8,467 matches
-
așa-numitele "calcare cu hipuriți", animale aparținând genului lamelibranhiatelor care au trăit în cretacicul superior și care s-au pietrificat în decursul miilor de ani. Pe o suprafață de câteva hectare, la ieșirea din sat spre Piatră Craiului, încadrat de Pârâul Negru și afluetul sau din stânga, Pârâul Gavrilos, partea superioară a Valenegrutii, acest zăcământ de calcare a fost decalarat monument al naturii și este ocrotit de leg e. Localnici îl numesc "La Pietrele de Moară". În aval în locul în carea Valea
Bratca, Bihor () [Corola-website/Science/300848_a_302177]
-
aparținând genului lamelibranhiatelor care au trăit în cretacicul superior și care s-au pietrificat în decursul miilor de ani. Pe o suprafață de câteva hectare, la ieșirea din sat spre Piatră Craiului, încadrat de Pârâul Negru și afluetul sau din stânga, Pârâul Gavrilos, partea superioară a Valenegrutii, acest zăcământ de calcare a fost decalarat monument al naturii și este ocrotit de leg e. Localnici îl numesc "La Pietrele de Moară". În aval în locul în carea Valea Rusului este preluată de apele Bratcutei
Bratca, Bihor () [Corola-website/Science/300848_a_302177]
-
Bihor, Crișana, România. </br>. Diversitatea religioasă este foarte mare, majoritari fiind ortodocșii, dar existând și alte culturi religioase, precum baptiști, penticostali și adventiști.</br> Localitatea se află într-o depresiune a dealurilor de vest (dealurile Oradiei) și este traversată de pârâul Arin.Satul Bălaia este așezat pe un teren deluros la poalele munților Plopișului, marginalizat din totdeauna, datorită locului așezării geografice pe care îl are. A fost atestat documentar de către Cancelariile maghiare în anul 1622 sub denumirea „Kabalașpatak", care în traducere
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
comestibile. Asemenea pomi fructiferi se mai găsesc pe raza județului Bihor numai în arealul localității Dobrești - zona Beiușului, cunoscută și pentru zăcămintele de Bauxită care s-au găsit aici. Se mai precizează că Bălaia ca și Tilecușul, nu are nici un pârâu cu apă curgătoare permanentă. Bălaia apare în primele documente de arhivă în anul 1712, document din care rezultă că era compusă numai din 6 familii. în anul 1713 apare cu 17 familii, având în posesie 26 de boi, 34 de
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
vechiul ei traseu se distinge în topografia locului, iar la marginea Pădurii Rădvani se alimentează cu apă din canalele de drenaj și din stratul freatic și sub numele de râul Coharna, curge spre vest traversând frontiera de stat. Celălalt este pârâul de la marginea de nord a satului. Este un mic pârâu mlăștinos ce își are originea chiar în hotar, pe locul cunoscut sub numele de Futraș, după care urmează aceași direcție est-vest dată de înclinarea terenului. Apele sale seacă în verile
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
marginea Pădurii Rădvani se alimentează cu apă din canalele de drenaj și din stratul freatic și sub numele de râul Coharna, curge spre vest traversând frontiera de stat. Celălalt este pârâul de la marginea de nord a satului. Este un mic pârâu mlăștinos ce își are originea chiar în hotar, pe locul cunoscut sub numele de Futraș, după care urmează aceași direcție est-vest dată de înclinarea terenului. Apele sale seacă în verile lungi și secetoase, dar stratul de apa freatică este bogat
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
pe locul cunoscut sub numele de Futraș, după care urmează aceași direcție est-vest dată de înclinarea terenului. Apele sale seacă în verile lungi și secetoase, dar stratul de apa freatică este bogat și se află la mică adâncime. Numele acestui pârâu nu apare pe hărți și nici locuitori de astăzi nu-l cunosc, cei mai în vârstă îl numesc Gat. El este cel care a favorizat întemeierea și dezvoltarea unei așezări durabile pe malul său. Înainte de jumătatea secolului al-XVIII-lea, revărsarea apelor
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
Crișurilor (Canalul Colector Criș) care leagă Crișul Repede de Crișul Negru. Acest canal are, în principal, rolul de colector al apelor superficiale și a celor provenite din zona piemontană și câmpia înaltă. În el își varsă apele și cele două pârâuri ale Cefei. În trecut, câmpia înaltă era acoperită cu păduri de stejar, cer, gârniță și gorun, dar și alte foioase ca ulm, frasin în alternanță cu pajiști stepice. În urma defrișării lor, astăzi au rămas doar trupuri de pădure. Faptul că
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
comunei primitive, epoca dacica și română, precum și în perioada prefeudala. Perioadă feudalismului este marcată de atestarea documentara a localităților aparținătore comunei Cetate, după cum urmează : Satu Nou ("Uberneudorf" în limba germană și "Felsőszászújfalu" în maghiară s-a dezvoltat de-a lungul pârâului Budușel. Prima vatra a satului a fost mai jos pe locul numit "Husalserfen", ulterior satul mutându-se mai sus pe cursul apei și pe culmea de deal unde se va întemeia "Oberneudorf" (Satu Nou de Sus), mai tarziu satul se
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
arături de 458 de găleți, 105 vite și 40 de oi. În 1750 erau înregistrate 42 de familii de sași, alte 12 văduve și 14 de români, cei mai mulți înregistrați ca păstori, adică fără seșii proprii. Satul înșirat de-a lungul pârâului Valea lui Tănase, cuprinde fronturi compacte cu case solide ridicate la sfârșitul secolului XIX și în primele decenii ale secolului următor, având fronturile lungi la stradă în părți carosabile incluse, care din cauza hotarului restrâns și a relativei izolări s-au
Dorolea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300874_a_302203]
-
tutuli, pandantive caliciforme, falere, butoni, verigi de picior, brățări din bară de bronz, inel de prindere, ace,) fragmente de ceramică. Fragmentele de ceramică au fost găsite lângă o vatră de foc de la care pornește un strat gros de cenușă spre pârâul peșterii, ceea ce indică o folosire îndelungată a cuptorului care a servit, probabil, unui atelier de turnătorie a obiectelor de bronz . În sprijinul acestei ipoteze vine configurația naturală a peșterii cu o boltă semicirculară, de 33/20 metri, care favoriza activitatea
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Dejului:"iar de aici merge de-a lungul albiei Crișului în sus la zisul pământ Birtin și trece astfel mai sus de-a lungul aceleiași albii a Crișului în munții mijlocii și cei înalți și ajunge la locul acela unde pârâul ce se cheamă Medlespataka se varsă în Criș... merge în sus până la muntele care se cheamă Vama Rez.. până la capătul unei câmpii care se cheamă Vamus " Documentele consemnează faptul că, aceste locuri, până la Vama Rez erau stăpânite de ducele Menumorut
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Sălhoasa, Vinoasa, Ursoaia și Cucureasa. În localitate există două lacuri mici numite de localnici tăuri, în care apele se adună și staționează când precipitațiile sunt mai abundente. Ele sunt consecința unor alunecări de teren de pe coasta argiloasă învecinată, închizând astfel pârâul și valea pe o porțiune de curs. Structura și complexitatea formelor de relief și a subsolului, formațiunile eruptive și sedimentare, modificarea acestora și circulația apelor de infiltrație au favorizat apariția unor izvoare de ape mineralizate bicarbonate clorurate sodice, calcice, magneziene
Lunca Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300882_a_302211]
-
relief și a subsolului, formațiunile eruptive și sedimentare, modificarea acestora și circulația apelor de infiltrație au favorizat apariția unor izvoare de ape mineralizate bicarbonate clorurate sodice, calcice, magneziene cu bioxid de carbon. Izvoarele mai cunoscute sunt La Someșeni (Ciriloiu) pe pârâul Borcutului și La Bolovan (Tomuța). Prin poziția ei geografică, Lunca Ilvei se încadrează în sectorul de climă continentală moderată, supusă adeseori mișcării orizontale a aerului polar maritim, cu o activitate destul de frecventă. Iarna predomină invaziile de aer de natură arctică
Lunca Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300882_a_302211]
-
venituri bănești făcându-se mai ales toamna și iarna, când oamenii terminau cu muncile agricole folosind timpul pentru aprovizionare cu lemne de foc, transportul gunoiului la câmp și îngrijirea animalelor. Morile erau acționate de apă acesta fiind adusă pe un pârâu din râul care curgea prin mijlocul satului, iar prin cădere pe un jgheab apa cădea pe o roată, iar aceasta mișcă tot angrenajul morii. Roata avea cupe, rotindu-se mișca piatra care se rotea pe piatra de ddesupt unde cădeau
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
Lechința (în , în dialectul săsesc "Lachenz", în , în trad. "Pârâul uscat") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Localitatea este situată în partea de sud-vest a județului Bistrița-Năsăud, la 28 km de municipiul Bistrița și la 28 km de orașul Beclean, într-o
Lechința, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300880_a_302209]
-
vetre de ars ceramică țărănească, adică vase de lut pentru trebuința zilnică a locuitorilor.Altă așezare a satului a fost pe Holmul Bajurii, la hotarul cu Teioasa, dar datorită alunecărilor de teren, partea aceea de sat a fost strămutată peste pârâul Spălătoresei, devenind partea ,din Vale” a satului, unde a fost ctitorită și prima biserică cu primul cimitir al satului Bajura. Bănuim că satul Bajura a fost un sat de răzeși înstăriți, el nefiind închinat vreunei mănăstiri mari din Moldova așa cum
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
cea veche este șubredă, la inițiativa notarului Ioan Baciu, locuitorii satului au adunat piatră și au ars cărămidă pentru a construi o biserică nouă. Biserica veche a fost construită din lemn de stejar și de brad și se afla peste pârâu, pe parcela cu nr. topografic 107. A fost demolată în zilele de 21 și 22 iunie 1880, pentru că era în starea jalnică de a se prăbuși, având o vechime de 166 de ani. Materialele rezultate din demolare au fost vândute
Șoimuș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300895_a_302224]
-
și „Dronea ot Blândești” Comune învecinate: la S Sulița, la N-E Gorbănești iar la V Burlești. Comuna Blândești este așezată în jumătatea sudică a județului Botoșani de o parte și de alta a șoselei județene nr. 297, precum și în dreapta pârâului Burla; satul Blândești, reședința comunei mai nou înființate este așezat pe partea estică a unui deal cu înclinație mică, numit în "Hârtop" (datorită zonelor denivelate); în parte de est a satului, pe partea stângă a Burlei, se află dealul Gogeasca
Comuna Blândești, Botoșani () [Corola-website/Science/300892_a_302221]
-
și mai răcoroasă pe străzile înalte. Bazinul hidrografic al satului este dependent de râul Someș , când acesta scade și nivelul apei din fântâni scade. Satul Nimigea de jos se află pe malul sudic al râului Someșul Mare. Este mărginit de pârâurile Bratoșa și Straua. Râurilea Între Hotare și La Fântânele se varsă în Someșul Mare la Nimigea, traversând centrul localității. De asemenea exista și un izvor cu apă minerală numit de localnici ""Henți"" Peisajul natural este specific zonei de Silvo-Stepa și
Nimigea de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300885_a_302214]
-
Din punct de vedere administrativ și patrimonial ele aparțineau familiei “Tomaj de Losoncz” din care familie Ladislau de Losoncz, devine Voievodul Transilvaniei. Din sec. XIV, satul Lunca, apare atestat sub numele de “Fris”. Probabil că satul a fost numit după pârâul pe care a fost așezat și care străbate satul, pârâul “Fris”, adică “Rece”. Această ipoteză este sprijinită și de alte fapte: pe de o parte de-a lungul hotarului comun între satele Lunca și Sebiș curge pârâul “Recele” și care
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
Tomaj de Losoncz” din care familie Ladislau de Losoncz, devine Voievodul Transilvaniei. Din sec. XIV, satul Lunca, apare atestat sub numele de “Fris”. Probabil că satul a fost numit după pârâul pe care a fost așezat și care străbate satul, pârâul “Fris”, adică “Rece”. Această ipoteză este sprijinită și de alte fapte: pe de o parte de-a lungul hotarului comun între satele Lunca și Sebiș curge pârâul “Recele” și care se varsă tot în Râul Șieu; pe de altă parte
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
fost numit după pârâul pe care a fost așezat și care străbate satul, pârâul “Fris”, adică “Rece”. Această ipoteză este sprijinită și de alte fapte: pe de o parte de-a lungul hotarului comun între satele Lunca și Sebiș curge pârâul “Recele” și care se varsă tot în Râul Șieu; pe de altă parte, numele maghiar al satului “Friss” coincide cu apelativul “friss” = “proaspăt, rece”. Numele satului “Sebiș” provine de la numele cursului superior al râului Șieu, numit “Sebiș” sau Valea Sebișului
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
pe malul drept al Bașeului, a mai cunoscut două vetre de sat. Prima vatră de sat a fost "Valea Țiganului", iar apoi aceasta a fost mutată puțin spre est, cu expunere la soare și cu deal domol, în spate cu pârâu, în față, cu „drum comercial” Darabani - Botoșani, cu popasul Podul Grecilor. Această vatră este cunoscută cu numele de "Ciumaș", de la ciumă. Aceasta a bântuit la finele secolului XV. Așezarea a fost arsă, spune legenda, locuitorii mutându-se pe "Valea Havârnei
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
dar insuficiente pentru a satisface nevoile locale, cea ce determină folosirea unor surse mixte (subterane și de suprafață) în alimentarea cu apă a localităților. Rețeaua hidrografică de suprafață este reprezentată prin răul Prut și afluentul său principal de pe raza comunei pârâul Volovăț(între 3-5m lațime, adâncime îintre 30cm-2m), la care se adaugă o rețea de pârâiașe mici cu caracter temporar. Apele stătătoare există sub formă de mici iazuri amenajate pentru adăpatul animalelor. Din anul 1977 se impune în peisajul comunei prezența
Comuna Manoleasa, Botoșani () [Corola-website/Science/300916_a_302245]