9,158 matches
-
sfredel infernal i se răsucea fără Încetare În minte, dându-i o luciditate stranie. Imaginile de groază dansau drăcește În fața lui, amețindu-l cu hora lor neobosită. Nu mai știa câte zile tre cuseră În felul acesta. Apoi, brusc, se prăbuși Într un somn binefăcător. Când se trezi, știu dintr-odată ce avea de făcut. Se va duce la Konstanz, tocmai În celălalt capăt al lumii. Își aminti fața lătăreață a lui Hermann și ochii lui albaștri și cinstiți, În timp ce-i povestea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mine, frumoasă domniță! Crede mă, nimeni și nimic pe lumea asta nu m-ar putea atunci Împiedica să te apăr de cel mai mic rău! Adelheid simți cum se Învârte totul În jurul ei. Făcu un efort supraomenesc să nu se prăbușească pe podeaua rece. Deci asta era! Cum de nu se gândise mai dinainte? Își aminti toate Încercările ministerialului de a o cuceri. Acum era În puterea lui! Citi cu oroare pe chipul lui pasiunea oarbă și-și dădu seama că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de Încredere și-i porunci să scoată cei mai iuți cai din grajd și să-i Înșeueze. Când William auzi că stăpânul vrea să călărească neîntârziat tocmai la Sfântul Petru, clătină din cap. Cum de nu știa că s-ar prăbuși Îndată de pe cal? Dar nimeni nu Îndrăznea să i se mpo trivească stăpânului, așa că se mulțumi, așa cum făcea totdea una, să-și ridice ochii către cer, să ofteze adânc și să privească cu ochi foarte triști silueta mătăhăloasă a domnului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din pământ, și se năpusteau cu furie. Nikolaus căzu cel dintâi. Dușmanii Îl Înconjurară pe uriașul Hildebrand, a cărui făptură războinică Îi făcu se să creadă că era ducele din Breisgau. — Păzește-te stăpâne, apucă el să strige și se prăbuși stră puns de trei sulițe. Conrad tocmai se Întreba dacă ai lui vor putea sau nu să țină piept când, deodată, ca la un semn, se auzi Înspre pădure un vuiet adânc, de parcă valuri uriașe s-ar fi prăvălit peste
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
palid ca un mort. Așa ceva nu mai văzuse. — Fii sigur, Neidhard, că nimeni nu scapă de dreapta sa osândă! XVI Nu mică fu mirarea prizonierei când recunoscu sub glugă chipul lui Simeon. Picioarele i se muiară și s-ar fi prăbușit dacă pietrarul n-ar fi prins-o În ultima clipă. Suspina ca un copil, cu capul sprijinit pe umărul lui. Dintr-odată pierise toată durerea, care se revărsa acum Într-un șuvoi de lacrimi. — Domniță, domniță, totul o să fie bine
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
picioare, răstignit pe peretele rece, pe care umezeala Înflorise straturi groase de mucegai. Auzi pași apropiindu-se și-și spuse: „De data asta s-a sfârșit Într-adevăr totul.“ Apoi auzi o bufnitură, ca și cum un corp omenesc s-ar fi prăbușit la pământ, și un zornăit de chei. Dincolo de gratiile care despărțeau temnița lui de galeria lungă și Întunecoasă, văzu o siluetă Înaltă, ușor adusă de spate, Învăluită Într-o manta largă cu glugă. — Tu ești pietrarul cel străin? Întrebă umbra
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în sfârșit zării fântâna despre care știam că trebuia să fie la marginea pădurii, l-am binecuvântat în gând pe cel care o făcuse, fiindcă alături era și o masă cu o băncuță la umbră, pe care aproape m-am prăbușit, am mâncat și mi-am refăcut forțele. Ăsta era doar începutul, și nici nu ajunsesem la munte. Vedeam la stânga, în vale, niște stâlpi și șoseaua. Atunci, după noroiul de care scăpasem împroșcat și eu și bicicleta, asfaltul îmi părea un
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
am mutat). Mâncarea acolo, a fost foarte bună și... a fost! În dimineața următoare (a zilei a șaptea), am plecat spre Bâlea Lac, unde intenționam să rămânem. Pe drum (partea cea mai spectaculoasă, era un ARO accidentat și o Dacie prăbușită într-o prăpastie, mai jos de cabană. Era din nou soare, însă când m-am oprit sub teleferic, era un frig teribil! Au trecut pe lângă mine niște nemți cu un Trabant decapotabil și un tip care, deși cu bicicleta, prefera
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
controlul direcției, sau dacă - pur și simplu - mă dezechilibram o fracțiune de secundă. Undeva am depășit un ARO accidentat și la mică distanță am oprit lângă un grup. Priveau, aplecați peste parapetul de pe marginea drumului, în jos la o Dacie prăbușită într-o prăpastie. Se rostogolise, lovindu-se de stânci. Traseul pentru acea zi fiind parcurs, căutam un loc pentru odihnă și dormit. Prima cabană întâlnită, înconjurată de corturi și rulote, era supraaglomerată. Sigur că voi întâlni altele, am continuat coborâtul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mama a intrat în rezervă, Silvia tocmai plecase în călătoria fără întoarcere, iar asistentele, plângând, se străduiau să-i așeze corpul plăpând în pat. Se terminase. Văzând trupul neînsuflețit al Silviei, mama a scos un țipăt sfâșietor și s-a prăbușit alături de corpul fără viață al Silvicăi. Era însă o femeie puternică, o luptătoare ce-și va dovedi valențele în întreaga sa existență zbuciumată. Tata tocmai se întorsese de a Comisariat și, ajutat de asistente, se străduia să o reanimeze. Încet-încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
până la marginea gropii, apoi a trecut în partea cealaltă, s-a așezat în genunchi, s-a întins peste groapă și l-a apucat din nou de coadă trăgându-l spre ea, până ce trupul schilodit și însângerat al câinelui s-a prăbușit în groapă, rămânând în poziție verticală, poziție în care își îngroapă morții anumite popoare. Cu ochiul stâng pe jumătate deschis privea acuzator spre zenit, în timp ce trupul său asista complet pasiv la ritualul propriei înmormântări, oficiate de bunica mea, care cumula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Ajunși acasă, a pus lanțul sub prispă alături de bățul plin de sânge și a intrat în căsuță, văzându-și mai departe de treburile ei, ca și cum cele întâmplate erau lucruri perfect normale, intrând în desfășurarea firească a evenimentelor cotidiene. "S-a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul de morminte, rămân să plângă plopii." (T. Arghezi) 23. BUNICUL ȘI NEPOTUL sau ȘTAFETA GENETICĂ Dar nu ploua. Era o căldură sufocantă, înăbușitoare. Aerul era fierbinte, aproape irespirabil. "Seceta a ucis orice boare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
intrând în circuitul perpetuu al materiei universale din care inițial am fost alcătuiți: molecule și atomi. Totul era spus. Trebuia să plece. Ce să mai aștepte? "Ce să aștept să vie și ce să înțeleg, Când peste mine timpul se prăbușește-ntreg." (T. Arghezi) Am întins mâna cu palma desfăcută și am tras, ca o alinare, draperiile peste ferestrele sufletului său chinuit. Dumnezeu să-l odihnească! Atât. M-am dus la bunica și i-am spus: Bunicul a adormit. Undi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-mi-l pe sub bărbie. O, Titi, ce drăguț ești acum... Parcă ai fi o fetiță frumoasă, da, da. Chiar așa. Mama glumea, încercând să mă aducă pe linia de plutire, întrucât vedea că eu sunt pe punctul de a mă prăbuși. Ochii mi se făcuseră roșii, tâmplele îmi zvâcneau, iar capul îmi huruia ca o moară. Era, probabil, o insolație destul de puternică. Dar am reușit să ajung până la bordei. Mama m-a sprijinit să cobor cele trei trepte, m-a așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ori echipa de constructori să protejeze șanțul pentru noua conductă de apă, să flancheze aleea, să curețe de lut galben calea de acces). Marele confrate îmi povestea, înflăcărat, episoade senzaționale cu Marin Preda la Mogoșoaia. Brusc am simțit că mă prăbușesc într-o groapă. M-am ghemuit, instinctiv, ca în pântecul matern. În ceața nopții am auzit glasul tunător, inconfundabil al poetului concitadin berladnic: "Unde ești, Lucian?". M-am dumirit într-un târziu, murmurând în întunericul șanțului infernal: "Aici, don Cezar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de articole publicate Încă din 1925 și 1926, când lumea huzurea.٭ Din nefericire, lumea Îi dădea puțină atenție, ca și la noi de altfel. Fermierii, țăranii, comercianții se Înglodau În datorii. Dacă nu venea conversiunea datoriilor toți s-ar fi prăbușit. Dar lipsa de prevedere, lipsa unei educații economice, susținea Warren, o găsim și În lumea politică, parlamentară. Adevărurile economice Își croiesc cu greu drum În viața economică. O descoperire, o invenție tehnică, se afirmă extrem de repede. Sunt națiuni nu numai
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În vârstă de 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 76 46 de ani. „Viața mea, ne scria În 1946 d-na Olson, nu mai are niciun rost; stau, plâng și aștept ca Într-o zi să mă prăbușesc ca și el.” După ce ieșim din oraș, la câțiva km, dăm de stațiunea de benzină Volga. În jurul ei câteva case formează mica localitate trecută pe hartă. Întreb la luarea benzinei ce rost are numele rusesc Volga, tocmai aici În farwest
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
emoție enumera numele fiecărei vaci. Roata capitalistă nu iartă. Ea Înșfacă când pe unul când pe altul, Îl azvârle deoparte sau Îl strivește. Admirăm sau invidiem pe cei care urcă, dar trecem indiferenți pe lângă mulți din cei care s-au prăbușit. Și totuși creditul se acordă cu prudență, cu sfaturi practice. În Iowa se făceau studii temeinice de rentabilitate Înainte de a se acorda creditul. Dar sunt și fermieri care fac greșeli și care până la urmă trebuie să ispășească. Mă despart de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Procesul Hauptmann. Răpitorul copilului lui Lindberg Zilele de la Ames ne-au fost tulburate de două evenimente. Unul național, altul internațional. În țară, cu ocazia sărbătorilor regale, la care participau și mulți invitați, În frunte cu președintele Cehoslovaciei, E. Benes, sa prăbușit o tribună provocând multe victime. Anchete, dar cu anchete nu repari nimic. Al doilea eveniment senzațional a fost procesul Hauptmann, răpitorul copilului lui Lindberg, erou național dar și internațional. Cazul Lindberg a depășit faimosul caz din Franța, al căpitanului Dreyfuss
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
produs în aceste momente au fost extreme, iar regizorii întregului sistem mizau pe aceasta. Așa cum se lamenta Cornel Popovici, victimele nu mai știau încotro să o apuce, fiind total golite de crezuri și înțeles. Singura variantă pentru cei care se prăbușeau sufletește era trecerea de partea agresorilor, fapt care le conferea o relativă stabilitate și siguranță emoțională și fizică. Pericolele nu treceau cu totul, întrucât au fost numeroase cazuri în care membri ai 'comitetelor' de bătăuși au fost schingiuiți încă o dată
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Maxim spune că și-a revenit abia pe 15 august 1951 din starea de leșin și înșiră alte torturi la care au fost supuși cei din grupul său: au fost forțați să își mănânce arpacașul din genunchi, dar s-au prăbușit cu toții cu fața în gamelă, opărindu-se, fiind sleiți de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos; li s-a servit saramură în loc de apă; ținuți dezbrăcați, au fost fixați pe rând cu capul la perete, fiecare fiind obligat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
câteva ore de torturi a izbucnit: 'Cât Dumnezeul mă-tii vrei să mai stau eu în pușcărie din cauza ta, mă? Ori îți faci demascarea, ori, dacă nu, te duci îngeraș, după alții de-alde tine'. Măgirescu recunoaște că s-a prăbușit fizic și psihic, ajungând în asemenea stare încât și-a acuzat logodnica, părinții, prietenii și colegii, iar mai târziu a fost folosit ca provocator, turnător și bătăuș (al prietenului său Mihai Tufeanu), făcând parte și din echipe de conducere ale
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Deși Niță făcea eforturi mari să tragă aer în piept, vreo cinci agresori îl loveau cu ciomegele peste cap și picioare, unii împungându-l cu vârful parului în stomac și piept. L-au lăsat să cadă de la înălțime: S-a prăbușit inert, cu fața la pământ, fără să se mai poată mișca din loc. I-au dezlegat mâinile ce se bălăbăneau pe lângă corp, cu articulațiile complet zdrobite, și, după ce i-au mai vărsat o cană cu apă peste cap, l-au târât pe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pus să stea într-un picior pe hârdău, cu mâinile ridicate, timp de 24 de ore, iar când obosea, era lovit cu ciomagul de un planton peste fluierul piciorului. A stat așa până a doua zi dimineață, când s-a prăbușit inconștient pe ciment. Neculai Popa, care a stat lângă el pe prici după terminarea bătăilor, avea impresia că a stat lângă un corp părăsit de suflet și de tot ce era dumnezeiesc în el. Nemaisuportând chinurile, pe la începutul lui ianuarie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
observa reacțiile: unii plecau capul, alții erau întărâtați și îl loveau mai cu sete. Dintre torturile la care a fost supus amintește: statul în picioare în fața priciului zile și nopți la rând (erau ridicați cu lovituri de ciomag dacă se prăbușeau), statul în poziția de 'demascare' (statul în șezut, cu privirea îndreptată către degetele de la mâini), stivuirea (așezarea unul peste altul a 6-8 oameni, pe rânduri), lovirea reciprocă între membrii grupului, lovirea ore în șir cu o curea peste față. După ce
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]