14,398 matches
-
În numele tatălui Erau mulți strânși mănunchi în jurul focului ca în preajma sufletului ca și cum ar fi fost unul singur frângându-și mâinile și întinzându-le în loc de aripi deasupra flăcărilor jucăușe. Nu se priveau și nici nu-și vorbeau își scrutau doar sinea pierdută ațâțați de vâlvătăile pârguite-n iureșul transfigurării. Nicio umbră nu le tulbura contemplarea văzându-și chipul răsfrânt în peisajul uimirii și nimeni în preajmă care să-i ispitească ardoarea întrupării făcând ca Verbul să se irosească în atât de clara
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
tulbura contemplarea văzându-și chipul răsfrânt în peisajul uimirii și nimeni în preajmă care să-i ispitească ardoarea întrupării făcând ca Verbul să se irosească în atât de clara viziune a genunii și nicio adiere nu se-nfiripa doar vocea pierdută a călătorului care-și striga numele pentru a nu se înstrăina complet și să nu fie surprins de omnitudinea pustie copleșit de-o stranie vacuitate precum focul interior e privegheat de himera pustiului de gând cum ard pocnind cuvintele rostind
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
scenete peste scenete și dintr-o dată aplauzele irump într-un alai sonor și bagheta dirijorului strălucește brusc ca o flacără până sub cupola Operei În timp ce auzul și ochii și pieptul mic al copilului se umplu de lacrimi de-o fericire pierdută și regăsită în timp ce cortina coboară mereu se ridică mereu învăluind imagini peste imagini chipuri și chipuri scenete peste scenete Aventurî confuzî Zăpada puțin topită (e ora amiezii) cu urmele pașilor din ziua de ieri Te oprește în fața gării un ins
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
dorință de a fi prin a nu fi, De a nu rămâne om în carne, Cuvânt degustat și respins, Astfel ne iubim din corp în corp, Din ceea ce am fost în ceea ce suntem. Că te-am visat, prin vis erai pierdută, Un nimic fosforescent. Prea mult buzele mele l-au rostit. Acum îi spun că tăcerea îi dă viață. Toate lucrurile vor fi nori Ce și-au închipuit că sunt corp. 4 ianuarie 2007 Mă aflu singur în comun sfârșit, Nu
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
mie... Iar vinovatul, ca o stâncă rece Și rob al tău, supus pentru vecie... Hai, șterge-o, că privirea ta miroasă A misticism și râncedă pucioasă! Mefisto (diabolic): Fă cum îți place! Poți să te întorci La toate preacuratele femei Pierdute înc-odată printre porci Și grohăind în febre ca și ei... Faust: Așa vezi lumea? Dragoste sublimă La tine doar cu mâzga face rimă! Hai, lasă-mă să plec! Mefisto: Nebun bărbat, Nu eu pe tine, tu m-ai fost chemat
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
trag Spre treptele tocite, înghețate, Să-i las loc liber Moșului, să-l văd Dacă mai are sacul plin în spate, Dac-a scăpat, ca mine, din prăpăd... (2007) Perfidele zăpezi Ne îngropăm în albul zăpezii ca-ntr-un vis Pierduți când ne întoarcem din straniul Paradis Al toamnelor nebune de culori, în care poți, tot ca în vis, să mori... Să mori și să învii la primăvară, Din palma înghețată să-ți răsară, Eliberat cu vârful și lama de cuțit
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
eram văz, eram auz, eram mișcare, eram toate (subl. în text), căci toate (subl. în text) o dată le cuprindeam". Într-un cadru cu hipotexte detectabile în viziunile ascensional-paradiziace ale lui Dante, companioana de drum a eroului devine Elena cea timpuriu pierdută, "sufletul lumii, stăpâna veciniciei". În muzica astrelor, intonată, straniu, chiar de femeia în alb, eroul își uită promisiunea inițială, aceea de a n-o atinge, și, întocmai precum Orfeu, nerăbdător să atingă trupul moartei Euridice, o sărută. Cum însă nu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sutelor de vase comerciale și de pescuit oceanic, după dărâmarea dementă a tuturor fabricilor, România nu mai prezintă pericole industrial-militare. Ea importă sub presiunile ipocriților interesați de evaziuni, sau își vinde și ultimele resurse. Nu se refac locuri de muncă pierdute, ci se trimit, iresponsabil, oameni în putere să muncească în lume. Bătrânii și copiii rămași, agonizează. Importurile dezechilibrează balanțe și bilanțuri statistice. Numeric, populația rurală a crescut prin migrațiile inverse, dinspre orașe spre sate, unde se face o agricultură ineficientă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
hermeneuticile literelor, numerelor sau artelor divinatorii (la îndemână ne stau exemplele revenirilor în forță ale astrologiei, ale unor practici șamanice ca cele ale găgăuzilor din Basarabia, Dobrogea și din zone euroasiatice), ale căror chei de decriptare sunt în mare măsură pierdute. (12, pp. 53-58) Ele sunt surse importante de "salvare" a oamenilor intrați în diferite forme ale crizei civilizației moderne. Cu toții știm că steagurile, imnurile, pașapoartele ori constituțiile sunt simboluri care acționează cu mare forță în diferite colțuri ale lumii moderne
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
canismul imaginii dialectice în funcție de momentul ei subiectiv, al visului: odată ce lucrurile își pierd „valoarea de întrebuințare“, ele devin simboluri ale unei lumi trecute, ruine învestite cu dorință sau teamă. Readus în câmpul percepției, lucrul deschide o lume trecută, uneori iremediabil pierdută, prin fereastra unei rememorări prezente. Memoria involuntară, colectivă intervine iar în descrierea mecanismului cunoașterii la Benjamin, de data aceasta prin actualizarea unui trecut în percepția fulgerătoare a prezentului. Cheiurile Senei, exemplu reluat în multe locuri de Benjamin, trimit direct la
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a evanescenței acestei lumi. Întrebarea lui Gilloch „How is the writer to capture the momentary and fleeting?“ găsește în fotografia urbană, ca și, mai ales, în film un răspuns: prin reprezentare în imagini a ceea ce este deja trecut, a potențialității pierdute pe care obiectele o încorporează. Fotograful devine și el agentul mesianic al lumii istorice, iar tipologia urbană, „indexul“ contingenței acestei lumi aflate în primejdie de a fi uitată. Benjamin îl citează pe Döblin, pentru care opera lui August Sander este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
îi este constitutivă și îi deconstruiește caracterul reic, anistoric. În cazul copilului, aceasta se întâmplă de la sine, prin jocul alegoric care îl leagă de lumea lucrurilor. La adultul care își rememorează copilăria, pedagogia privirii presupune o căutare „metodologică“ a paradisului pierdut. Câteva exemple pot fi invocate. Gilloch le discută în Myth and Metropolis. Walter Benjamin and the City și voi urma, întru câtva, demersul său. În primul rând, este vorba de imaginea monumentului. Berlinul imperial este marcat, din loc în loc, de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sau clădirilor. Flaneurul nu „contemplă“ orașul în manieră teoretică, ci îl constituie, îi salvează memoria și îi resemnifică traseele. Ultimul pas al lecturii recompune imaginea dialectică a Berlinului din Copilărie berlineză... Descoperirea orașului de către copil trimite, pentru Benjamin, la paradigma pierdută a unei experiențe magice: cea a identificării prin imitare cu lumea înconjurătoare, cu ritmurile cerești sau cu obiectele. Con ceptul de „experiență“ pe care îl construiește Benjamin este, prin actele sale (deconstrucție, colportaj, re memorare), o secularizare“ mul tiplă și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
paralelă a celor două lucrări este nu mai mult decât un exercițiu al imaginației și al libertății ei asociative. Ea poate fi însă interesantă măcar ca modalitate de „împrietenire“ cu cele două lumi textuale și ca amintire a unei posibile, pierdute funcții mimetice a însuși actului lecturii. Doar câteva indicii ale unui astfel de demers pot fi amintite aici, mai degrabă ca o țesătură de citate, decât ca o abordare sistematică. O serie de precizări sunt însă importante. În primul rând
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
istoric este luat de legendă și mit, dar și acestea constituie vehiculele unei sondări a sinelui, un rapel enigmatic, anamnetic, reflectând o état d'âme. În acest sens încearcă pictorul să apere un tablou al lui Franz von Stück, Paradisul pierdut, de acuzația de monstruozitate și brutalitate. Tabloul nu are nimic monstruos, cuplul damnat Adam și Eva întoarce spatele Paradisului la porțile căruia veghează un înger înarmat. Cele două trăsături, mai ales prima, introduc în scenă decadentismul cel puțin tematic. Idealismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
conexiune care este imposibilă în realitatea "normală", de zi cu zi"12. La Max Klinger în seria de zece gravuri intitulată Parafrază la găsirea unei mănuși (1881), elementul anecdotic, cu parfumul onestității sentimentale recuperabil din pretextul facil, găsirea unei mănuși pierdute, servește ca rampă de lansare pentru o ficțiune elaborată prin care obiectul-fetiș este redimensionat la scara unei imaginații debordante, pe măsura fabulațiilor hofmanniene. Pe filiera observației lui Max Deri revine că acest clivaj între naturalism/realism și simbolism / decadentism are
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
român nu reușise să le asimileze. Situarea între doi poli estetici relevă două formule de stilizare, în sensul prerafaelismului, cu un efect de înnobilare a personajelor și în sensul estetismului licențios al lui Beardsley. "Macedonski Alexis are enormitatea unui paradis pierdut. (...) D-a sa e probabil că a văzut pe Burne Jones și Dante Gabriel Rosetti, și nu a înțeles nici naivitatea pudică a convalescenței prerafaelite și nici perversitatea stilizată a lui Aurby (sic) Beurtsley (sic)"79. Influențele prerafaelite apar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu un realism elementar, relevabil prin tipologiile clasice, precum cea a avarului, subliniază distanța pe care o ia noua estetică, ce evidențiază "o altă domnie decât aceea a realităților care trec, domnia ideilor eterne, degajate de orice senzualitate, acest paradis pierdut sau visat, unde nu accezi decât prin extaz". Pentru aceasta trebuie să ai în vedere "misticismul care are drept limbaj semnul, care evocă invizibilul prin simbol, care sugerează abstractul prin concret, absolutul prin finit și eternul prin efemer"110. Cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a obiectului printr-o psihoză halucinatorie a dorinței"378. În cazul melancoliei, cea mai actualizată este situația în care obiectul nu a murit în mod real, ci "a fost pierdut ca obiect al iubirii"379, iar în alte cazuri, obiectul pierdut rămâne necunoscut. Melancolia, așa cum o descrie Freud, reunește două trăsături specifice artei decadente: "narcisismul rezidual" și componenta sa morbidă. În ceea ce privește decadentismul, spre deosebire de romantism, melancolia primește o suprasarcină negativă printr-o accentuată morbiditate dublată de spectrul maladiei psihice care încifrează acum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
metonimică cu florile pe care le ține cu un gest absent, nu există tablou care să omită detaliul floral. Pallady exagerază puțin statura ei pentru a realiza un efect de longilinitate. Despletită, cu picioarele goale în iarbă și un aer pierdut, Ofelia este una din încarnările Melacoliei simboliste, o ipostază a alienării trecută printr-un filtru poetic. În același registru ar putea intra o ilustrată a lui Kimon Loghi intitulată Gioconda, unde personajul degajă un aer de mister, care vine și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce o atrage cel mai mult în hieratismul mișcărilor este melanjul dintre sacru și profan, specific misticii orientale, întreținând aerul de senzualitate pe care-l posedă limbajul ei magic. Spre deosebire de Gauguin, refugiat în Tahiti pentru a redescoperi acolo un paradis pierdut al originilor, abordarea temei orientale de către Cecilia Cuțescu-Storck nu se află sub influența unui milenarism nostalgic, ci împărtășete, mai degrabă, atracția unui sens ascuns al lumii, încifrat de o tradiție ancestrală, care reușește să se comunice în absența tahitienilor sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tratarea unor motive fantastice de origine folclorică"541. Criticul sesizează însă schimbarea peisajului liric și apariția în cadrul decorativismului bizantinizant a notelor expresioniste cu volumul Lângă Pământ (1929). Avem o adâncire a suprafeței, asimilată superficiilor decorativismului decadent, o recuperare a transcendenței pierdute, a misterului, a fabulei. "Peisajele lui Adrian Maniu se umplu de "semne", devin "bântuite", prind o viață misterioasă și neliniștitoare [...]"542. Cu toate acestea, criticul subliniază dominanta decorativismului Secession în poezia lui Maniu. Neobizantinismul lui Adrian Maniu rămâne, de cele mai multe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acelui fost prieten, cu care am lucrat la două filme, dar la cel de al doilea film, cel cu dervișii, a avut un comportament foarte straniu. El era cel cu copilul de-abia născut. Revenind la Skopje după două luni pierdute, voia să stăm cât mai puțin, ca el să se poată întoarce mai repede acasă. Îmi amintesc, iar uneori chiar retrăiesc momentele acelea, era un coșmar. Prima zi de filmare. Mergem acasă la șeicul Erol, pe care îl știam de
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
nu funcționează nicăieri. E de preferat să nu te bazezi așa de mult pe dialoguri, ci să încerci să surprinzi un gest, un detaliu. De exemplu, gestul repetat al lui Isac de a se uita spre cameră cu niște ochi pierduți. Vedeam un fel de spaimă și gol în ochii săi, sau gestul lui, făcut în mod vizibil pentru cameră, de a da bani la toți cerșetorii, de aceea l-am lăsat atât de repetitiv. Ar fi fost o manipulare dacă
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
cheme și pe ei. L-am numit Ca pasărea pe gard, fiind o vorbă a unuia dintre bătrânii aceia, care se gândesc oare ce-o să se întâmple cu ei, când vor ajunge în Germania, și se simt ca o pasăre pierdută. Faptul că m-am dus de șapte ori mi-a dat posibilitatea să-i strâng în fiecare duminică, după slujbă, în fața bisericii, ca să pot să arăt diminuarea populației acestui sat. Și, într-adevăr, la un moment dat nu mai era
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]