la orice. După ce nu l-am mai avut, în lipsa drogului care mi-era oferit, de fapt pe care mi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
au împrăștiat pe jos, sărind în toate direc țiile, asemeni unor perle eliberate din strînsoarea șiragului. Doctorul Bob Kenan, cel care avea să înscrie o nouă pagină glorioasă în istoria chirurgiei, s-a retras pe un fotoliu dintr-o anexă, obosit de larma care se crease și, bineînțeles, de operațiile pe care le mai făcuse pînă atunci. Singurul lucru la care se gîndea era că, o dată penisul recuperat și operația începută, ritualul unei intervenții obișnuite avea să fie dat peste cap
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
moment dat, oare care îndoială cu privire la efectul produs asupra cetitorilor mei. Îndoiala aceasta, în care se amestecau și alte sentimente și stări sufletești, am exprimat-o în următoarele rânduri: "M-aș simți peste măsură de mâhnit, dacă excursiunea aceasta ar obosi câtuși de puțin pe cei pe care i-am îndemnat s-o facă și care m-au ascultat, urmându-mă. Am impresiunea că grupul scade, ca în ceremoniile care au durat prea mult, că cei care-l formează mă părăsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
așa: ("Cam așa" e relativ, foarte relativ, așa de relativ încât oricine îl poate socoti "ireverențios". Dar ce mijloace am de a reproduce unicul, de a evoca inimitabilul?). Așadar, Caragiale ne-a vorbit "cam așa": Într-o seară de vară, obosit de drum, un tânăr călător se-ntinse pe iarba moale lângă un izvor. În fața lui, spre Apus, se vedea o pădure; peste creasta acesteia, cerul păstra încă ceva din focurile amurgului. Curând, tânărul drumeț căzu într-un somn adânc, atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cam înainte de sărbători, mă aflam în acceleratul de seară, în drum spre București. Călătoream cu amicul meu Vespasian Pella, ocupând împreună o cabină de două paturi (pe atunci existau și cabine mari, de patru paturi) în vagonul de dormit. Ce obosit mă simt! îmi spune Pella, care, pe jumătate desbrăcat, se așezase la măsuța compartimentului, cu tocul și câteva foi de hârtie dinainte. El trebuia mi-o spusese cu puțin înainte să scrie un "articol de fond" pentru Opinia, destinat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
multe persoane care agreează această temă. „Baloane” Autor: Mihai Dascălu Dar în tematica suprarealistă apar de multe ori și culori deosebite care la prima vedere sar în ochi, de exemplu un cer portocaliu sau roșu englez, puternic, dar fără a obosi ochiul. Sau pot pomeni aici celebrul tablou al lui Generalici cu taurul pictat în roșu, ori alt tablou tot al domniei sale, „Vaci sub turnul Eiffel”. În România arta naivă suprarealistă a intrat ca influență iugoslavă după părerea mea, dar totuși
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să ajungem la Anina cu binecunoscutul tren de munte. Dar surpriză, la Reșița în gară ne aștepta tatăl unuia dintre băieții din Anina. Acesta cu un camion “Molotov ” venise să-și ia odrasla. Când ne-a văzut cât eram de obosiți de atâta drum l-a luat în cabină pe fiul său și pe profesoara Ruman, iar pe noi sus în ladă împreună cu profesorul din Anina. Acest profesor a fost cu noi de la început până la sfârșit, dar nu l-am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
banii până la ultimul leu și să ne întoarcem acasă pe jos. Zis și făcut. A doua zi după afișarea rezultatelor am plecat spre casă pe jos. Primii km i-am străbătut relativ ușor. Abia pe urmă unii au început să obosească. Pe drum s-au lipit de grupul nostru și alții tot din Steierdorf , ne cunoșteam de altfel. La toate jocurile practicate în copilărie se făceau clasamente iar eu eram cel mai bun cățărător în copaci, indiferent de grosime sau înălțime
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și modernitate” București, 2002 Vernisajul de la Alba Iulia, întreaga atmosferă de sărbătoare națională și nu în ultimul rând petrecerea de la „Hanul cu Berze” unde am fost cazați a încheiat mica mea plimbare, întorcându- mă într-un final acasă, puțin mai obosit datorită distanței mari ce a trebuit să o parcurg mergând cu trenul, dar cu o vie amintire ce mi-a rămas întipărită în memorie despre marea întâlnire cu lemnul de la București. Ajuns acasă în următoarele zile am început să mă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mă aflam, concentrându-mă totodată la lucrarea pe care trebuia să o realizez din trunchiul pe care mi-l puseseră la dispoziție organizatorii. Seara a trecut repede, fiind și singur în cameră am adormit buștean, mai ales ca eram destul de obosit în urma nopții ce o petrecusem pe tren și a primei zile în care hoinărisem de unul singur prin oraș, vizitând diferite locuri, sau admirând la nesfârșit portul. A doua zi dis de dimineață precum eram obișnuit, am și plecat pe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
repede, nu au putut să lipsească diferite peripeții și voia bună ce ne-a însoțit pe tot drumul de la Iași la Pitești, călătorind alături de Mihai Puiu, Gheorghe Boancă, Jana Ghemeș, Gheorghe Durac, Gheorghe Bălăceanu și familia Acasandrei Valentina și Gheorghe. Obosiți după o noapte de mers cu trenul, coborâm în gară la Pitești, orașul care pentru două zile devenea capitala Artei Naive. Pe holul Hotelului Argeș unde eram cazați am început să ne întâlnim cu ceilalți colegi veniți din diferite colțuri
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
știm. Adică bărbații socializează la bufet, unde servesc o gamă variată de beri sau de băuturi spirtoase, cu manelele oferite din partea casei, de la casetofonul patronului (dacă sunt norocoși, patronul le mai aduce din când în când și câte o stripteusă obosită de la oraș); femeile suspină zilnic de grija sărmanei Maria, fată fără noroc, din telenovela care vorbește atât de frumos despre secretul ei - căci cablul a ajuns de multă vreme și acolo unde pulsează tradiția neamului nostru; fetele și băieții se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lui, că e un mare familist. Florile le a achitat integral din fondurile proprii. După ce se întoarce împreună cu consoarta la masă, președin tele își stinge focul inimii cu încă un pahar de fresh, pe care-l golește pe nerăsuflate. Deși obosit după partida de pe ringul de dans, Băsescu întârzie tot mai mult pe terasă, fapt care le dă curaj turiștilor, care l iau cu asalt pentru autografe sau fotografii. Președintele se simte bine, se pozează cu copii, părinți sau bunici și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
bineînțeles, lasă tronul liber. Care poate fi rostul acestor Întîmplări, dacă singurul sens al labirintului e părăsit și el? Nu e neapărat un merit să iubești, ci mai curînd un noroc. Dar vine totdeauna un moment cînd orice labirint ne obosește și singura care strălucește Înaintea noastră e dragostea. Pe scurt, trebuie să alegem Între a iubi și a rătăci. Și cine ar Îndrăzni sa mizeze tot ce are pe lipsa de dragoste? Poate mîine voi avea mai mult curaj să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Cu toate că nimic nu pare mai ușor decît a pleca și a spune că Ariadna a apărut pe scenă pentru că incertitudinea nu le-a plăcut niciodată grecilor... Știu că Tezeu nu poate invoca argumentele lui Ulise: Am călătorit mult. Acum sînt obosit și nu mai vreau altceva decît un loc stabil unde să mă odihnesc... Tezeu trăiește torențial, cufundîndu-se pătimaș În evenimente, ca să le părăsească apoi fără scrupule inutile. Iese din labirint nepăsător ca acel tînăr care la Florența traversa Într-o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cred. Primul său gest este de a se Îndoi pentru a-și Întări speranța, pentru a ridica din ruine templul unor convingeri hrănite cu sîngele său. Dar puterea i se istovește În gestul de a demola, scepticul va Întoarce atunci obosit o față care se Îndoiește de toate și nu mai crede În nimic, locul În jurul său e destinat să rămînă pustiu. Împotriva acestui pustiu se Încăpățînează Sisif. El crede și de aceea Își Împinge stînca. Ar fi trist să considere
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Întoarsă spre marea care va lovi stîncile de pe țărm și după ce noi n-o vom mai vedea. Zeii trebuie să ne fie recunoscători că există Nemurirea noastră sau neființa noastră i-ar omorî pe ei. Dar veți vedea. CÎnd vor obosi statuile, vor obosi și zeu.) Călcîiul vulnerabil i-a dat lui Ahile și o posibilitate de a-și explica trufia. De fapt, trebuie să spun că nu-mi place acest erou. E prea impulsiv și violent pînă la ferocitate. Îmi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care va lovi stîncile de pe țărm și după ce noi n-o vom mai vedea. Zeii trebuie să ne fie recunoscători că există Nemurirea noastră sau neființa noastră i-ar omorî pe ei. Dar veți vedea. CÎnd vor obosi statuile, vor obosi și zeu.) Călcîiul vulnerabil i-a dat lui Ahile și o posibilitate de a-și explica trufia. De fapt, trebuie să spun că nu-mi place acest erou. E prea impulsiv și violent pînă la ferocitate. Îmi place numai rana
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
moartea În schimbul iubirii. Dacă am fi zei, spune Platon, n-am ști ce este iubirea. Înfiorată de sacrificiu, cenușa caldă se răscumpără creînd viață. Din ea iese o pasăre cu un colier de pene aurii, strălucitoare. Tot ce-a fost obosit și impur a rămas În zgura rugului. Phoenix se Întoarce În ea Însăși cum s-ar Întoarce Afroditele obosite din perioada helenistică la puritatea primelor statui; sau formele lui Rubens la curățenia fecioarelor lui Fra Angelico. Ceea ce n-au reușit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]