7,756 matches
-
implacabil sentiment al morții. și "pruncul nostru" cu fiecare zi este mai aproape de moarte. E poate interesant de remarcat că viața poartă în ea o fărâmă de absolut, de eternitate: "Aplecați asupra morții cu adevărat întâia oară vom vedea limpede/ pierind eternitatea din noi pentru totdeauna". Nașterea, moartea sunt prezentate biblic, chiar și Mesia a fost supus legilor vieții și luptei. Ideea nașterii însoțită de sentimentul morții constituie material pentru multe secvențe poetice, pentru că poemele: "Clopotele", "Copilul meu", "Muzică", deși așezate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trăiri existențiale intense. "Lacrima lui Damocles" reprezintă frământările spirituale, însemnând mai mult decât sabia ce-i amenință existența. Poetul reînvie ideea lui Panait Cerna: omul e dator să se călească în contact cu loviturile vieții: "Să învățăm să plângem/ Altfel pierim de lacrimi,/ Altfel cădem în golul orb/ și mai murim odată din neîndemânare, ca și la cel dintâi potop." Poemul "Calul, fiul Troiei" exaltă primatul necesității generatoare de idei. Se ridică deodată o voce fără gură,/ Un creier fără craniu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lume aflată pe o imensă scenă în care el participă și ca actor și ca spectator, alergând de pe scenă în sală și din sală pe scenă, cu respirația întretăiată de efort. Bibliografie BARILLI, Renato: "Poetică și Retorică", Univers, 1975. BOISDEFFRE, Piere de: "Une anthologie vivante de la littérature d'aujourd'hui". Librairie Académique Perrin, Paris, 1962 BOUSONO, Carlos: "Teoria expresiei poetice", Univers, 1975. BRATU, Savin: "De la Sainte-Beuve la Noua Critică", Univers, 1974. CRISTEA, Dan: "Un an de poezie", Cartea românească, 1974. CRISTEA
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1913”. Ambele încep cu pretextul întoarcerii acasă, noaptea, după apăsătoare reflecții de inși singuratici. Schița lui Pora: „Mă întorceam acasă învăluit în singurătatea nopței ușor tulburate de vînt. încolo nici un zgomot nu despica tăcerea prin care însuși zgomotul pașilor mei pierea, ca zgomotul impalpabil al unei ființe nemateriale. Și revenindu-mi gîndul tors o seară întreagă în taciturnia unei visări de izolat, nu-mi auzii cuvîntul rostit cu glas tare și căruia cineva îi răspunse răspicat în auzul meu: «Nu-i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
odată... Cu corpul meu de plumb/ Să simt cum morții aspre molatec eu sucumb”. (Ibidem, p. 243) Și: „Căci plumbu-n veci nu-i aur...” (Idem, „Icoană și privaz”, loc. cit., p. 274. Și: „-Eu, zise umbra încet, simt întunecîndu-se și pierind conștiința eternității mele; simt îngreuindu-se ca sub plumb cugetările mele...” (Idem, „Sărmanul Dionis”, în Geniu pustiu, ediție citată, p. 56). 4. Iată un fragment din poemul „Ce cer de plumb”, de Mihail Săulescu, expresie a unei stări de spirit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nordici. Magul coboară de pe tronu-i de piatră și intră cu Arald într-un templu de marmoră neagră, care se află în inima muntelui. Acolo, magul începe a face vrăji, cu o vargă fermecată. După aceste vrăji, Arald vede cum zidul piere, biserica creștină este fulgerată, piatra de pe mormîntul Mariei crapă în două și sare în lături, iar moarta se-nalță din mormînt o fantasmă, o dulce întrupare de omăt. Trecînd prin vînt, prin neguri și fulgere, ea se îndreaptă către Arald
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
le-a devenit tot mai slabă, iar ochii li s-au împă ienjenit. Atunci caii lor au zburat vijelios spre munte. Magul, nemaiputînd opri răsăritul soa relui, a deschis portalul templului, iar acei doi călăreți au intrat în templu, ca pieriți pe veci. Junimiștilor, în frunte cu Maiorescu, le-a plăcut foarte mult această legendă, dar s-a observat mai apoi că, din punct de vedere istoric, n-a existat un Arald, rege al avarilor, iar la năvălirea acestora în Daco-Romania
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fie blîndă, pururi fecioară, ca Madona, ca un înger și să iubească pe poet"... "Acest ideal de "iubită" e o fantasmă, după care în zădar aleargă, în zădar vrea să o cuprindă "din valurile vremii"; la cea dintîi atingere, năluca piere, se preface în fum și poetul plînge, sufere sincer. Poetul înțelege că femeia pe care o iubește este o plăzmuire a imaginației sale, pe care niciodată nu o va afla." "Sentimentele ideale, înalte, sentimente morale omenești, ce introduce poetul în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Casandra și a murit foarte de tînără. D. Gherea n-a observat că e vorba de chipul iubitei moarte, pe care poetul o jelește ani la rînd, iar nu de o plăzmuire a imaginației sale, care la cea dintîi atingere piere, se preface în fum. Afară de aceasta, iubita de la Ipotești de-abia împlinise 18 ani cînd a murit și de aceea poetul n-o putea prezenta ca tovarășă de viață, ca soție și mamă, ori ca revoluționară, cum a pretins-o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
istoria contimporană să fie silită a transmite viitorului trista pomenire, că țara românească a fost osîndită să străbată o epocă de-atîta cruzime, încît cugetători iluștri, ca Eminescu, cărora generațiunile viitoare le vor ridica desigur monu mente să fie lăsați a pieri de... foame!"286. În ultimele cuvinte, trebuie să recunoaștem o exagerare intenționată. Din banii care mai rămăseseră necheltuiți, la băi, Gr. Focșa îi lăsase Harietei 111 franci, contra chitanță 285, așa că Eminescu nu era "pieritor de foame". Nici starea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vagabondului, a nomadului care dă tîrcoale caselor fericite ("O invazie de oameni, spune Michelet, care au trecut unul cîte unul"). De amenințarea călătorului necunoscut care aduce cu el boala sau epidemia, a cărui venire face să putrezească recoltele și să piară vitele. E amenințarea intrusului care se strecoară în familiile prospere pentru a le tulbura și ruina. Insecuritatea și teama încep să se manifeste odată cu trecerea necunoscuților care rătăcesc în noapte. Dar tot în umbră se refugiază și animalele scîrboase și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
al acestuia. Într-adevăr, nu în zadar romanul abatelui Desportes se încheie așa cum ar trebui să se încheie orice vrăjitorie: prin foc. Incendiul distruge bîrlogul ticălosului și permite satului, devenit liber, să-și regăsească armonia pierdută. Cum tot prin foc piere, în Evreul rătăcitor al lui Eugène Sue, necinstitul abate Rodin, agent executor al uneltirilor celor mai atroce ale Organizației iezuite. Victimă a propriilor mașinațiuni, atins de otrava pregătită pentru alții, un foc interior îl distruge: Focul, strigă el, da, focul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Michelet îi răspunde reproducînd cu un fior aproape mistic acel cuvînt "simplu și admirabil" pe care 1-a adresat Franței Comuna din Paris în 1793: "Nu dorim decît un singur lucra, să ne pierdem în marele tot." Fără unitate vom pieri. "De ce oare nu ne dăm seama de acest lucra?" întreabă Michelet răsfoind gazeta "Peuple". Și multe glasuri, dintre cele mai puternice, i se asociază. Așa se întîmplă cu Auguste Comte 70, care anunță foarte clar că scopul său e de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ca întregitori. "Dar, oare, se întreabă Michelet, evocînd sfirșitul epocii carolingiene, nu putem spera ca acea mare și nobilă demnitate a Patriei, pe care guvernul roman și al francilor au întocmit-o, să revină într-o bună zi? Să fi pierit noi cu adevărat ca națiune? Nu există în mijlocul Franței o forță centralizatoare care să ne facă să credem că toate mădularele se vor aduna și vor forma un trup nou?" La rîndul lui, Lavisse evocă în manualul său pe Ioana
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
marile fiefuri"77. Remanenta terminologică este cu atît mai curioasă cu cît atît unii, cît și ceilalți sînt mereu nehotărîți în ceea ce privește ipoteza nașterii cu adevărat a națiunii franceze. Pentru ultimii carolingieni se pune problema de "a nu lăsa" Franța să piară, pentru Capețieni de "a reface" unitatea politică a țării. Întotdeauna, începînd cu vremurile istorice îndepărtate, s-a considerat că obiectivul artizanilor unității a constat, de fapt, în a face ca o Franța potențială să ocupe locul care i-a fost
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
notă fantastică, anxioasă. În Colina, de pildă, fantasticul e, ca în Vedenia lui Gib. I. Mihăescu, o proiecție a spaimei. Vasile Catrina merge la câmp și acolo, împresurat de o ceață deasă, amețește și observă că păduricea se aprinde și piere, colina se umflă și plesnește ca o bășică uriașă, în fine, apare și un moșneag care, apoi, dispare. Personajul lui P., spirit lucid, nu poate să spună, în fața atâtor semne de irealitate, decât „Ei?, ce, m-au găsit dracii?!”. Mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
o viață independentă.” Fiii s-au împrăștiat demult, casa Moromeților trece în mâinile Titei, unicul copil rămas în preajma bătrânului țăran. Dispare, odată ce praporii flutură la poarta Moromeților, satul ca imagine a lumii statornice, arhetipale. Moromete tragic, omul unei civilizații care piere, trăiește de aici înainte în închipuirea fiului. Capitolul despre moartea lui Moromete e tot ce s-a scris mai profund, în legătură cu această temă gravă, în literatura română. Romanul, în ansamblu, este substanțial, răstoarnă convențiile literare ale momentului, sugerând reala tragedie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
meargă să-și caute salvarea în neputința sa". Să spunem mai curînd că ar trebui să poată transforma în sens invers ceea ce provoacă neputința în ceea ce provoacă voința. În mod paradoxal, amenințarea infinită, care ar putea face ca Europa să piară înainte de a se naște, este cea care-i oferă poate prima sa șansă la existență. Am avea nevoie așadar în același timp de trezire și de tresărire. Însă trezirea nu poate veni decît din conștiința a ceea ce adoarme, care nu
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
tip de reacție atunci când se adresa, în preajma Unirii, ex-domnitorului care dorea să-și adjudece din nou puterea: "Ce cauți, ce vrei, umbră neputincioasă a nopții? Tu ai avut odată ființă și n-ai putut fi. Acum ce vrei, fiica pieirii? Pieri, retrage-te înapoi în haosul uitării! Țara vrea lumină, progres, viață!" Gestul exorcizant se repetă, la o scară mai amplă, sub ochii noștri. Atunci, procesul novator era amenințat de fantomele epocii regulamentare; acum șansele unei democrații autentice sunt puse în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fiind o emanație pură a Voinței Divine, el se supunea fără murmur absolutismului regilor, dar din ziua în care noi i-am sugerat ideea propriilor sale drepturi, el a considerat persoanele domnitoare ca pe niște simpli muritori. Ungerea Divină a pierit de pe capul regilor, fiindcă i-am luat credința în Dumnezeu; autoritatea a trecut în stradă, adică într-un loc de proprietate publică și noi ne-am însușit o. Mai mult, arta de a conduce masele și indivizii cu ajutorul unei teorii
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
se pot desface în nici un caz de corpul statului dacă nu cad ele singure, sau dacă statul nu le azvârle cu hotărâre. Dar statele creștine nu le desfac, ci continuă a și le aplica, astfel că aceste state trebuie să piară, în urma acestei luări de sânge de bunăvoie. În realitate ce reprezintă împrumutul altceva, și mai ales împrumutul exterior? Împrumutul este o emisiune de scrisori de schimb a guvernului, cuprinzând obligații la o oarecare dobândă, proporțional cu suma capitalului împrumutat. Dacă
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
o altă destinație decât aceea care va fi fost arătată odată pentru totdeauna în planurile noastre de acțiune. Nu se poate guvern fără un plan definitiv. Până și eroii care urmează un drum sigur, însă nu au o anumită rezervă, pier în drum. Șefii creștini pe care îi povățuiam altădată să se distreze pe grijile statului prin recepții reprezentative, prin etichetă, prin serbări nu erau decât un paravan al guvernului nostru. Dările de seamă ale favoriților, care îi înlocuiau la afaceri
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
Testul nr. 35 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: Simțeam că femeia aceasta era a mea în exemplar unic, așa ca eul meu, ca mama mea, că ne întâlnisem de la începutul lumii, peste toate devenirile, amândoi, și aveam să pierim la fel amândoi. Astăzi când le scriu (impresiile) pe hârtie, îmi dau seama iar și iar, că tot ce povestesc nu are importanță decât pentru mine, că nu are niciun sens să fie povestite. Pentru mine însă, care nu trăiesc
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
cucerirea Chinei, decât șirurile de dinastii egiptene, decât ciocnirile de aștri în necuprins, căci singura existență reală e aceea a conștiinței. (C. Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război) 1.Menționează câte un sinonim pentru cuvintele: unic, a pieri. 2.Explică rolul parantezelor rotunde: (impresiile). 3.Evidențiază sensul conotativ al cuvântul cucerire. 4.Precizează timpul structurii verbale aveam să pierim. 5.Interpretează enumerația din ultima frază. 6.Ilustrează o trăsătură de caracter a personajului-narator. 7.Reliefează două elemente de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
C. Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război) 1.Menționează câte un sinonim pentru cuvintele: unic, a pieri. 2.Explică rolul parantezelor rotunde: (impresiile). 3.Evidențiază sensul conotativ al cuvântul cucerire. 4.Precizează timpul structurii verbale aveam să pierim. 5.Interpretează enumerația din ultima frază. 6.Ilustrează o trăsătură de caracter a personajului-narator. 7.Reliefează două elemente de modernitate a romanului. 8.Prezintă semnificația titlului, în raport cu textul literar. 9.Comentează, în 4-6 rânduri, crezul artistic al scriitorului: Să nu
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]