9,377 matches
-
i-ar mai fi ars de cântat în drum spre Brasilia! Sunt necesare cam 14 ore, cam tot atâta cât faci cu avionul de la București la Rio. Așa că ne-am sculat cu noaptea-n cap și am pornit-o pe la răsăritul soarelui, căutând să profităm cât mai mult și de orele răcoroase ale dimineții. La ieșirea din Rio ne-am înscris pe șoseaua spre Petropolis, localitate plină de istorie, legată de suveranii Pedro I și Pedro II. Până la Petropolis drumul urca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cap în cap, declarații nocive intereselor țării. Care sunt atribuțiile și prioritățile MAE? Cu NATO și UE lucrurile s-au mai clarificat, dar ce rămâne cu "restul lumii", de unde practic am dispărut după Decembrie '89, cum stăm cu vecinii de la răsărit, care nu prea ne mai bagă în seama, cu "românii de pretutindeni" și în special cu "rudele" de gradul I, frații din Balcani, cu mult trâmbițata "Diplomație culturală", care refuză să treacă Prutul și Uralii în est, Mare Nostrum în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se referă toate la Basarabia, la oamenii și trecutul ei. Cartea în întregul ei este și o mărturie a preocupărilor multilaterale de cercetător și iubitor al cărții românești aflate sub stăpânire străină, care atestă continuitatea unității neamului în ramura de răsărit a trunchiului românesc. Sintetizând, putem afirma că cercetările sale au urmărit cu precădere aspecte ale istoriei culturale și ecleziastice, circulația cărților românești în aria locuită de români și în afara ei, relațiile bisericești ale poporului român cu popoarele vecine, studiul manuscriselor
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
și sombrero, parcă scoși dintr-un western cu John Wayne, ne-am aventurat la Naqsh-e Rustam În căutarea locului ideal pentru partea a doua din Orghast, unde, după eliberarea lui Prometeu, o serie de evenimente ducea la concluzia poveștii, odată cu răsăritul soarelui (spectacolul era plănuit să Înceapă la apus și să ia sfârșit În zori). Ne aflam cu toții În fața unor experiențe inedite. Obișnuiți cu scena Închisă Între patru pereți, cu decoruri construite, cu lumina de teatru artificială, descopeream aici aerul, orizontul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
corul răspunzând spontan schimbărilor de energie propuse de fiecare solist aflat În interiorul cercului. De câte ori am asistat la o reprezentație de teatru de umbre (wayang), prima imagine m-a impresionat cel mai mult: umbra copacului vieții, acompaniată de o melodie simbolizând răsăritul soarelui, apărea Înaintea reflecțiilor produse pe ecran de păpușile numite kayon, În licărirea flăcării aprinse de partea cealaltă a ecranului. Apoi toate păpușile care participau În povestea Ramayanei erau scoase și prezentate ca umbre magice mișcătoare, după care Începea incantația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ca să ia ceva din el, drăguțul meu Swallowtail i-a zburat În față cu un foșnet puternic și apoi s-a Îndreptat spre fereastra deschisă și curând nu mai era decât o pată aurie plonjând și plutind, Înălțându-se spre răsărit, peste păduri și tundră, spre Vologda, Viatka și Perm, dincolo de lanțul uscățiv al Uralilor până la Iakuțk și Verknie Kolimsk, de la Verknie Kolimsk, unde și-a pierdut o coadă, spre frumoasa Insulă St. Lawrence, de-a curmezișul Alaskăi la Dawson și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înainte de a mă ascunde În ceața mohorâtă a scârbei și a dorinței - am văzut o altă Polenka, străină mie, tremurând ghemuită pe scândurile pontonului pe jumătate sfărâmat, acoperindu-și sânii cu brațele Încrucișate, pentru a se feri de vântul dinspre răsărit, În timp ce scotea limba provocator spre urmăritorii ei. Cealaltă imagine aparține unei sâmbete din vacanța de Crăciun a anului 1916. Priveam de pe peronul tăcut, Înveșmântat În zăpadă, al micii gări Siverski de pe traseul trenului de Varșovia (era cea mai apropiată de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o alifie Închisă la culoare și, Într-un sens, magică. Din punct de vedere etimologic, „pavilion“ și „papilio“ sunt strâns Înrudite. Înăuntru nu era nici o mobilă, În afară de o masă rabatabilă prinsă cu niște balamale ruginite de peretele de sub fereastra de la răsărit, prin ale cărei despărțituri, două sau trei, unele fără geam, altele cu geamuri palide, printre nuanțele de albastru afumat și de roșu beat, puteai zări râul. Pe o scândură a pardoselii, zăcea pe spate, la picioarele mele, o muscă de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apoi ne scoteam mănușile incrustate cu zăpadă. Bântuiam muzeele. Acestea erau adormite și pustii În diminețile zilelor de lucru și foarte calde, În contrast cu ceața glacială și cu soarele ei roșu, care, stătea suspendat, ca o lună Îmbujorată, la ferestrele dinspre răsărit. Acolo, căutam sălile dosnice și liniștite, surogatele mitologice la care nimeni nu se uita, gravurile, medaliile, exponate paleografice, „Povestea Tiparului“ - sărmane exponate ca acestea. Cea mai grozavă descoperire a noastră a fost - cred - o mică Încăpere unde se țineau măturile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
chicotelilor provocate de apariția timidelor plăcuțe cu „Nu călcați pe iarbă“ de pe peluzele parcurilor. Două luni mai târziu, după ce au reparat frumușel instalațiile de apă din diversele vile evacuate de comisari, germanii au dispărut și ei; Albii se scurgeau dinspre răsărit și În curând au Început să lupte Împotriva Armatei Roșii, care ataca Crimeea dinspre nord. Tata a devenit ministru de Justiție În Guvernul Regional instalat la Simferopol și familia lui a fost instalată lângă Ialta, la Livadia, fostul domeniu al
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ciori croncănind mătură în zbor pământul cu umbra lor. Câțiva oșteni zdraveni, cu musteți bogate, cu căciuli țuguiate, adună morții; pe moldoveni îi cară cu grijă, ușurel, de mâini și de picioare, îi culcă unul lângă altul cu capul spre Răsărit; pe turci îi târăsc, îi adună și-i fac stivă... Printre copaci, în zornăit de lanțuri, se scurge, abia târșind picioarele, un lung șir de prinși mânați din urmă cu harapnicul. Se apropie vitejii boieri ai Măriei sale clefăind prin clisa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se dezlănțuie: Vestea strălucitei izbânzi va zgudui Europa! Numele tău, Nebiruitul, va străbate mări și țări! Vor... vor... Hooo! Șendreo! Te-ai întrecut din "împărtășanie"! râde Ștefan. Dar Șendrea-i pornit, puțintel afumat, strigă: Lumea... lumea va afla, că la Porțile Răsăritului, s-a ridicat un Mare Apărător al Creștinătății! Mihail, "vesel" și el: Trăiască! Ștefan râde cu îngăduință: Șendreo! Cotcodăcești de parcă Vodă aista al tău s-ar fi ouat un ou de aur. Să vezi la primăvară când o veni Mahomed
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
proaspete, trebuia să vină, să ducă războiul mai departe, biruitori, asupra Poloniei, asupra Ungariei și mai departe..." Pentru nimeni nu e o taină: Mahomed visează cucerirea Europei. Bun zid și pavăză le-am fost, repetă Tăutu. Puterile Apusului și ale Răsăritului s-au adunat într-o mare "Ligă creștină antiotomană" ce țintește dezrobirea Constantinopolului, zdrobirea și alungarea turcilor peste mare: Papa de la Roma, Veneția stăpâna mărilor, Mathiaș al Ungariei, Cazimir Crai, Imperiul german, regele Podybrady al Boemiei, șahul Persiei Uzum-Hassan, craiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și alungarea turcilor peste mare: Papa de la Roma, Veneția stăpâna mărilor, Mathiaș al Ungariei, Cazimir Crai, Imperiul german, regele Podybrady al Boemiei, șahul Persiei Uzum-Hassan, craiul Ivan al Moscovei, regele Franciei, regele Georgiei, noi, Moldova, și câți încă. Apusul și Răsăritul, Europa toată, unită, ce forță! Să le trimitem veste! Să strigăm: "Vin turcii!" Săriți! Creștinătatea în primejdie! Nu suntem singuri! Tăutule! Peana și calamara! Slujba Domnului! Tăutul așteaptă cu peana în mână. Ștefan, cuprins de febră, se agită de colo-colo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
an. Eram de-o șchioapă și prima mea amintire este fuga din Constantinopolul în flăcări. Și crezi că vor fi pedepsiți, undeva, cândva, pentru tot ce-au săvârșit? șoptește Maria. Cred!! își afirmă cu tărie Alexandru nestrămutata credință. Apusul și Răsăritul și-au dat mâna într-o "Ligă antiotomană" cu care îi vom zdrobi! Vinzi castraveți grădinarului? La "Congresul de la Mantova" s-a hotărât o mare "Cruciadă antiotomană" pentru recucerirea Constantinopolului și alungarea turcilor din Europa. Chiar eu, ca împuternicit al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
frunte -, se bucurau că, o dată cu Împărăția Romană de Răsărit, piere și pravoslavnica ortodoxie schismatică ce le stătea ca osul în gât. Câtă inconștiență! Dumnezeule! Ba, încă, nu știu care Papă de la Roma a propus creștinarea sultanului și decretarea lui ca "Împărat al Răsăritului"! Câtă inconștiență! Europa veacului nostru se zbate într-o profundă criză morală. E periculos "să gândești altfel". Nu știu cine a spus că " Sunt în istorie clipe când cei ce afirmă că doi și cu doi fac patru sunt pedepsiți cu moartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o zi Constantinopolul a doua Romă, Bizanțul, Împărăția se va înălța în slava vremurilor de odinioară! O, Hellas, ca pasărea Phöenix, din cenușă vei renaște! Cred în ziua aceea în care vulturul cu două capete își va întinde aripile de la Răsărit la Apus, peste cele două Rome, peste o singură lume! Așa cum a visat-o Alexandru Machedon! Alexandre, Alexandre, nu te cheamă Machedon. Dar visează și tu! Ca tine au visat toți Paleologii și Comnenii de două veacuri de când au venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
biruit îndeajuns... Vreau să dau țării mele libertatea și liniștea, să ne găsim locul nostru sub soare. Destul am orbecăit prin întunericul veacurilor, destul am fost târâți de beregată să ne închinăm la câte o Înaltă Poartă, fie ea la Răsărit, la Miazăzi au la Apus... Nu îndur nici papuc, nici cizmă pe grumazul țării mele. Țamblac exaltat, profetic: Va veni vremea când orice om va striga: Sunt om! Sunt liber!". Iată visul de aur al omenirii! Doamne! Învățătorule! Omul, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sarcastic Ștefan. Treci peste comèdie. Și?... În "Palozzo ducale", urcam "Scara uriașilor" străjuită de lei înaripați, mă sprijineam de balustrada aurită și mă gândeam cu durere la prăpastia căscată între bogăția cu huzur a Apusului catolic și sărăcia amară a Răsăritului pravoslavnic, cuvântă Țamblac. Știu! i-o taie Ștefan. O să umplem prăpastia aiasta cu trupurile noastre și... și nu va mai fi prăpastie! Mai departe?!... Când le-am pomenit numele Măriei tale, dogele a strigat: "Ecce homo!" Și consilierii i-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vaicăre pe ruinele unei bisericuțe din care n-au rămas decât zdrențele câtorva ziduri... De-ți rânjește Vodă, rămâi damblagiu și pe ceea lume, îl încredințează boier Negrilă, hlizindu-se cu dinții săi de cal. Doamne-ferește! se crucește Cupcici căutând Răsăritul, să fie mai bine primită apărătura. Alt loc mai spăimântăcios n-ați aflat? vorbește el cu glas scăzut să nu tulbure somnul morților. Știe el Isaia ce face, răspunde Alexa. Care om se-ncumetă la miez de noapte să calce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lui?! se gângăvește Cupcici speriat de moarte. Da' cui, moașă-ti?!... Văleu! De ne află Vodă, ne-mplântă în cur un par de salcie, de înflorește în mațe, cu frunze, cu rădăcini cu tot! Doamne apără și păzește! caută el Răsăritul, să se sfințească de apărătură. Să căscăm bine ochii, sare Negrilă înspăimântat. Chestia aiasta cu salcia mă și furnică pe șira spinării! Ține-ți-vă firea, spune Alexa cu calm. Isaia, știe el ce face. E uns cu toate alifiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Îți amintești, Ștefane, de nunta noastră? Îți amintești?... La sfârșitul ospățului, după datina voastră -, am băut cu toți nuntașii "paharul de Cale Albă"... Să ne fie " Calea" dreaptă, șoptește Ștefan cufundându-se cu privirea dincolo de coline, în primele raze ale răsăritului. Maria, cu ochii mari, fascinată, cu o stranie bucurie: Îl beau din nou... pentru o altă nuntă... Îl îmbrățișează cu o privire caldă, învăluitoare, ce-i mângâie pletele, umerii, spatele; ochii i se înrourează... Își mușcă buzele, o lacrimă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eram, doar, Domnul Moldovei!" Ștefan tresare... Ridică fruntea de pe masă... Clipește buimac... Se freacă la ochi... Unde se află?... Bună dimineață Măria ta! Aa!... Își șterge cu palma broboanele de sudoare. Pe ușa deschisă se strecoară geana de lumină a răsăritului și aerul proaspăt al pădurii după ploaie... O ciocârlie trezește zorile... După întuneric, vine lumina, spune Daniil cioplind în lemn chipul unui copil ce râde. Jucărică pentru copii, i-l arată zâmbind. Ștefan respiră adânc... Un răstimp rămâne cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e după chipul și asemănarea cârmuitorului său. Să nu uităm că suntem și ce-a făcut din noi vitregia istoriei. Da! "Bietul om e sub vremi", rostește Daniil cu milă. Și veacul nostru a luat-o razna... Aici, la "Porțile Răsăritului", prea ne bat toate vânturile haine. Jur împrejur, împărății vrăjmașe ce se bat în capete ca munții din poveste... Și noi la mijloc. Vai de noi! Ștefan se oprește în prag. Respiră cu nesaț aerul proaspăt cu aromă de brad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pădurea toată... Un "Năzdrăvan"! Ștefan, cu piciorul pe scaun, își leagă cârpele: O sfoară ai? Am... Îi întinde un curmei și o pânză de in. Ștefan leagă cârpele. Un tril încântător de ciocârlie. Ciocârlia mea din arin: mă scoală cu răsăritul odată... Și chiar pleci? îl întreabă Daniil și îl privește lung. Trebuie! Să te fi odihnit, o zi, barem... O să mă odihnesc... Nu m-ai lăsat să te oblojesc... Ștefan face câțiva pași să-și încerce "botina": De-a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]