7,466 matches
-
propria lui zăbovire (das jeweilig Anwesende), ta eonta, ființează (west) în limită (peras).“<ref id=”1”>Martin Heidegger, Holzwege, Frankfurt am Main, Klostermann, p. 339. </ref> Este drept că raportul între faptul de a fi și limită îmbracă un caracter paradoxal, în măsura în care acest raport presupune coincidența între un sfârșit și un început. Ceva trebuie mai întâi să se sfârșească, „să fie gata“, să și dobândească limita ca semn al încheierii și desăvârșirii sale, pentru ca, apoi abia, să înceapă să fie. Trebuie
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
împrejurărilor, devine un capitol în peratologie, în „teoria limitei considerată în raportul ei cu conștiința“. Și totuși, moartea ca limită supremă nu este tragică în sine; ea reprezintă doar șansa la tragic a celor dispuși să o conteste în mod paradoxal de pe însuși teritoriul condiției lor finite. Această carte a avut un rol important în devenirea filozofică a lui Gabriel Liiceanu, ea anunțând viitoarea „peratologie“, micul tratat Despre limită scris douăzeci de ani mai târziu. De asemenea, în contextul unei epoci
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
decît un automat. Și-a adunat adesea articolele și le-a publicat sub formă de carte 69. Dar Iorga nu era un jurnalist obișnuit; viziunea istoricului i-a modelat articolele, iar argumentele istorice i-au susținut observațiile politice. Folosea titluri paradoxale pentru a-și scoate în evidență mesajul: Dictaturi și dictaturi, Teatre și teatre, Führer și Verführer, Democrație și democrație, Propagandă și propagandă, Cămine studențești și cămine studențești și așa mai departe. Jurnalistica sa, chiar și în ceea ce privește lacunele, era cea a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alții sunt acum mult mai În măsură să știe - dacă doresc să știe - ce s-a Întâmplat cu adevărat În țara lor cu doar câteva decenii În urmă. Chiar și germanii Își revăd istoria primită de-a gata - cu consecințe paradoxale. Acum, pentru prima oară după zeci de ani, atenția se Îndreaptă asupra suferinței și victimelor germane, fie că au fost provocate de piloții britanici, de soldații ruși sau de cehii care au ordonat expulzări. Evreii, se sugerează din nou timid
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evitau scrupulos să-i contrarieze pe stăpânii germani. În Est, naziștii și apoi sovieticii au Înlocuit instituțiile existente cu oameni și aparate proprii, făcând excepții numai acolo unde le convenea să exploateze o vreme disensiunile și ambițiile locale. În mod paradoxal, un anumit grad de independență locală s-a menținut, cel puțin până În 1944, numai În acele țări aliate cu naziștii (Finlanda, Bulgaria, România și Ungaria) și lăsate, din acest motiv, să se autoguverneze. Cu excepția Germaniei și a miezului Uniunii Sovietice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zilei. Autoritatea statului modern s-a bazat dintotdeauna in extremis pe monopolul violenței și pe posibilitatea de a recurge la forță În momente de criză. Dar În Europa ocupată autoritatea se baza exclusiv pe forță, desfășurată fără inhibiții. În mod paradoxal, tocmai În aceste circumstanțe statul a pierdut monopolul asupra violenței. Grupurile și armatele partizane revendicau o legitimitate măsurată În capacitatea de a-și impune regulile Într-un teritoriu dat. Acest lucru era limpede În regiunile mai sălbatice din Grecia, Muntenegru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1938, 44% din importurile britanice de utilaje (ca valoare) proveneau din Statele Unite, iar 25% din Germania. În 1947 cifrele erau 65%, respectiv 3%. În alte țări europene, situația era similară. Această creștere bruscă a cererii de produse americane era, paradoxal, un semn de Înviorare În activitatea economică europeană - dar ca să cumperi produse și materiale americane aveai nevoie de dolari americani. Europenii nu aveau ce să vândă restului lumii, iar fără valută forte nu puteau să cumpere alimente pentru a salva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trecut prin cap lui Stalin, ceea ce nu e câtuși de puțin meritul Occidentului. Cum spunea Dean Acheson În altă Împrejurare, „am avut noroc la adversari”. După războiul ucigător Împotriva unei Germanii excesiv de puternice În inima continentului european, Învingătorii au fost, paradoxal, complet incapabili să formuleze acorduri postbelice care să mențină colosul german la pământ și au sfârșit prin a și-l Împărți pentru a profita separat de vigoarea lui recăpătată. Devenise limpede - mai Întâi pentru britanici, apoi pentru americani, cu Întârziere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reticent. Pe de o parte, nimeni nu voia să pună arme În mâinile nemților la cinci ani după eliberarea Europei; pe de altă parte - și prin analogie cu dificultățile economice ale Bi-zonei cu numai trei ani În urmă -, era oarecum paradoxal să cheltuiești miliarde de dolari pentru a-i proteja pe vest-germani de un atac rus fără ca ei să contribuie cu nimic. Iar dacă Germania avea să devină, cum anticipaseră unii, un fel de zonă-tampon și viitor câmp de bătaie, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atâtea decizii anglo-americane luate fără a consulta Parisul. Cea mai recentă fusese, cu numai opt luni Înainte, devalorizarea unilaterală de către Marea Britanie a lirei sterline cu 30%: doar americanii fuseseră anunțați, iar restul Europei a fost nevoit să se conformeze 10. Paradoxal, tocmai amintirea riscurilor legate de lipsa de comunicare Între statele europene și apariția unor noi interese economice Îi determinase pe Monnet și pe ceilalți să elaboreze respectiva soluție. Guvernul german a Întâmpinat de Îndată favorabil propunerea lui Schuman - și avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evoluții liniștitoare aveau loc pe fondul unei curse internaționale a Înarmării. Acest fenomen - faptul că pacea europeană se contura În timp ce cele două mari puteri ale momentului se Înarmau până-n dinți, pregătindu-se pentru un eventual război nuclear - e mai puțin paradoxal decât pare la prima vedere. Fiindcă strategii sovietici și americani se concentrau asupra armelor nucleare și a rachetelor intercontinentale, statele europene, care nu puteau rivaliza În resurse cu cele două superputeri, nu mai simțeau nevoia să concureze pe acest plan
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cum vom vedea, mai degrabă În ciuda sistemului decât datorită lui. și totuși, stabilitatea politică a Italiei postbelice a fost condiția crucială pentru progresul economic al țării și transformarea socială care i-a urmat. Iar acea stabilitate se baza, oricât de paradoxal ar părea, tocmai pe aranjamentele instituționale neobișnuite descrise mai sus. În Italia nu exista o majoritate clară de partea unui partid sau program, iar sistemul electoral complicat de reprezentare proporțională genera parlamente prea divizate ca să poată promulga legi majore sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după un scurt ocol pe la Gheorghi Malenkov, două luni mai târziu Nikita Hrușciov a fost confirmat În funcția de prim-secretar al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice - câtuși de puțin o figură proeminentă În anturajul lui Stalin. Situația a fost paradoxală: cu toate psihozele sale, Beria era un partizan al reformelor și chiar a ceea ce se va numi „destalinizare”. În scurta perioadă dintre moartea lui Stalin și propria arestare, el a dovedit că acuzațiile din „complotul doctorilor” fuseseră fabricate, a eliberat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În nefericitul guvern laburist de la jumătatea deceniului, deplora un continent Înecat În miliarde de eurodolari, opera unor „oameni fără chip care administrează negura atomică tot mai deasă a fondurilor mobile acumulate În europiețe pentru a eluda controlul guvernelor naționale”6. Paradoxal, partidul lui Healey câștigase alegerile În 1974 pe fondul incapacității evidente a conservatorilor de a calma neliniștea publică, numai pentru a fi acuzat În anii următori de o ineficiență comparabilă, dacă nu chiar mai gravă. În Marea Britanie s-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
violență instrumentală: prețul apartenenței bascilor la Spania urma să devină inacceptabil politic. Dar, ca și IRA și alte organizații asemănătoare, ETA avea În același timp ambiția să funcționeze ca o societate În interiorul statului. Catolici, stricți și moraliști - stil ce amintea, paradoxal, de Însuși Franco -, activiștii ETA atacau nu numai polițiști spanioli (prima victimă a fost ucisă În iunie 1968) și notabili basci moderați, ci și simbolurile decadenței „spaniole” din regiune: cinematografe, baruri, discoteci, vânzători de droguri etc. La apusul erei Franco
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asupra imaginației publice. În parte pentru că manipulau simpatia locală pentru ideile radicale, ca și Facțiunea Armatei Roșii În Germania. Liderii comuniști au sesizat corect că aproprierea moștenirii revoluționare era atuul principal al teroriștilor și un pericol pentru credibilitatea stângii tradiționale. Paradoxal (și fără știrea comuniștilor), Brigăzile Roșii și RAF - precum și belgienele Cellules communistes combattantes, gruparea Action Directe În Franța și alte operațiuni mai mărunte, similare ca motivație, dar mai puțin eficiente - erau finanțate În parte de serviciile secrete sovietice. Acești bani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guvernare (locală), comuniștii au menținut un scor important, fără a egala Însă culmile succesului din 1976. În alte părți Însă, eurocomunismul și-a continuat netulburat declinul constant. Comuniștii spanioli, care Îl inventaseră, au obținut În 1982 doar 4% din voturi. Paradoxal, Leonid Brejnev Încuviința de la Moscova eforturile eurocomuniștilor de a-și consolida puterea locală distanțându-se de el. Gestul sovietic, corolar al politicii internaționale de destindere din acea perioadă, nu i-a ajutat foarte mult pe pretinșii reformiști comuniști. Deși furnizau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poliție, jandarmi și trupe speciale antrenate să lupte cu teroriștii - reali sau imaginari. Armata, redusă la un rol ceremonial, devenise refractară la risc: conservatorismul ei dintotdeauna se manifesta din ce În ce mai des ca entuziasm pentru restabilirea monarhiei, identificare ce se va dovedi, paradoxal, benefică În tranziția națiunii spre democrație. țara era condusă de o rețea restrânsă de avocați, profesori catolici și funcționari civili, majoritatea implicați și În companiile private pe care măsurile lor politice le favorizau. Cum opoziția politică explicită era interzisă, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
investiții masive din partea firmelor Volkswagen, Renault și Peugeot-Citroën. Între 1989 și 2003, totalul investițiilor străine directe În Europa de Est a ajuns la 117 miliarde de dolari. Însă la Începutul secolului XXI investițiile străine În țările foste comuniste au Început să scadă. Paradoxal, cauza era apropiata extindere a Uniunii Europene. Era mai simplu să faci afaceri În și cu țări ca Polonia sau Estonia după ce vor fi intrat În Uniune. La rândul lor, țările estice sperau să poate vinde mai mult În țările
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
forțe armate ori să emită declarații În numele miniștrilor de externe din statele membre, decât cu o autorizație prealabilă. Întrebarea sardonică a lui Kissinger din deceniul anterior („Dacă vreau să vorbesc cu Europa, ce număr formez?”) nu și-a pierdut valabilitatea. Paradoxal, aceste limitări (deși mare și bogată, Uniunea Europeană nu este un stat și În nici un caz o mare putere) n-au făcut decât să-i accentueze prestigiul, acasă și peste hotare. Cel puțin În această privință, UE Începea Într-adevăr să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
creștin-democrații au avut după război relații strânse și profitabile cu bancherii, oamenii de afaceri, antreprenorii, mai-marii orașelor, funcționarii de stat și - se zvonea insistent - Mafia, o nouă generație de tineri magistrați a Început să Înlăture curajos crusta de tăcere publică. Paradoxal, primul a căzut Partidul Socialist Italian, sub impactul scandalului tangentopoli („orașul mitei”) din 1992, declanșat de investigațiile privind administrarea orașului Milano. Partidul a căzut În dizgrație, iar liderul său, fostul premier Bettino Craxi, a fost nevoit să se exileze pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
făcea accesibilă. Deși cetățenii din statele-satelit erau obligați să studieze rusa, cei mai mulți n-au făcut nici un efort să stăpânească limba și nu o vorbeau decât dacă erau siliți 9. În câțiva ani de la căderea comunismului s-a putut constata că, paradoxal, ocupația germană și cea sovietică au eradicat familiaritatea cu limbile respective. În teritoriile strivite atâta timp Între Rusia și Germania nu mai conta acum decât o singură limbă străină. Îndeosebi pentru tineri, a fi european În Est după 1989 Însemna
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nu spusese Václav Havel, Într-un discurs pronunțat la Strasbourg În 1994, că „Uniunea Europeană are la bază un ansamblu larg de valori, cu origini În Antichitate și În creștinism”? Indiferent ce erau ei În rest, turcii nu erau deloc creștini. Paradoxal, tocmai din acest motiv - pentru că nu se puteau considera creștini (sau „iudeo-creștini”) -, turcii care visau la Europa accentuau chiar mai mult decât alți europeni dimensiunea laică, tolerantă și liberală a identității europene 15. În plus, ei invocau stăruitor normele și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dans le poème source, le terme " dor " fait référence au " désir qui reste inassouvi " et non au désir charnel. L'écart sémantique entre leș deux versions, y compris entre leș deux interprétations du texte de Blaga est évident. Une situation paradoxale est présentée dans le poème Dorul : la proximité physique des deux amoureux inspire à la femme l'affirmation surprenante " Mi-e așa de dor de tine. " (littéralement : " J'ai tellement dor de țoi. ") Leș traducteurs offrent des versions différentes : " Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
arcs-en ciel " (" curcubee ") crée l'inédit de cette figure. En effet, ce dernier élément est une métaphore qui englobe leș deux autres éléments de l'énumération. La présence de l'oxymore, trope défini comme " une forme d'antithèse ludique et paradoxale, qui soude en une expression ramassée deux sens théoriquement incompatibles "1615, est illustrée par le fragment ci-dessous : " stins arzând " " enfeu éteint " (La cumpăna apelor/Au partage des eaux) (Miclău, 1978 : 391) ; " brûlant à peine " (Au partage des eaux) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]