7,718 matches
-
cu calcar dizolvat precipită pe distanța dintre peșteră și vărsarea în Ordincușa, 150 m mai jos și formează frumoase cascade de travertinși gururi. Intrarea în peșteră se face printr-un portal înalt de 22 m. După primii 10 m, coborând panta de grohotiș întâlnim izbucul sub peretele stâng activ tot timpul anului. La 50 m de la intrare, galeria peșterii cotește în unghi drept la stânga. Urmează o săritoare care se urcă ușor datorită aderenței podelei, în fapt un perete vechi de gur
Peștera Poarta lui Ionele () [Corola-website/Science/315479_a_316808]
-
stângă până sub grohotișul de la gura peșterii. Pe grohotiș se toarnă din beton o scară, cea mai grea operațiune. Betonul era adus de un trust de construcții gata amestecat și trebuia încărcat în ranițe militare și dus în spate pe panta de grogotiș. În peșteră s-au instalat scări de lemn la cele două săritori. De reținut faptul că întreaga sumă de bani necesară pentru materiale, beton, fier beton, scândură, grinzi, plus banii necesari pentru hrana speologilor constructori au fost obținuți
Peștera Poarta lui Ionele () [Corola-website/Science/315479_a_316808]
-
ridicată, pusă in general pe seama prezenței clorurii de sodiu. Mai toate forajele executate în bazinul Baraolt, în mod obligatoriu, au intrat în fundamentul cretacic, acesta fiind cercetat și prin metode geofizice. Peste depozitele pliocene este prezent pleistocenul și depozitele de pante, a teraselor apelor curgătoare. Datarea lor s-a putut face cu ajutorul fosilelor mamifere care au trăit pe aceste meleaguri în timpul cuaternarului. Holocenul este prezent peste tot, fiind compus din depozite groase de pietrișuri și nisipuri fluviatile. Cele din urmă conțin
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
care s-a așternut un strat de lutuială. Interiorul este format din două încăperi micuțe și o tindă. Intrarea scundă este adăpostită de ploile repezi printr-o prispă lată de câteva palme, iar în spatele casei un acoperământ de scânduri cu pantă repede protejează mai multe obiecte gospodărești și unelte agricole cu certă valoare etnografică. În prima încăpere, care este cea mai mare și fiind camera în care locuia familia se află covata pentru copilul mic, hainele de sărbătoare așezate pe culmi
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
și debușează în Răut de pe malul stîng, la kilometrul 191 de la gura de vărsare a acestuia, lîngă s. Putinești, la altitudinea de 85 m. Lungimea râului este de 101,3 km, suprafața bazinului de recepție -943 km2, căderea - 95 m, panta medie - l,0%, maximă - 4,5% la primii 2 km. Suprafeței bazinului variază de la 287,6 m în partea superioară pînă la 150 m în partea inferioară. La baza acesteia se află depuneri cretacice și terțiare (calcare, marnă, nisipuri, luturi
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
naturii - sub semnul spiritualului- pictorul vibrează, traduce cromatic și mai ales sugerează bucuria de a exista. Geometria unghiurilor drepte își asociază- cu vădita știință a organizării spațiale - muzică liniilor curbe , învăluitoare. Acoperișuri de culoarea țiglei, un colț de stradă, în pantă, coloane de arbori, instantanee în port, toate vorbesc de un creator deschis poeticului, preocupat nu de descripția unei flori, de carnația unui fruct, ci de redarea esențelor. Ceva indicibil, greu de pus în cuvinte, exprimă la Vasile Parizescu un complex
Vasile Parizescu () [Corola-website/Science/317422_a_318751]
-
față de restul corpului construcției. Lăcașul de cult este prevăzut cu un pridvor pe latura de sud. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați cu șindrilă fasonată cu model, de culoare albă. Acoperișul este înalt, cu pante repezi, fără turle și are o învelitoare din tablă zincată. Intrarea în biserică se face prin două uși: una situată în peretele sudic al pridvorului și alta situată în peretele nordic al altarului. În interior, biserica este împărțită în patru
Biserica de lemn din Ciumârna () [Corola-website/Science/317460_a_318789]
-
încheiat învoieli cu târgoveții. Cu acest prilej s-a stabilit ca duminica să fie zi de târg. Locuitorii catolici din Răducăneni și-au construit case pe dealul Pietrosu și apoi o biserică între anii 1807-1808. Satul Răducăneni, fiind clădit pe panta unui deal, a suferit de pe urma alunecărilor de teren. În anul 1825 catolicii și-au strămutat gospodăriile pe actuala vatră a Satului Vechi. Proprietarul moșiei a donat un teren pentru construirea unei biserici și a unui cimitir. Între anii 1826-1829, conform
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
temperat sau continental. Trufele cresc preponderent în pădure, în sol, sub straturi groase de frunze moarte, la o adâncime cuprinsă între 5-40 cm, dar pot fi găsite și până la 50 cm adâncime. Preferă solurile argiloase și calcaroase, în general în pantă, de tip neutru sau alcalin cu stratul gros de humus, unde sunt puține plante de adâncime, iar copacii se găsesc la distanță unul față de celălalt. Într-o ierarhie a importanței arborilor gazdă, cei mai frecvenți sunt diferitele specii de stejari
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
T. uncinatum", "T. brumare", "T. macrosporum", "T. mesentericum", "Choirmyces Meandriformis", trufa porcească, trufa de nisip sau trufa de deșert. Se găsesc în zonele mai calde, în sud sau în vestul țării, în păduri rare de foioase, în jurul fagilor, stejarilor, preferând pantele expuse la soare. Numită și trufa albă de Transilvania este o trufă specifică climatului românesc din bazinul carpatic, în special în Ardeal. Are o culoare care imită marmura, un miros foarte puternic și poate ajunge la o greutate de 650
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
Muntele Tambora este o zonă de studii științifice pentru arheologi și biologi. Muntele atrage și turiști care vin pentru drumeții și pentru activități în sălbăticie. Cele mai apropiate două orașe sunt Dompu și Bima. Există trei concentrații de sate în jurul pantelor muntelui. La est este satul Sanggar, la nord-vest sunt satele Doro Peti și Pesanggrahan, iar la vest este satul Calabai. Există două trasee de ascensiune care duc la calderă. Primul traseu începe de la sud-estul muntelui din satul Doro Mboha. Acest
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
geologic, înainte de erupția din 1815, Tambora avea forma unui stratovulcan tipic, cu un con vulcanic simetric ridicat și cu un singur orificiu central. Diametrul la bază este de 60 km. Gura vulcanică centrală emite frecvent lavă, care curge pe o pantă abruptă. De la erupția din 1815, porțiunea de mai jos conține secvențe intercalate de depozite de materiale de lavă și materiale piroclastice. Curgerile de lavă de 1-4 m grosime constituie aproximativ 40% din grosimea straturilor. Grosimea straturilor de zgură a fost
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
pe versantul inferior. O pădure de casuarina a fost observată la 2.200-2.550 m. Mai multe pajiști de "imperata cylindrica" au fost găsite. Repopularea muntelui a început în 1907. O plantație de cafea a fost înființată în 1930 pe panta de nord-vest a muntelui, în satul Pekat. O pădure de selvă densă, dominată de copaci pionieri, "duabanga moluccana", a crescut la o altitudine de 1.000-2.800 m. Ea acoperă o suprafață de până la 80.000 de hectare (800 km²
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
a construit o casă domnească din lemn, de formă dreptunghiulară (cu lungimea de 18,50 m și lățimea de 7 m), prevăzută la partea inferioară cu o pivniță, tot din lemn, lungă de 14,25 m și cu intrarea în pantă. Casa Domnească era alcătuită din două încăperi despărțite de un perete cu ușă. Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a refăcut construcția din lemn, ridicând un zid de incintă din piatră și un corp de clădiri prevăzut cu beciuri pe latura
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
sub numele de Linia Gustav. Germanii nu ocupaseră vechea mănăstire de pe Monte Cassino, o abație înființată în anul 524 de Benedict din Nursia și care domina orașul Cassino și intrarea în văile Liri și Rapido, deși ocupau poziții defensive pe pantele abrupte de sub zidurile abației. La 15 februarie, mănăstirea, aflată pe un munte cu vedere spre orașul Cassino, a fost distrusă de 1.400 de tone de bombe lansate de forțele aeriene americane. Bombardamentul a fost lansat din teama ca abația
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
împingă Divizia 44 germană a generalului Franck pentru a stabili un cap de pod în munți. Pe dreapta, trupele franceze marocane înaintaseră bine la început în fața Diviziei 5 vânători de munte germane, comandată de generalul Julius Ringel, câștigând poziții pe pantele obiectivului lor de bază, Monte Cifalco. Unitățile din ariergarda Divizii 3 algeriene trecuseră pe lângă Monte Cifalco și capturaseră Monte Belvedere și Colle Abate. Generalul Juin era convins că și Cassino poate fi ocolit și că fortificațiile germane pot fi dislocate
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
americană a efectuat o misiune de recunoaștere până în apropierea zidurilor abrupte ale mănăstirii, călugării observând patrulele germane și americane care schimbau focuri de armă. Tentativele de a cuceri Monte Cassino au fost însă blocate de tirul susținut de mitralieră de pe pantele de sub mănăstire. În pofida luptelor crâncene, Divizia 34 nu a reușit să cucerească ultimele redute de pe Dealul 593 (denumit de germani "Muntele Cavaleriei"), ținut de batalionul 3 din Regimentul 2 parașutiști german, punctul dominant de pe creasta ce ducea spre mănăstire. La
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
înceapă atacul asupra punctului 593 cu restul regimentului Sussex care urma să treacă printre ele și să atace punctul 444 odată ce punctul 593 ar fi fost cucerit. Între timp, regimentele 1/2 și 1/9 pușcași Gurkha urmau să parcurgă pantele și ravenele atacând direct mănăstirea. Aceasta din urmă trebuia făcută peste un teren foarte dificil, dar speranța era că cei din Gurkha, provenind din Himalaya, pricepuți la lupta pe teren montan, vor reuși. Speranța a fost deșartă. Din nou luptele
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
4 parașutiști al colonelului Ludwig Heilmann, până la oprirea atacurilor. „Doar opt sute de germani au reușit să respingă atacurile a două divizii”, zona din jurul munților fiind transformată într-un „Verdun în miniatură”. La sfârșitul bătăliei, polonezii au ridicat un monument pe pantele muntelui. Până în după-amiaza zilei de 12 mai, capetele de pod de peste Rapido se înmulțeau în pofida contraatacurilor furibunde în timp ce luptele de uzură de pe coastă și din munți continuau. Până la 13 mai, presiunea începuse să-și spună cuvântul. Flancul drept german începuse
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
la stînca lui Ciuntu și la intrarea în Corjeuți, în defileul Tiglau. De la înălțimea stîncilor de sus, Lopatnicul se vede ca un fir de argint ce strălucește și șerpuiește prin smaraldul ierburilor și al pîlcurilor de flori. Relieful montan cu pante inundate de flori sălbatice iți lasă impresia că te afli în apropiere de Carpați sau de munții Dobrogei. De-a lungul veacurilor băștinașii au compus mai multe cîntece și legende închinate acestor locuri pitorești și pline de ciudățenii, iar scriitorul
Râul Lopatnic () [Corola-website/Science/321449_a_322778]
-
octogonală, sprijinită pe două baze stelate. Ea are patru ferestre în cele patru puncte cardinale, pe celelalte laturi fiind sprijinită de mici contraforturi. Deasupra ferestrelor, turla este înconjurată de ocnițe mici. Acoperișul ei are o formă piramidală, cu rupere în pantă. În interior, bolta pronaosului are formă de calotă ușor turtită, fiind așezată pe patru arcuri lipite de ziduri, iar turla din naos se sprijină pe arcuri încrucișate. Absidele au și ele bolți în formă de concă. Pereții interiori ai bisericii
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
asigurând în același timp un mediu mai sănătos și mai curat. Bazele companiei VELUX au fost puse la începutul anului 1941, când inginerul danez Villum Kann Rasmussen a descoperit pentru prima oară oportunitățile existente în spațiul locuibil de sub acoperișul în pantă. În acea perioadă, VKR deținea propria sa companie, V. Kann Rasmussen & Co., specializată în construcția acoperișurilor din sticlă. În timpul desfășurării unui proiect, o serie de arhitecți l-au solicitat pentru construcția unui luminator pentru o școală. Rezultatul a fost prima
VELUX () [Corola-website/Science/322446_a_323775]
-
a construit o insula care s-a alipit de peninsula Osumi la erupția din 1914. Vulcanul in sine are trei vârfuri: Kitadake (de Nord) , Minamidake (de Sud) si Nakadake (Central), prin urmare nu are o forma perfecta precum Fuji, iar pantele sale abrupte sunt greu accesibile. Activitatea sa vulcanica este de tip plinian și strombolian. Primul tip de erupție este mult mai distructiva producând cele mai mari eruptei și cu cele mai multe pagube, memorabile fiind cele din anii 1471-1476, 1779-1782 și 1914
Sakurajima () [Corola-website/Science/322505_a_323834]
-
și umeri de vale. În morfologia văilor se disting lunci cu lățimi de 200-300 m, discontinue datorită confluențelor sau eroziunii selective (Valea Grădiștei), terase sau umeri de terase (văile Văratecului și Dreptului), iar în profil transversal prezintă numeroase rupturi de pantă. Pe versanți, prezența argilelor favorizează apariția alunecărilor de teren, unele fixate având tendința de reactivare (pe ambii versanți ai Văii Dreptului și pe cel drept al văii Văratec). Regiunea analizată a oferit, încă din cele mai vechi timpuri, condiții naturale
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
în prezent toate satele din regiunea studiată să dispună de un număr redus de locuitori, acestea fiind grupate pe trei categorii: foarte mici (sub 100 loc.), mici inferioare (100-250 loc.) și mici superioare (250-500 loc.). Instabilitatea reliefului, suprafețele reduse cu pantă moderată, platourile dispersate teritorial și separate de diferențe altimetrice apreciabile nu au permis constituirea unor mari sate cu structură adunată. Ca urmare, pe Platforma Luncanilor sunt predominante satele risipite, cu textură neregulată, cu gospodăriile situate fiecare în mijlocul propriei moșii agricole
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]