8,125 matches
-
Duma Micaci. De data aceasta, locul în pustie se afla în braniștea domnească de la Bohotin. La 18 februarie 1456, erau întărite bunurile funciare ale protopopului Ioil și ale fiului său Giurgea, grămatic, printre care se număra și un loc în pustie, unde să întemeieze un sat. Privilegiul era reînnoit la 30 iunie 1456. Enumerarea documentelor de dinainte de domnia lui Ștefan cel Mare, în care se menționează locurile în pustiu, ne dă posibilitatea să vedem, că aceste locuri se aflau în spațiile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fiilor lui Oană vornicul vedem cum două repere topografice, unde se putea întemeia un sat, au devenit sate în câțiva ani. În schimb, un alt mare boier ca Petru Hudici nu a reușit să întemeieze sate în cele trei locuri pustii, pe care le stăpânea cu gândul de a întemeia acolo sate. Logofătul Mihul se dovedește a fi un boier bogat, care dispunea de venituri bănești, încât putea să cumpere și să întemeieze sate la granița cu Polonia. Era în interesul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se afla pe Sirețel, în ținutul Suceava, iar Neagăuți pe Ciuhur, în ținutul Hotin, la hotarul cu ținutul Iași. La 15 iunie 1431, într-un nou privilegiu erau înșirate toate satele pe care le stăpânea Cupcici: 14 sate, trei locuri pustii și o prisacă. Domeniul s-a format pornind de la Cupca, pe Sirețel, unde era curtea lui Cupcici și satele Camenca, pe Siret, puțin mai jos, unde se varsă Sirețelul în Siret, apoi alte patru sate în colțul de Nord-Vest al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Prut), pe Racovățul Sec, pentru satul Dobrinăuți, care se afla aproape de Botoșani, și un altul de lângă Suceava (Șerbăuți), pe care i-l dă lui Catamare pentru satul Catamareuți, lângă Botoșani (azi com. Mihai Eminescu). Dincolo de Prut, Cupcici primea pământ în pustie, la Terebne, ca să își întemeieze sate și anume: Cozareuți, probabil lângă Terebne, Vedinți (Viadici - face parte din orașul Edinți), Polzalăuți, Micicova, Nesteacăuți - care nu au putut fi identificate. Ele s-ar fi aflat între Terebne și Edinți. Cupcici mai primea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
4 pe Jijia și 7 peste Prut. Despre un alt mare domeniu avem privilegiul din 16 iulie 1448, prin care se întăresc proprietățile fraților Cernat Ploscaru și Șteful. Mihai Costăchescu scria că e vorba de “vreo patruzeci de sate, seliști, pustii, mori, iezere și altele, pe Suhului, pe Ger, pe Bârzota, pe Cneaja, pe Covurlui, pe Prut, pe Ialan, pe Cracău, pe Bârlad, pe Bărlădeț. Satele se află în sudul Moldovei, dar nu sunt așezate unul lângă altul.” Primul sat care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
după aceea Cernătești, încă o dovadă că satul își lua numele după acela al boierului. Din cele 40 de bunuri funciare numai 15 sunt sate, 12 sunt seliști (pe două dintre ele se vor face sate), 3 sunt locuri în pustie, apoi sunt gârle, mori (într-un caz este vorba de o jumătate de moară), o jumătate de pădure, pive de sumane, loc unde să își facă torcătorie de lână și două mânăstiri. La 15 aprilie 1463, Șteful Cernătescu cumpără satul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în 1431, ca în 1434 domeniul său să numere 11 sate, dată la care apare și fiul său Mihul, în calitate de grămatic. Domeniul cuprindea patru sate în ținutul Sucevii, șase sate în județul Vaslui, un sat în județul Botoșani, un loc pustiu pe Bașeu și Seliștea lui Oțel, ambele în județul Botoșani și Valea Strâmbei, în județul Vaslui, unde să își întemeieze sate. La 7 decembrie 1436, protopopului Iuga și fiului său Mihul grămatic, le sunt întărite satele Mânzați, Temeșești, unde este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În felul acesta, în toată domnia lui Ștefan cel Mare au fost dăruite 13 locuri în pustiu și a fost întărită stăpânirea asupra altui loc. Nu se poate vorbi de o colonizare, iar dacă ne raportăm la daniile de locuri pustii, pentru întemeierea unui sat, făcute înainte de domnia lui Ștefan cel Mare, daniile făcute de marele domn nu egalează nici măcar dania făcută de Alexandru cel Bun fiilor lui Oană vornicul, care primeau locuri, unde puteau să întemeieze 20 de sate. Autorii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Bun, cu obligația ca toți să plătească vama și orășenii, și negustorii, pentru orice marfă. La 4 octombrie 1440, mânăstirii îi era întărit satul Lucăcești, pe Tazlăul Sărat, dăruit de Oană Porcul și i se mai dăruia un loc pustiu, la fântâna lui Spravin, pe Sușița ca să întemeieze un sat “cu hotarul lui vechi”. La 24 februarie 1452, domnul întărea Bistriței Botna, cu toate iezerele care ascultă de Botna, și două mreje pe Nistru, unde a fost demult prisaca lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
drepte domnești, ce sunt pe Bistrița: Zăneștii, Stolnicii și Faurii. Satele făceau parte din ocolul curților noastre de la Piatra”, Satul Stolnici avea mori și șteze pe Bistrița. Un alt sat, Bureștii, pe Siret, cu loc de prisacă peste Siret, în pustie, unde se cheamă Mânăstirea și cu bălți la Siret era dăruit Tazlăului. Satul fusese ascultător de curțile domnești de la Bacău. Așadar, la 20 aprilie 1491, Ștefan cel Mare dăruia mânăstirii Tazlău patru sate care aparținuseră domeniului domnesc. La 15 octombrie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
așezi”. Într-o colindă din antologia lui Constantin Mohanu, flăcăul pornește în căutarea șarpelui care distruge sate și orașe și, după un ritual de pregătire purificator, ajunge într-un hiatus spațial: „Frâu-n mână că și-l lua,/ Pe câmp pustiu apuca,/ Frumos murgu mi-l prindea”. Calul - ghid între lumi se află tocmai în acest loc neatins de civilizație și de el are nevoie voinicul ca să găsească cealaltă dimensiune. Funcția imperfectului este aici de actualizare a faptelor exemplare din trecut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin excelență, imperfectul creează la nivel poetic nedeterminatul. La nivel stilistic, acest timp imperfectiv al trecutului a câștigat în limba română implicația atemporalității. După pregătirea calului htonian și psihopomp, flăcăul își continuă traseul inițiatic: „De trei ori senvârtejea,/ Pe drum pustiu apuca,/ Se ducea ce se ducea,/ Pân' la calea jumătate”. Întoarcerea din drum de trei ori asigură tânărului posibilitatea de a regăsi intrarea în profan, odată pornit pe drumul pustiu spre haos, un drum îndelungat a cărui realizare stilistică o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
își continuă traseul inițiatic: „De trei ori senvârtejea,/ Pe drum pustiu apuca,/ Se ducea ce se ducea,/ Pân' la calea jumătate”. Întoarcerea din drum de trei ori asigură tânărului posibilitatea de a regăsi intrarea în profan, odată pornit pe drumul pustiu spre haos, un drum îndelungat a cărui realizare stilistică o marchează repetiția verbului. Sintagma specifică incomensurabilității și nedeterminării („se ducea ce se ducea”), ca structură cristalizată, se întâlnește în toate speciile folclorice în care incursiunea într-o altă lume este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
integrează în timpul sacru. În basm, încălcarea interdicției duce la transfor¬marea în elemente miraculoase, izolate pe tărâmul nimănui: „S-o uitat înapoi. Când s-o uitat înapoi, o zâs: - Face-te-ai tu - zâce - un izvor de miere, în codrii pustii, unde nici oameni nu umblă!” (Urmeniș - Maramureș). Principiul malefic absolut, mama drăcoaică, nu trebuie privit, încălcarea tabuului conduce la mutilarea inițiatică prin care neofitul nu mai poate observa profanul: „Deschise ochii s-o vază, și cum ăi deschise, cum i-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sau din orațiile de nuntă, păstrându-se momentul magic al acțiunii: „Când fu joia de dimineață”. Ce apare nou în scenariul colindei este pregătirea calului, foarte importantă pentru succesul „expediției” cosmocratoare: „Frâu-n mână că și-l lua,/ Pe câmp pustiu apuca,/ Frumos murgu mi-l prindea./ Acasă mi-l aducea,/ Grajdi de piatră mi-l băga.” Remarcăm că locul în care este găsit calul este un spațiu scos din geografia fenomenală, „pustiu”, deci inaccesibil. Bidiviul este asociat aici forțelor telurice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-n mână că și-l lua,/ Pe câmp pustiu apuca,/ Frumos murgu mi-l prindea./ Acasă mi-l aducea,/ Grajdi de piatră mi-l băga.” Remarcăm că locul în care este găsit calul este un spațiu scos din geografia fenomenală, „pustiu”, deci inaccesibil. Bidiviul este asociat aici forțelor telurice care vor fi sporite prin atribute htoniene, căci flăcăul îl ține șapte zile, cât timpul creației însăși, în grajdul de piatră tipic. Hrana calului nu este nici ea întâmplătoare, ci cuprinde elemente
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Debutul inițierii este obligatoriu „joi de dimineață”, fapt ce asigură încărcătura magică a actului. Important este gestul întoarcerii din drum, care am văzut că apare și în colindele cu tema vânătorii animalului totemic: „De trei ori se-nvârtejea,/ Pe drum pustiu apuca,/ Se ducea ce să ducea,/ Pân’ la calea jumătate”. Dacă drumul înapoi și numărul magic al acestui gest sunt menite a-i garanta flăcăului revenirea în timpul istoric, drumul pe care îl apucă este unul neumblat, deci cunoscut doar de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vaduri?/ - Cum n-oi jelcui,/ Că io am avut/ Un cuibuț în ciung;/ Vântu l-o bătut,/ Ciungu mi l-o rupt;/ Apa l-o udat./ Ciungu l-o mânat./ Și eu am rămas/ Să stau pă câmpie/ Singură-n pustie;/ Cuibu să mi-l plâng,/ Doru să mi-l stâng” (Valea-de-Jos - Bihor). Pasărea de culoare murgă, în acord cu crepusculul ritual al momentului existențial de prag, dă glas etapei de izolare și smulgere din mediul familial figurat de cuib și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de sacru, traiectoria soarelui către apus îi conduce în împărăția morții, căci „întregul rit reprezintă o pogorâre în infern. Cele ce se petrec cu neofiții se petreceau și cu morții”. Câmpiile inițiatice iau forma deșertului paroxistic, instaurat de repetiția tautologică „pustii goale”. De fapt, vidul de la granița dintre lumi acoperă două registre ale percepției, cel orizontal, deschis vederii limitate și cel cognitiv, golul spațial având o implicație ontolo¬gică. Pustiul inițiatic este lipsit de dimensiunea animată, fiindcă trecerea existențială este solitară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Pe un plai frumos/ Și-ncepurăm/ De vânarăm/ Munțî cu brazî și fagii,/ Dealurile cu podgoriile,/ Luncile cu florile/ Și satele cu fetele” (Albele-Bacău). În domeniul „țării de sus” ar putea fi întrezărit spațiul inițiatic din colinde, balade și basme, „pustiu”, cu vegetație abundentă, unde a avut loc inițierea. Faptul că țara este spre vest subliniază o dată în plus solaritatea protagonistului, căci acesta a urmat astrul în călătoria sa zilnică. Oprirea cailor și potcoavele care au căzut pot fi interpretate drept
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este marcată de intrarea pe traiectoriile contingentului: „Când dete soarele-n deseară/ Ieșirăm la drumu mare/ Și deterăm d-o urmă de fiară,/ Stătu toată oastea-n mirare!” (Transilvania). În colinda șarpelui, drumul pe care se întorcea grabnic flăcăul era pustiu, aici, urmând descendent traseul de la sacru în profan, urma miresei este „în lume”. Substituirea în fiară apare cel mai evident în colindele Ciutalinei unde fata care-l acuză de minciună îi cunoaște acțiunile aparent în mod inexplicabil: „În pozunar îl
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din apropiere, cu veselia lor. La un moment dat, o știre ca un trăsnet, se răspândește din om în om: „S a anunțat la radio cedarea Basarabiei. Rușii o vor ocupa în următoarele trei zile”. În scurt timp strada devine pustie. Mă îndrept și eu în mare grabă spre casă. Găsesc pe părinți descumpăniți și îngrijorați.Hotărâm să ne refugiem și să ne pregătim pentru a pleca, a doua zi, până la prânz cu acceleratul de București. Tatăl meu se îngrijește de
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
noapte întreagă foarte frumos, până a doua zi luni la amiază. Se dansau pe atunci: horă frumoasă, brâe săltărețe și mazurci furtunoase și mai ales valsuri celebre de Johan Straus, nu fâțâituri ca acum, de parcă-s bolnavi de ducăsă pe pustii. De la Boboești a venit soacră mea preuteasa Aglaia. De la Văratic Țața Melania singură, el Ionescu n-a venit că era buhaiul Mănăstirii Văratic. De la Boboești a venit Costică Tacu cu Maria, Vespasian, Cuța. De la Târgu Neamț, Țața Eugenia cu bădia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
învăluie totul iar razele soarelui ce mă luminează din spate îmi formează o umbră lungă pe drum ce mă precede mereu. Este atât de plăcut! Precedat zilnic de propria umbră Ajung la următorul sat, Frómista, o localitate mare dar încă pustie. Prezenți, în mișcare, sunt doar pelerinii cu rucsac în spate și baston în mână mergând într-un anume ritm propriu lor. Un ritm prin care parcurgi 5 sau 6 km într-o oră. Mă opresc la un bar pentru o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Gândești prea mult”. Am luat cele scrise ca un fel de avertisment pe camino. Bercianos del Camino, 3 august La 7.30 plec de la han. Este o dimineață liniștită, puțin înnorată, ceea ce este cel mai bine pentru călătorit. Sătucul este pustiu. Privesc casele sărăcăcioase, unele din lut și susținute cu bârne, și mă întreb din ce trăiește populația de aici. în afară de cultura de grâu, de unele lanuri mai mici de floarea soarelui, nu văd nici o altă cultură agricolă și nici urmă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]