9,297 matches
-
în timpul cărora s-au repictat pereții interiori ai bisericii. Și pe acest tablou se afla o inscripție în limba greacă, în care era lăudat domnitorul Gheorghe Duca, din care s-a putut citi doar: "O prea glorioasă fală (...) și primul principe al Moldovei, și ilustră fală a ortodoxiei și cea mai fericită mărire a virtuții, deși domnești (...)". Pe peretele estic al adaosului bisericii se afla zugrăvită Judecata de Apoi și chinurile iadului, iar pe peretele vestic se afla următoarea inscripție în
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
cel Mare, Doamna Maria Voichița, Doamna Evdochia de Kiev (numele său este ortografiat greșit ca Eudoxie Doamna) , Bogdan al III-lea, Doamna Anastasia și vornicul Ioan Tăutu. În fresca din dreapta intrării sunt pictați regele Carol I, regina Elisabeta, principesa Maria, principele moștenitor Ferdinand (viitorul rege Ferdinand I), principesa Maria (viitoarea regină Maria), principesa Elisabeta și principele Carol (viitorul rege Carol al II-lea). Copiii regali poartă costume populare românești. În ocnițele și firidele bisericii sunt pictate în frescă 282 de figuri
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
Eudoxie Doamna) , Bogdan al III-lea, Doamna Anastasia și vornicul Ioan Tăutu. În fresca din dreapta intrării sunt pictați regele Carol I, regina Elisabeta, principesa Maria, principele moștenitor Ferdinand (viitorul rege Ferdinand I), principesa Maria (viitoarea regină Maria), principesa Elisabeta și principele Carol (viitorul rege Carol al II-lea). Copiii regali poartă costume populare românești. În ocnițele și firidele bisericii sunt pictate în frescă 282 de figuri. Pe lângă figuri de sfinți și de personaje biblice sunt reprezentați și filosofi sau scriitori din
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
În 1912, este ales membru al Academiei Spaniole. În 1922, prolificul dramaturg - devenit între timp idolul publicului madrilen - întrepinde un triumfal turneu în ambele Americi, în cursul căruia i se decernează Premiul Nobel, la întoarcere fiind aclamat (și proclamat) ca "principele geniilor spaniole moderne". Dramaturgul a murit la Madrid, în 14 iulie 1954.
Jacinto Benavente () [Corola-website/Science/299916_a_301245]
-
Aron Tiranul (cunoscut și ca Aron Vodă), cu sprijinul polonilor. Faptul acesta a stârnit nemulțumiri la Istanbul, deoarece numai Sultanul avea dreptul de a numi domni la nord de Dunăre. A încercat să adopte o politică anti-otomană, trimițând solii la principele transilvan Sigismund Bathory și în Polonia. În toamna lui 1592, Moldova este atacată din două direcții: 2000 de osteni intra dinspre răsărit în țară conduși de căpitanul Sibrik iar dinspre sud veneau turcii în frunte cu Aron Tiranul și beglerbegul
Petru Cazacul () [Corola-website/Science/299268_a_300597]
-
zicea și "voievodul săracilor" deoarece era bun și drept cu țăranii, știind că boierimea făcea multe necazuri țărănimii. În politica externă Ștefan Vodă, împreună cu Radu Mihnea, au întreprins o expediție militară în Transilvania, sprijinindu-l pe Gabriel Bethlen să ajungă principe. Se încheiase apoi o alianță între cele trei țări, dar singurul care a respectat-o în adevăratul sens al cuvântului a fost domnul Moldovei. În vara lui 1613 boierii filopoloni se răscoală din nou împotriva lui Tomșa, dar urzelile au
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
reușit să obțină tronul Munteniei pentru fiul său Alexandru Coconul (1623 - 1627). Unele izvoare contemporane consemnează această unitate politică moldo-munteană. Astfel, reprezentantul Veneției la Istanbul, într-un raport datat 11 aprilie 1625, precizează că va trimite o scrisoare ""către numitul principe Radulo (Radu Mîhnea) care e acum principe în Moldova și fiul său în Valahia, care e foarte tanar și condus de tată"". Alte mărturii îl menționează pe ""Radulo voievod, principe al Valahiei și Moldovei"", iar pe piatră lui funerară șunt
Radu Mihnea () [Corola-website/Science/299295_a_300624]
-
său Alexandru Coconul (1623 - 1627). Unele izvoare contemporane consemnează această unitate politică moldo-munteană. Astfel, reprezentantul Veneției la Istanbul, într-un raport datat 11 aprilie 1625, precizează că va trimite o scrisoare ""către numitul principe Radulo (Radu Mîhnea) care e acum principe în Moldova și fiul său în Valahia, care e foarte tanar și condus de tată"". Alte mărturii îl menționează pe ""Radulo voievod, principe al Valahiei și Moldovei"", iar pe piatră lui funerară șunt asociate stemele celor două țări surori. Unul
Radu Mihnea () [Corola-website/Science/299295_a_300624]
-
aprilie 1625, precizează că va trimite o scrisoare ""către numitul principe Radulo (Radu Mîhnea) care e acum principe în Moldova și fiul său în Valahia, care e foarte tanar și condus de tată"". Alte mărturii îl menționează pe ""Radulo voievod, principe al Valahiei și Moldovei"", iar pe piatră lui funerară șunt asociate stemele celor două țări surori. Unul din punctele sale slabe a fost fiscalitatea excesivă. Miron Costin spune că acest lucru era determinat de fastul și luxul prea mare afișat
Radu Mihnea () [Corola-website/Science/299295_a_300624]
-
ales ca Rakoczy organizase o alianță cu Muntenia, Moldova, Suedia, Brandenburg și cazacii, contra Poloniei, ba încă făcuse și o expediție, nereușită însă. Poarta temându-se ca această alianță să nu se întoarcă împotriva ei, îi destituie pe cei trei principi la începutul lui 1658. În locul lui îl pune pe Gheorghe Ghica. Încearcă să-și reia tronul, ajutat de aliații săi Constantin Șerban Basarab al Munteniei și Rakoczy, dar e învins la Strunga. În scurt timp e scos din alianță și
Gheorghe Ștefan () [Corola-website/Science/299334_a_300663]
-
opiniei publice europene. Profesorul și istoricul Ion Nistor, în lucrarea sa "Istoria Bucovinei" reproduce însemnările unui corespondent din Istanbul, datate la 19 noiembrie 1777, privind cauza asasinării domnitorului Moldovei din ordinul sultanului "...districtul Bucovinei a fost principala cauză a asasinării principelui Ghica. Acest domn nu voia cu nici un preț să consimtă la cesiunea Bucovinei în favoarea Austriei. Precum se vede el se comporta ca un suveran independent." În lucrarea sa despre "Familia Sion," Gh.Ungureanucitează descrierea omorârii lui Grigore Ghica Vodă, făcută
Grigore al III-lea Ghica () [Corola-website/Science/299321_a_300650]
-
fost încoronat Împărat romano-german de către Papa Clement al VII-lea, în Bologna, având să fie ultimul împărat al Sfântului Imperiu Roman încoronat de un papă. Carol a fost Împărat al statelor germane, dar puterea lui era în realitate limitată de principi. Protestantismul s-a bucurat de mult succes în Germania, iar Carol era decis să nu lase asta să se întâmple în Țările de Jos. S-a organizat o inchiziție încă din 1522. În 1550, s-a introdus pedeapsa cu moartea
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
în ordinea așezărilor gazdă. Orașul a fost locul de întrunire frecventă a stărilor în cele mai tulburi două perioade din istoria Principatului Transilvaniei, adică în epoca de formare a noului stat și în intervalul de criză politică 1658-1661. În prezența principelui Ioan Sigismund Zápolya, la 6 ianuarie 1571 dieta de la Târgu Mureș a hotărât adoptarea libertății conștiinței religioase în Transilvania a celor patru confesiuni: romano-catolic, reformat, evanghelic și unitarian. Principele de religie unitariană dorea însă o promovare deosebită a acesteia din
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
noului stat și în intervalul de criză politică 1658-1661. În prezența principelui Ioan Sigismund Zápolya, la 6 ianuarie 1571 dieta de la Târgu Mureș a hotărât adoptarea libertății conștiinței religioase în Transilvania a celor patru confesiuni: romano-catolic, reformat, evanghelic și unitarian. Principele de religie unitariană dorea însă o promovare deosebită a acesteia din urmă. Acest eveniment a constituit o contribuție de dimensiune europeană la instalarea toleranței religioase, model practicat peste secole în Transilvania. Masacrul de la Siculeni (numit și Siculicidium) a fost o
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
numele de "Sfântul Pământ", deoarece o parte dintre secui au rămas la ritul romano-catolic, n-au devenit protestanți. În această biserică, imensă ca mărime, au fost ținute mai multe adunări și aici a fost ales Francisc Rákóczi al II-lea principe al Transilvaniei. Facilitățile existente în Târgu Mureș pentru timpul liber și agrement sunt în strânsă legătură cu așezarea geografică a orașului. Orașul fiind amplasat pe cursul râului Mureș, a fost posibilă construirea unui complex de agrement. În interiorul complexului există mai
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
1561-1565) în locul mănăstirii dominicane și franciscane de odinioară. Cetatea, în starea ei de astăzi, a fost construită de János Zsigmond între anii 1562-1565, pentru a-i opri pe secuii răzvrătiți împotriva lui și pentru a fi sprijinul puterii represive a principelui. Biserica și claustrul franciscan sunt monumente istorice. Grupul de clădiri evocă stilul baroc al centrului orașului, biserica fiind totodată cea mai veche din centru și a fost construită între anii 1728-1728. Cele două turnuri au fost clădite într-un stil
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
acesteia. Mărturii ale simbolurilor secuiești s-au păstrat încă din secolul al XV-lea. După formarea Principatului autonom al Transilvaniei, - pe lângă alte elemente, ca acvila, șapte turnuri/bastioane, stema de neam al domnitorului - soarele și semiluna au apărut pe sigiliile principilor, pe monedele emise de aceștia, încă din anul 1580. Legiferarea simbolului perechii de aștri, Soarele și semiluna drept simboluri secuiești s-a produs în anul 1659 de către Dieta Transilvaniei. Articolul 3 al legii emise după adunarea Dietei ținută la Sebeș
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
Siculicae”. Tot atunci s-a legiferat, ca cele șapte cetăți să reprezinte sașii, iar acvila să simbolizeze comitatele din Ardeal, mai precis, nobilimea comitatelor. Aceste simboluri au alcătuit stema Transilvaniei de-a lungul secolelor, apărând împreună pe sigiliile, monedele, stemele principilor. Legiferarea stemei Transilvaniei, formată din simbolurile comitatelor, ale secuilor și ale sașilor a avut loc în 1765, odată cu ridicarea la rang de Mare Principat, de către Maria Terezia a Austriei. Stema Transilvaniei s-a păstrat nemodificată după unirea Transilvaniei cu România
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
avut doi băieți: Dimitrie și Grigore. În 1822 s-au despărțit iar Mihail s-a recăsătorit cu Smaranda, fata lui Ștefanache Vogoridi, pentru a obtine tronul Moldovei, cu care a avut o fată, pe Maria care s-a căsătorit cu principele Constantin Gorciacov. După despărțirea de Safta s-a îndrăgostit de Smaranda Balș născută Sturdza, o verișoară îndepărtată. Deși i-a promis că o va lua de soție, s-a căsătorit din interes cu fiica fostului caimacam al Moldovei Ștefan Vogoride
Mihail Sturza () [Corola-website/Science/299360_a_300689]
-
dus la confruntarea de la Hattin, moment de cotitură pentru statele cruciate din Orient. În urma acestei confruntări teritoriul comitatului este drastic micșorat, Raymond murind de pleurezie la scurt timp după eveniment nu lăsă nici un urmaș. Ruda ce-a mai apropiată este principele de Antiohia, Bohémond al IV-lea de Poitiers, care ia comitatul urmând a-l transforma în fief al cadeților familiei. Schimbarea familiei domnitoare reprezintă și o schimbare a politicii. Noii conți nu mai continuă sprijinirea Genovei, ba chiar, într-un
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
de Toucy († 1293) până la moartea ei survenită în 1299, apoi titlul este moștenit de Phillippe de Toucy care îl dă urmașilor lui până la stingerea familiei, ajungând în posesia familiei de Antiohia-Lusignan, ramură descendentă din Bohémond IV cel Chior de Poitiers, principe de Antiohia și conte de Tripoli (ca Bohémond I). Marcel D. Popa, Horia C. Matei „Mică enciclopedie de istorie universală“, București, 1988.
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
intervalul de timp 1 septembrie 1447 - 31 august 1448. Primul act care atestă clar pe Vladislav pe tronul Țării Românești este o scrisoare a lui Iancu de Hunedoara datată 7 august 1448 către Universitatea săsească în care anunța participarea „[...] ilustrului principe, domnului Vladislav, voievodul Țării Transalpine [...]“. După această dată lucrurile se limpezesc. Încrederea arătată de voievodul Transilvaniei nu a fost trădată de Vladislav, căci în marea ofensivă din toamna acelui an i-a fost alături, iar în sângeroasa bătălie de la Kosovo
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
Josselin de Courtenay (d. 1131), senior de Turbessel (1101 - 1113), de Tiberias (1112 - 1119), de Outremer (1112 - 1118), principe de Galileea (1113 - 1119), conte de Edessa (1119 - 1131), fiu al lui Josselin, senior de Courtenay și al Isabellei de Montlhéry. Ca fiu cadet al seniorului de Courtenay, alege să participe la Prima cruciadă într-un al doilea val sosit
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
al III-lea Vasa, aflat sub influența directă a sfetnicilor săi iezuiți, va organiza o primă unire cu Biserica Romei a ortodocșilor din regiune. Aceasta a fost adoptată de episcopii întruniți în sinodul de la Brest-Litovsk din 16-20 octombrie 1596. Unii principi ortodocși, între care Constantin de Ostrog, au criticat pe episcopii care au acceptat unirea. Trebuie subliniat din nou că și populația românească aflată în domeniile coroanei poloneze, din Tatra în Pocuția și din mlaștinile Pripetului în regiunile Zaporojiei a fost
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
-se la conflicte armate. Detaliile acestor lupte ne sunt neclare. O cronică italiană „Cronaca Carrarese“ povestește despre o expediție a regelui maghiar Ludovic cel Mare în perioada 5 iulie - 14 august 1377 cu intenția de a supune pe un „Radano principe di Bulgaria infedele“ (italiano), identificat cu siguranță cu Radu I. Aceste relații tensionate ce au precedat lupta sunt confirmate de socotelile Republicii Venețiene unde, în dreptul aceluiași an, figurează o comandă destul de mare de armuri complete din partea voievodului valah. Aceste armuri
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]