8,185 matches
-
și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve cât mai repede cu putință și eficient, dar lucru pe care nu știa deloc cum să-l facă. Un noian întreg de poveri parcă apăsa greu pe sufletul lui și nicidecum nu-l cruța. Acum, el avea de-a face cu primul mare impas din viața sa, din care nu se pricepea nici cât negrul de sub unghie cum să iasă. Avea o stare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deseori să jignesc pe cineva neintenționat, vorbind de dragul logicii sau de dragul argumentării. Îmi răsuna în gând remarca naratorului când se referea la Mihai: subțirele și tristul umor acid al cancelarului... sau la meditația gravă în care era adâncit... purtându-și povară cu melancolică răbdare. 10. Odată ajunși la Comitetul de Cultură, imediat sunt invitat în biroul Contabilitate, fără Valy. Da.-îmi ziceamtoată mișcarea aceasta miroase a regie și la propriu și la figurat. Odată intrat în somptuosul birou, fac cunoștință cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
privirile descotoșmănate de posibile reziduuri, ca și cum fuseseră înghețate și încercă să râdă forțat, dar nu reuși decât parțial: I-auzi! Formidabil! Așa e, tovarășe Gerard? - se auzi totuși vocea directorului, parcă ajunsă fără el, pe coridoarele aglomerate și gemânde de povara recuzitei. Gerard se simți ca la un examen extrem de dificil. Decise să-i răspundă ceea ce credea de cuviință, fără menajamente, și cu o intenție de a zâmbi: Exagerează, șefule. 11. Deși știa că lui Sima nu-i prea plăcea să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
memorabile. Ardeam de nerăbdare, de fiecare dată când îi treceam pragurile casei, să mă tolănesc într-un fotoliu, acolo în atelierul lui, mai degrabă în cel aflat cu spatele la fereastra dinspre curte, și să admir tabloul cu o pădure aflată sub povara zăpezilor, intitulat Poiana Neamțului. Îl admiram de fiecare dată, ca și cum trebuia sămi iau adio de la el, deoarece scria jos, lângă ramă, pe o etichetă, cu majuscule, parcă în fugă, vândut. Mă gândeam că în orice clipă putea veni cumpărătorul să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prăvălească, dar curiozitatea fu mai tare decât el, așa că obligă animalele să mai facă un efort și până la urmă se opri la un kilometru distanță. întinse pânza de cort peste animale și peste omul care nu mai era decât o povară în plus, se asigură că totul era în ordine și continuă drumul pe jos, fără grabă, făcând un efort ca să se calmeze și să nu-și risipească puținele forțe, cu toate că ar fi dorit s-o ia la fugă ca să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cum mai zâmbea Nineta, parcă era stăpâna unui imperiu condamnat la fericire eternă! să mă împrumute pentru câteva ceasuri. Și mama, întrebându-mă din ochi, își dădea acordul, bucuroasă că poate merge să facă piața fără să mă aibă ca povară suplimentară, dar îi repeta de câteva ori că trebuie să fie cu mare băgare de seamă atunci când deschide gura ei bogată, pentru că auzise ea (citise ceva din Freud?), profilul spiritual pe care-l are țâncul la șase ani va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a început a-l scutura, urlând: "Știi tu ce-i singurătatea? Numai pe a poeților și pe a nevolnicilor o știi. Singurătatea? Dar care? Ah! Tu n-ai de unde ști că niciodată nu ești singur! Că peste tot ne-nsoțește aceeași povară a viitorului și a trecutului! Că vin după tine toate făpturile pe care le-ai omorât. Și dac-ar fi numai atât, ar fi încă ușor. Dar mai sunt și cei pe care i-ai iubit, cei care la rându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dus. Nea Onuț admira discreția mea, îmi strecura din când în când bomboane în buzunar, eu făceam cu ochiul a mare complicitate, deși habar n-aveam ce mari secrete ascundea tărtăcuța mea. Mai târziu, când n-am mai putut suporta povara secretului pe care-l aveam, dar despre care habar n-aveam, am întrebat-o, în pauză, pe învățătoare, la ureche, ce-i aia fitness. Săraca de ea, s-a făcut roșie ca para focului, a-nceput să țipe la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o himeră care a cucerit foarte multă lume. Trăiam sentimentul umilinței, atunci când îți "raportam" mereu în ce colț al lumii mă aflu, ce fac, de ce fac... Acum, culmea ironiei, îți trimit, cu o periodicitate de metronom agasant, fără să am povara obligației conjugale, scrisori de peste tot; scrisori pe care nu știu dacă le citești și la care te-am rugat să nu răspunzi. Sunt liberă astăzi? Niciodată nu suntem liberi, cu adevărat. Omul s-a născut liber și este pretutindeni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
stătea scris, nespus de frumos și sugestiv, numele drag al soțului ei, cu un adaos de lux: Stamate Damian, vechi specialist în zugrăveli. Pe Sonia, Nineta nu prea a reușit, în pofida dorinței ei arzătoare simțeam cum îi pulsează subconștientul sub povara acestei chemări s-o prindă la cotitură... Știi, Sonia, mă bucură că l-ai înlocuit pe 13, de pe ușa apartamentului, cu Stamate Damian, vechi specialist în zugrăveli. Dar dacă tot avem un specialist atât de rar, de ce nu dă scumpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai putut desprinde de amintirea sa, mai ales pentru faptul că toți credeau că sunt urmașul său de drept, în toate... Într-o zi am crezut însă că a venit și ziua apusului gloriei mele. Era greu de trăit cu povara gloriei Marelui Bronz pe umeri. "Mafia" școlii vecine, cu aleasa cremă a bătăușilor, dăduse năvală în curtea școlii noastre și făcea ravagii. Se pregătiseră mafioții pentru o bătălie decisivă. M-am făcut mic și m-am pierdut pe holurile școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am dat seama că spectacolul acesta este pus în scenă de mine regizorul, actorul, spectatorul deși nu exclud faptul că și-a băgat și destinul coada. Recunosc, Doamne Dumnezeule, că, atunci când spectacolul vieții mele are iz de mahala, arunc toată povara mizeriei pe seama destinului. Sunt un ticălos de om, ce să fac? Zilele trecute, tot privind la spectacolul vieții mele, m-a izbit drept în moalele capului provocarea teribilă dintr-o revistă românească: "Din ce tablou ai vrea să faci parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cui bate talentul de pictor de manifeste. M-am uitat și eu, ca omu', și chiar m-am amuzat. Era o reacție la prima vedere. Îl invidiam pe artist și mai că mă mândream, pentru că mi se așezase pe umeri povara acestei glorii estetice. Când, stingherit, a reluat începutul refrenului, interpretând un solo de cucurigu, privindu-ne, a realizat caraghioslâcul situației, a luat catalogul, cârnatul cu toarășul și dus a fost... În zadar încercam să explic inșilor care mă eroizau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
alte represalii. Dar strategia lui Sisif este cu totul alta. El caută și găsește fericirea tocmai în această sfidare eroică a zeilor care l-au pedepsit. Își asumă destinul, acceptă că stânca este lucrul lui și se întoarce mereu la povara sa, cu aerul cel mai firesc din lume. De aceea m-am îndrăgostit de Sisif. Firesc, n-ai știință despre tabloul meu, O lume de sisifi. Și de acest tablou m-am îndrăgostit. Când ia vacanță cenzura din mine, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de ele uneori. Ucenicii mei privesc aproape uluiți, dacă nu înspăimântați, către sfinții mei. M-am trezit pe pereți c-un Hristos conturat mai mult aluziv cu un personaj care duce în spate nu o cruce de răstignit, ci întreaga povară a omenirii. Și e singur, singur, singur, revoltător de singur... Durerea de pe chipul Său este însă îngemănată cu bucuria și speranța. Unul dintre ucenici mi-a spus că este atât de frumos și de "nu știu cum să mai zic, lady", încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Citesc Întotdeauna Wide World când călătoresc“ - și În spate, transpirând, fericit de-atâtea greutăți, Însoțitorul lor, cu ecusonul unei agenții În piept. „Voilá“, făcu conductorul și păru a arăta cu un gest că trenul lui purta o neobișnuită și crudă povară. Dar Myatt cunoștea prea bine ruta pentru a se lăsa păcălit. Grupul, ghici el după aerul acela de hărțuiți cultural, aparținea vagonului de dormit pentru Atena. Când dublă bacșișul, conductorul cedă și lipi pe geamul compartimentului o etichetă cu „Rezervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dr. Czinner Îi acordă străinului prea puțină atenție În timp ce cântărea posibilitatea ca unele din cuvintele bărbatului să fi fost totuși adevărate, chiar dacă ele Îi fuseseră răstălmăcite. Apoi se contracată singur, spunându-și că Îndoiala vine doar din apropierea morții, pentru că atunci când povara eșecului era aproape excesiv de grea pentru a fi purtată, omul se Întorcea inevitabil spre cele mai neîntemeiate promisiuni. „Și vă voi da liniștea“. Moartea nu dă liniștea, pentru că liniștea nu există fără conștientizarea liniștii. — M-ați Înțeles greșit, Herr... — Czinner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi era caldă, ea Îi putu simți sângele scorțos și uscat În jurul gurii ca pielea veche. Țipă o dată și apoi rămase tăcută și stăpână pe sine. Căută chibriturile și aprinse o făclie. Dar mâna Îi tremura. Nervii Îi cedau sub povara responsabilităților pe care le avea, chiar dacă n-o lăsaseră de tot. I se părea că, Începând cu o săptămână În urmă, fiecare zi o pusese În fața unei decizii, a unei temeri pe care trebuise s-o ascundă. „Avem oferta aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
19. Cînd vei înceta odată să mă privești? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul? 20. Dacă am păcătuit, ce pot să-Ți fac, păzitorul oamenilor? Pentru ce m-ai pus țintă săgeților Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi? 21. Pentru ce nu-mi ierți păcatul, și pentru ce nu-mi uiți fărădelegea? Căci voi adormi în țărînă, și cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!" $8 1. Bildad din Șuah a luat cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
e o zi. ― Sfinția ta are dreptate - am răspuns eu, ridicându-mă și strângând cu grijă documentele de pe masă. ― Noapte bună, fiule. Pe mâine, la vremea știută. ― Voi fi aici fără întârziere, părinte. Noapte bună. Am ieșit simțind și eu povara încordării continuie din timpul discuțiilor cu bătrânul... Doream clipe de hirjoană cu apa izvorului din vale. Am pornit cu grabă spre prietenul meu cu clipocit ademenitor... Aceeași lună croită din argint pur mă privea din înalturi. După o lungă bălăcire
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Sfântul Sava”. Și mai hotărăște “patrierșia sa” ca egumenul de la Sfântul Sava să “meremetisească și s-o păzească,... și toate locurile mănăstirii... să nu poată cel de pe vremi egumen al Sfântului Sava să le vândă, ori să le schimbe,... sub povara de afurisenie nedezlegată și de veșnică anatemă. Și, de va urma așa ceva, să fie... cu știrea... patriarhului ce va fi atunci al... Ierusalimului”... ― Ai văzut cum îl prezintă pe Dimitrie Cantemir? “Dumitrașco voievod constantinopolitanul”. Mă întreb cum a putut să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
s-ajungem pe lumină. Și cu el ce facem? Îl luăm cu noi. Tăiară o ramură groasă, o curățară de frunze și, legându-și victima de mâini și de picioare că pe un porc sălbatic, porniră spre sat purtându-și povară pe umeri, asudând și înjurând. Era un efort deosebit, insă merită, căci pe înserate își făcură intrarea triumfala în Marae, unde erau strânși adulții, si depuseră la picioarele lor corpul bestiei și armă lui ceaneobișnuită, acoperită cu desene. Majoritatea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
credibilitatea. Timpul petrecut pe navă, unde nu putea să-și facă plimbările zilnice, în care parcurgea cu pas nesigur întregul perimetru al insulei, părea să-i fi grăbit decăderea, transformându-l dintr-un ajutor de mare preț într-o adevărată povară. Faptul că în cursul nopții pătrunseserăîn fatidicul Al Cincilea Cerc îl făcea de-a dreptul inutil, el neputând da nici un sfat cu privire la Harță de Stele, dat fiind că, în acel punct, aflat aproape pe linia ecuatorului, peisajul celest era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încât Miti Matái se vedea obligat să intervină mereu pentru a aplana disputele care apăreau și nu trebuia să-l cunoști foarte bine ca să-ți dai seama că ar fi preferat să nu fie nevoit să călătorească cu această neplăcută povară. Cu toate ca exercita o putere indiscutabila la bordul navei, era împotriva principiilor lui să dispună de un bun care îi aparținea de drept lui Vetéa Pitó, care, din ziua când găsise Soarele care Cântă, se transformase, în ochii tuturor, în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
copil, pe tot timpul nașterii nu scoase nici un geamăt, nici măcar un suspin din care sa reiasă cât de mult suferea, ci doar își musca buzele până la sânge, închise ochii și împinse copilul afară, ca și cum s-ar fi eliberat de o povară insuportabila. Vahíne Tiaré lua copilul, inca plin de sânge și cu cordonul ombilical atârnându-i, si se prezenta cu el în fața căpitanului navei, care privea în continuare orizontul. Nu pronunțară nici un cuvânt. Femeia schița un gest prin care întreba ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]