7,950 matches
-
Natalia Ilașcu la mănăstirea Putna, îl rog pe părinte, dacă se poate, să ne spună numele sfinției sale și să ne binecuvânteze. „Simeon, Simeon, diaconul Simeon de la mănăstirea Putna. Să vă miluiască Dumnezeu și bucuria învierii Domnului Nostru Iisus Hristos să răsară în inimile noastre, chiar și printre încercările pe care Dumnezeu, din marea Lui milă și dragoste, îngăduie să vină asupra noastră, spre întărire în credință și spre iertarea păcatelor noastre! Amin!” Măicuța Natalia Ilașcu s-a închinat la icoanele sfinte
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
comunismul, întârzia cum putea și el instaurarea dictaturii. Când se încuia Mișulică în closet, puteai fi sigur că dictatura, dacă vroia să-l înfrângă, mai avea de așteptat cel puțin o oră.“ Mănel în costum Nimeni nu știe unde a răsărit băiatul ăsta și cum s-a lipit el de domnul Dumitru. Dar toți sunt convinși că, totuși, cineva știe. Nimeni nu-l întreabă unde doarme și ce mănâncă. Nici măcar domnul Dumitru nu se întreabă ce-i cu Mănel. Cineva trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
referitoare la eveniment decupată grobian. Din volumul II sunt tăiate paginile referitoare la Basarabia. Numele acestei provincii românești martirizate este decupat până și din cuprins. Pe coperta I, în dreapta, sus, se mai poate citi o însemnare făcută în creion: „Va răsări cândva și steaua acestui neam nenorocit”. Pe volumul lui Aurel Vasiliu, Eminescu, un mare neînțeles, Cernăuți, Tiparul Mitropolitul Silvestru, 1940, p. 40, în jurul cuprinsului, se află două însemnări făcute în creion, nedatate și fără semnătură. Iată glosele anonimului utilizator: „1
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
politice din Principate, mai ales din Moldova dezaprobând continuu „terorismul fără pildă” al lui Mihail Sturdza, această atitudine foarte dușmănoasă a dus și la moartea ziarului. Privind întreaga activitate politică a „Bucovinei” putem afirma că din coloanele acestui ziar ne răsar limpede înaintea ochilor viața politică a unui neam întreg. Această imensă muncă de redacție a fost făcută de cei doi frați: Alecu și George, în special primul, la care se adaugă și Eudoxiu care are numai două articole iscălite cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
de camioane ne-a plimbat prin toată regiunea, pînă cînd am ajuns, Într-un final, În Iquique, Înfofoliți bine În pături de lucernă - aceasta fiind Încărcătura camionului care ne-a dus pe ultima bucată. Sosirea noastră, cu soarele care ne răsărea din spate, proiectîndu-ne reflexiile asupra celui mai pur albastru al unei mări matinale, părea scoasă din O mie și una de nopți. Camionul și-a făcut apariția, ca și cînd ar fi fost covorul fermecat, fîlfîind pe stîncile de deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nopții, imaginația noastră colorată a transformat Argentina Într-o viziune ademenitoare din trecut. Entuziasmați de bunătatea timidă a cholos-ilor∗, ne-am dus Într-o albie secată din apropiere, unde ne-am Întins păturile și am dormit, sub mîngîierea soarelui care răsărea. La 12 am pornit din nou, mult mai fericiți; trecuserăm peste suferințele din noaptea precedentă, urmînd sfatul bătrînului Vizcacha∗. Dar drumul era lung, așa că n-a trecut prea mult și frecvența popasurilor a devenit notabilă. Ne-am oprit să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
problemă la carburator, ce afectează motoarele la asemenea altitudine, a făcut ca mașina să se oprească; ne apropiam de cel mai Înalt punct al drumului, la o altitudine de aproape 5 000 de metri. În unele colțuri ale cerului, soarele răsărea și o lumină difuză a Înlocuit Întunericul intens care ne Însoțise pînă În acel moment. Efectul psihologic al soarelui este ciudat: Încă nu se ridicase peste linia orizontului, dar noi deja ne simțeam mai liniștiți, doar imaginîndu-ne căldura pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
oameni - ale căror familii puteau, În marea lor majoritate, să-i Întrețină de-a lungul anilor de studiu - care și-au absolvit studiile și au Început să-și practice meseria? Dacă În locul acestora, vreo două-trei sute de țărani ar fi răsărit, ca din senin, din amfiteatrele universitare? Ce s-ar fi Întîmplat ar fi fost că pur și simplu acei țărani ar fi dat fuga, plini de entuziasm, să sară În ajutorul fraților și al surorilor lor. Ei ar fi solicitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
al unui conchistador, a fost unul dintre cronicarii cuceririi ∗ Termenul desemnează o figură politică locală cu multă influență ∗ Mama Ocllo era sora și soția lui Manco Capac, primul Împărat incaș. Conform legendei, cei doi au fost născuți În același timp, răsărind din lacul Titicaca, simbolizînd unitatea și egalitatea trăsăturilor masculine și feminine. Viracocha era Zeul Creator al incașilor. Tahuantinsuyo (patru sferturi de milă) reprezenta tărîmul incaș, al cărui centru era Cuzco. Numele unui complex Întărit cu ziduri aflat În apropiere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
voi aveți ce-aveți, nu pentru că nu vă rugați, ci pentru că se roagă alții pentru voi! Iată adevărul! Până ce vor fi încă pe pământ două mâini înălțate spre cer care să ridice jertfă și rugăciuni la Dumnezeu, până atunci „va răsări soarele peste cei buni și peste cei răi” - când aceste două mâini nu vor mai fi să se roage, lumea se va întoarce în nimic. Aceste două mâini sunt: ale preotului!... îmbrăcat în haină de țăran, de birjar, pentru că din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nemăsurat, cum faptul însuși ni-l spune: „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi”. La fel sună și de acum Angelus. Sună în toate îndrăgitele dimineți, căci razele sunt trimise mai mult de Tine decât soarele care răsare. Sună, în căldurile amiezii, căci ziua e ziuă mai mult prin Tine decât prin astrul care luminează. Sună ora serii, căci prin Tine e alungată noaptea duhului și a inimii. Nefericit acela care aude chemarea ta fără să înțeleagă vreodată
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Dacă ai ști ce bucurie mi-a adus această scrisoare, mi-ai scrie în fiecare zi. Te sărut și te aștept, al tău, numai al tău, Pierre Îmi place foarte mult scrisoarea lui și mai cu seamă îmi place cum răsare el însuși dintr însa: tânăr! Vedere de la Băile Olănești 13 mai 1953 Affetusamente Mihai 15 mai 1953 Am rămas de la orele două și jumătate la Institutul Cantacuzino și până la șapte și un sfert seara (aproape cinci ore!) ca să dau o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de uimire, pentru că avea în față un adevărat glob de împodobit pomul de Crăciun! Da, fusese un scurtcircuit, dar unul care topise filamentele metalice și le proiectase pe peretele interior de sticlă în meșteșugite unduiri și arabescuri, din mijlocul cărora răsărea o splendidă inițială: un „M“ mare. Semn că Mihai era aici, lângă ea, și îi oferea cu ocazia marii sărbători, ca o mică atenție, acest glob de podoabă semnat de dânsul... Într-o zi, Alice Rădulescu îl invită pe Augustul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și oameni din trecut. Fabricate dintr-un material invulnerabil, neînsuflețit și trainic, așadar din cu totul alt material decât noi, aceste obiecte decid asupra revenirii lor în mintea omului. Obiectele domină momentul prezent, sunt gata să repeadă circulare și, o dată răsărite dinaintea noastră, le fac cu ochiul întâmplărilor din trecut. Ele împing trecutul la paroxism pe temeiul prezentului. Deși pe Inge Wenzel ovăd pentru prima oară în trenurile germane, cămașa ei albă de noapte e grevată de antecedente, fiind inevitabil cea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
urmează cursul. Tot ce-am fi vrut să știm s-a spus, Ce-am vrut să ne păstrăm, s-a dus." (E. A. Poe) " Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma Precum când soarele apune El și răsare undeva." (M. Eminescu) Am lăsat liziera de salcâmi în partea dreaptă și-am intrat în sat pe strada a noua. Acoperită cu tablă zincată, strălucitoare, clădirea dispensarului se profila măreață și impunătoare sub cerul zgribulit de iarnă. După casa unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gânduri, spre vremuri trecute, Se-ntoarce mereu pe vechea cărare. Durerile-s grele și toate-s știute, Departe e însă drumul spre zare... Se-aude un dangăt, ecoul în noapte, Al vorbelor scurte, spuse de tine, Și-un tunet apare, răsare din șoapte Și clipă din urmă, vezi iat-o că vine... Zdrobit de emoții, lovit de furtună, El cade în haos și plânge în pumni; Nu poate să știe că-i clipă din urmă, Când el își chemase prietenii buni
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93332]
-
zi mondială a leproșilor: 15 milioane de leproși pe glob. „Feriți-vă de hoții de buzunare, păzea!” - așa a strigat cineva în timpul unei procesiuni pe o stradă din Bogotá, și imediat s-a creat o panică dementă din care au răsărit 5 morți și 40 de răniți. Au murit 5 oameni și au fost răniți 40 în debandada iscată de un strigăt, la urma urmei caraghios față de cutremurătoarele strigăte care pătrund din când în când până în igluurile noastre. Ce dracu’ se
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sigur, dovadă că - de cum am pășit pe stradă, într-o burniță rea, violentă, dacă există burniță violentă - mi s-a făcut rău. Foarte rău. Inima îmi bătea cu putere, era tot ce auzeam și din toată Moscova aceea nu-mi răsări decât un cardiolog bucureștean care-mi demonstrase în cabinetul său că nu există nici un scriitor care să nu fi folosit această expresie de imensă banalitate: „inima îi bătea cu putere”. Nu limba, ci inima mi se umflase, ocupând creierul și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
încheia un banc bucureștean; mi-am luat din nou pulsul, de data asta cu un anume calm: era 33 la jumătate de minut, 66 după 60 de secunde și cifra asta, 66, îmi apăru deodată ca o lumină din care răsări un alt adevăr de școală primară: nu există, totuși, cancer la inimă. Atunci de ce întârziau „Vali și băieții lui” - titlu la fel de valabil ca la Gaidar, „Timur și...”? Pulsul urcă la 76, apoi la 78 pe minut - mi se uscă limba
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
poporului.“ („Omagiul științei, culturii și păcii“, România literară, 8 ianuarie 1987) „Conferința Națională a partidului, prin configurația sa, ne aduce aminte una din devizele revoluționarilor de la 1848 și a celor care i-au urmat în idei: «Soarele românilor de la București răsare!» Răsărea el și atunci când idealurile de libertate, egalitate, independență și unitate națională erau încă puncte fierbinți pe harta sufletească a tuturor românilor, dar răsare cu atât mai strălucitor astăzi, când aceste idealuri, plătite adeseori cu lacrimi și sânge, au devenit
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Omagiul științei, culturii și păcii“, România literară, 8 ianuarie 1987) „Conferința Națională a partidului, prin configurația sa, ne aduce aminte una din devizele revoluționarilor de la 1848 și a celor care i-au urmat în idei: «Soarele românilor de la București răsare!» Răsărea el și atunci când idealurile de libertate, egalitate, independență și unitate națională erau încă puncte fierbinți pe harta sufletească a tuturor românilor, dar răsare cu atât mai strălucitor astăzi, când aceste idealuri, plătite adeseori cu lacrimi și sânge, au devenit realități
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
revoluționarilor de la 1848 și a celor care i-au urmat în idei: «Soarele românilor de la București răsare!» Răsărea el și atunci când idealurile de libertate, egalitate, independență și unitate națională erau încă puncte fierbinți pe harta sufletească a tuturor românilor, dar răsare cu atât mai strălucitor astăzi, când aceste idealuri, plătite adeseori cu lacrimi și sânge, au devenit realități puternice, embleme înalte ale puterii poporului, ajuns stăpân în casa lui. Da, soarele românilor de la București răsare, pentru că aici se iau toate deciziile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
harta sufletească a tuturor românilor, dar răsare cu atât mai strălucitor astăzi, când aceste idealuri, plătite adeseori cu lacrimi și sânge, au devenit realități puternice, embleme înalte ale puterii poporului, ajuns stăpân în casa lui. Da, soarele românilor de la București răsare, pentru că aici se iau toate deciziile de importanță națională și internațională, pentru că aici trăiește și muncește ilustrul nostru secretar general, președintele României, tovarășul Nicolae Ceaușescu.“ („Profund omagiu“, România literară, 17 decembrie 1987) BRAHAȘ Cornel „Iată necesități seculare - drumuri de piatră
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din Extremul Orient: să trăiască zece mii de ani.“ („Dragonii de scântei“, Contemporanul, octombrie 1959) Delirul istoric al lui George Călinescu (nota V. I.) „Din slovele hotărârii prin care acum 40 de ani a luat ființă Partidul Comunist din România au răsărit și răsar mereu uzinele, șoselele, orașele, monumentele de civilizație și cultură ale Republicii Populare Române. Fiecare om de cultură, la postul său de onoare se simte făcând parte din rândurile marii armate de pe acum glorioase a constructorilor edificiului nou al
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Orient: să trăiască zece mii de ani.“ („Dragonii de scântei“, Contemporanul, octombrie 1959) Delirul istoric al lui George Călinescu (nota V. I.) „Din slovele hotărârii prin care acum 40 de ani a luat ființă Partidul Comunist din România au răsărit și răsar mereu uzinele, șoselele, orașele, monumentele de civilizație și cultură ale Republicii Populare Române. Fiecare om de cultură, la postul său de onoare se simte făcând parte din rândurile marii armate de pe acum glorioase a constructorilor edificiului nou al Patriei noastre
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]