8,695 matches
-
un boț. Sâmbătă „Rămân. Te-aștept. M-am hotărât, chiar te-aștept. Avem multă zgură de aruncat. P.S. Rezumatul zilei (n-ai tu nici o vină, dar trebuie să spun și eu cuiva). Ieri am fost să culeg un investitor american rătăcit pe dealurile noastre, pe lângă Pârcovaci, acolo unde-a alunecat pământul săptămâna trecută, o să mai alunece, nu-i vorbă. Ăsta vrea să facă fabrică de textile și a plecat să inspecteze șantierul. Deșteptul și-a lăsat mașina, unde crezi?, chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din Kansai În Tokyo. În seara când a avut prima partidă de sex cu un client a fost atât de impresionată, Încât și-a folosit toți banii câștigați - primise În jur de optzeci de mii de yeni - cumpărându-și trandafiri. Rătăcise pe străzile din Roppongi cu brațele pline de zeci de trandafiri de-un roșu aprins, neputând să-și stăpânească lacrimile care Îi șiroiau pe față. Erau lacrimi de bucurie. Reușise În sfârșit să realizeze ceva după care tânjise de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
simte primii fiori ai orgasmului. Dacă Îmi dau eu drumul Înainte, nu simt mai mult decât dacă aș urina Într-un canal mizerabil de pe lângă Osaka. După ce membrana vaginului Îi intră În trepidații, Noriko este extraordinară, pasională ca o hienă Înfometată rătăcind prin savană. Odată i-am ținut socoteala orgasmelor: a juisat de douăzeci și opt de ori“. Asta Îi povestise vagabondul Într-o seară, pe când savura niște clătite Suzette, după ce golise două sticle de Château Latour din 1976. Amintindu-și cuvintele lui, Keiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vedere strict științific, nu era imposibil de realizat. În New York se simțea iz de iarnă. După ce m-am cazat la un hotel mic și liniștit din centru, am plecat de Îndată spre Bowery. Era frig. Printre ratații și bețivii care rătăceau pe străzi, unii aveau privirile pierdute, stinse, stăteau nemișcați ca niște statui, doar cu ochii ațintiți către cer. Cerul cenușiu se Întindea peste un peisaj dezolant: clădiri În ruină gata să se prăbușească, străzi pline de cioburi de sticlă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
căutând ceva ce nu avea cum să fie acolo, era foarte comică. În general nu mă pot abține să râd În asemenea Împrejurări, de pildă În timpul unei Înmormântări, dar atunci nu-mi venea să râd. Realizam că Maestrul delira, că rătăcea cu mintea aiurea, sub influența dozei prea puternice. „Ei, dar nu-i nimic aici. Ochii Îmi joacă feste“, și-a dat el brusc seama și s-a apucat să traseze alte linii de cocaină. Mă gândeam că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mirați. Devenisem o ciudățenie, probabil, din moment ce măștile erau normale. Am început să ies și mai rar din casă și, când trebuia totuși să ies, mă temeam să nu mă arate cineva cu degetul. Uneori aveam senzația că sânt un spectator rătăcit pe o scenă unde se joacă un spectacol de neînțeles. Căpătasem, cred, un aer vinovat și sperios deoarece lumea mă privea din ce în ce mai intrigată. Mă așteptam, în orice moment, să aud pe cineva zicînd: "Ce vrea ăsta? De unde a apărut?" Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Atunci am priceput că întreaga tăcere care se așternuse între noi fusese rezultatul unei închipuiri. Dar nu se mai putea îndrepta nimic. Irealitatea crease o realitate de care trebuia să ținem seama. În sfârșit, credeți ce doriți. Poate că am rătăcit, totuși, uneori drumul între coșmar și realitate. De un singur lucru vă rog să nu vă îndoiți, că nu mă joc cu vorbele. Vreți să vă mărturisesc un secret? Vorbesc ireverențios despre Dumnezeu, cum m-ați auzit, pentru că de el
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
scuturat din somnolență, au luat cobrele de pe butuci, le-au vârât în sac, și-au desfășurat cârpele de pe mâini și de pe picioare și au dispărut la rândul lor în colibă. Am profitat de asta ca să mă retrag prin stufăriș. Am rătăcit printre bălți până ce am auzit niște țipete în spate. M-am întors și am văzut că nu foarte departe un stol de ciori care zburaseră spre mine făceau un ocol brusc, îndepărtîndu-se. Mi-am amintit că văzusem de multe ori
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce este speranța. Numai ea ne poate ajuta să nu fim mușcați fără să fi schițat nici un gest. Numai ea, după ce Dumnezeu a murit demult în noi, rămâne singură în fața fiarei. Ea e singura care nu ne părăsește când ne rătăcim în pustiu. Și singura care ne aduce apă când buzele ard de sete. Cunosc bine aceste lucruri. Știu ce înseamnă să nu rămâi singur cu păianjenii și țânțarii. Când dormi, speranța te veghează. Când bate vântul noaptea, îți așază o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îmblînzitorii, să mă alunge frigul lângă focurile lor. Dar a venit timpul să fac și altceva decât să sper și să amân moartea. De săptămâni de zile amân aici moartea, dar nu pot s-o amân la nesfârșit. Ieri am rătăcit încă o dată prin mlaștină, strigînd-o pe Eleonora. În zadar. Acum mă întreb dacă am întîlnit-o vreodată. Și dacă eu însumi mai sânt eu. Mă cunoașteți îndeajuns, după tot ce v-am spus, ca să bănuiți că nu mă număr printre cei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
apoi învârti de probă roțile. Mergeau ca unse și scârțâitul dispăruse. Întoarse scaunul și îl împinse spre locul unde stătea fetița. Sunteți foarte amabil, Rra, îi mulțumi ea. Trebuie să mă întorc acum, să nu creadă educatoarea că m-am rătăcit. Porni pe cărare, lăsându-l pe domnul J.L.B. Matekoni să-și continue treaba la pompă. El se apucă de treabă și într-o oră termină. Fu mulțumit când îi dădu drumul și părea să funcționeze bine și domol. Totuși, reparația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
s-a părut prima oară când am văzut-o: o câmpie albă, lată, sub cerul alb, cu câțiva palmieri înalți și iarbă care părea să crească din nimic. Era un peisaj așa de bizar încât am crezut că m-am rătăcit și am nimerit din Botswana într-un loc necunoscut. Doar un pic mai încolo, însă, se transformă la loc în Botswana și te simți din nou în largul tău. Era un grup de oameni din tribul masarwa care veniseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
făcea dubița să scârțâie și să zăngănească în semn de protest. Ferma nu era decât la doisprezece kilometri de sat, dar înaintau cu greu, iar Mma Ramotswe era bucuroasă să o aibă pe Mma Potsane alături. S-ar fi putut rătăci în savana uniformă, fără dealuri după care să te orientezi și cu fiecare copac aidoma unul celuilalt. Totuși, pentru Mma Potsane, peisajul, deși văzut ca prin ceață, era plin de repere. Cu ochii mijiți, se uita cu atenție din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fereastra deschisă, stătu acolo și privi afară în noapte. Auzise avionul înainte să-i vadă luminile. Se întrebase ce caută un avion acolo la trei dimineața. Oare cum pot zbura piloții noaptea? Cum se orientează în bezna nesfârșită? Dacă se rătăcesc și ajung deasupra deșertului Kalahari, unde nu-i nici o lumină care să-i ghideze și unde ar fi ca și când ar zbura într-o peșteră întunecată? Urmări avionul cum trece aproape razant cu casa și văzu forma aripilor și conul strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a dus la o plimbare și nu s-a mai întors niciodată. Nu-i imposibil, știți asta. Un arbust spinos seamănă mult cu altul, știți cum e, și pe-acolo nu sunt dealuri după care să te ghidezi. Te poți rătăci ușor. În special dacă ești un alb scos din mediul înconjurător cu care ești obișnuit. La ce vă așteptați? Nu cred că s-a rătăcit și a murit, replică Mma Ramotswe. Cred că i s-a întâmplat altceva. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cum e, și pe-acolo nu sunt dealuri după care să te ghidezi. Te poți rătăci ușor. În special dacă ești un alb scos din mediul înconjurător cu care ești obișnuit. La ce vă așteptați? Nu cred că s-a rătăcit și a murit, replică Mma Ramotswe. Cred că i s-a întâmplat altceva. Se întoarse cu fața spre ea. — Ce anume? sări el. Ea dădu din umeri. Nu știu exact ce. Dar cum aș putea să știu? Eu nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de capilare. § Cititorul va fi curios să afle cine e Masca. Nu vei dezvălui. Un fatum. Orice loc are un fatum. Masca e piaza rea a locului. Așa ai hotărât. Poate era Castelanul. Sau dublul Astrologului. Al Eremitului. Cei uciși rătăcesc, uneori... Chestia cu dublul e pentru naivi! Cititorul se va gândi și la Actor, priceput, desigur, în arta deghizării. Ori la Romancier, capabil de orice... Nu te interesează supozițiile, scrii: nu mai faci altceva, de la o vreme; ai o neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
îl duce, șuvițe, până deasupra Stațiunii. Câțiva bărbați au aflat - de la Romancier - că în donjon, Castelanul plămădește piatra filozofală. Cu ajutorul acesteia, poate să prefacă aproape totul în aur! A făcut, în acest sens, o demonstrație uimitoare în fața unui străin, care - rătăcind drumul peste munte - nimerise, spre miezul nopții, la Domeniu. Încă nedezmeticit, necunoscutul îi povestise, a doua zi, Romancierului - preocupat, de la o vreme, mai mult să bată coclaurile decât de hârțoagele lui - că fusese martorul unor lucruri incredibile. Gazda sa atinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
potolit; de fapt, era efectul ultimei lovituri: în donjon nu s-a găsit nici măcar o pietricică fermecată. Mulțimea, furioasă, s-a întors împotriva grupului de șoc. Membrii acestuia furaseră pietrele! Sau numai încercaseră să le ascundă în catacombă și se rătăciseră, există pentru toate o plată! Sau aflaseră ieșirea și fugiseră cu prada! Un lucru era sigur: șaisprezece oameni, șaptesprezece, dacă îl socoteau și pe Castelan, dispăruseră fără urmă. De abia acum cei rămași și-au dat seama de puterea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Reunite este omul potrivit! Un popor are numai ceea ce merită! Pot dovedi că, încrucișând doar brațele, un neam poate înlătura orice Împărat, Dictator sau General! Președinte! Un Comandor e un fleac! Dar pentru asta trebuie să te naști liber. Să rătăcești, vreme de o generație, prin deșert... Te-ai spălat pe mâini! Soarta Stațiunii - spui - era hotărâtă dinainte; doar ai așternut istoria pe hârtie! Recunoști existența VOCII! Nici o VOCE! E geniul meu! Sau demența; decid orice: mâine, dacă vreau, mă sinucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
băgat piciorul între spițele Carului Mare; se rostogolește hodorogită caleașca printre stele și nicio tușă de absolut. Anatema peste cei care tulbură geometria cerului! Avea un mers grăbit și dezordonat, o privire ștearsă, trecută dincolo de punct, de fotografie, de curgere; rătăcea departe și nicăieri; nicăieriul se ruga dimineața: Doamne, ajută-mă să cuprind cu sufletul tot ce-mi tulbură ochii! Mereu în afara arenei. Pe scenă, în biserică, aceleași măști se topeau precum ceara lumânărilor sub icoane (sfinții percepeau arderea ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe dinafară, departe de alte stări dimensionate și redimensionate ale lumii, pradă în confortul propriei răni, singur la masă cu singurătatea: Cine dracu a invitat lașitatea la mine în pat? Ajunge, nu se mai poate această stare de funie ruptă! Rătăcea prin lume. Nu căuta și nu se căuta în nimeni. Niciodată nu a crezut că poate umple sau că se poate umple cu cineva. De la o vreme, nu-l mai lătra nici câinele. Străin, dar niciodată singur. A plecat Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
firimituri de pâine și refuză să privească soarele în ochi. 15. Hemoragia, precum un ghem de lumină deșirat printre frunze, în iarbă, pe alee. "Pășește, puiul mamei, pășește! Ți-am însemnat drumul cu cenușă dintr-o stea coaptă! Nu vei rătăci niciodată. Pășește! Pe unde a trecut Dumnezeu, calea este bătută. Drumul drept, răcoros, la o lungime de suflet merge înainte. Îl trimit în fiecare seară se te întâmpine când ieși de la școală, să te ocrotească, să te aibă în pavăza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
avea chip: era roșie-vineție la față, mâinile noduroase, degetele strâmbe, pline de negi, fără gât, fără umeri, părul și barba o cagulă de întuneric trasă peste creștet, ochii împăienjeniți de aburi albi. Era frig. Pe cine cauți matale? Te-ai rătăcit? Nu cred. Turiștii în octombrie nu prea dau pe-aici. Sigur, te-au aruncat niște derbedei din vreo mașină, altfel nu ajungeai la noi. Ai văzut luminile, ai auzit clopotele și ai coborât către sfânta mănăstire. Bântuie lupii ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și de părintele Macarie), confort cât te țin brăcinarele. Petru pășea într-un spectacol fără regie, Dumnezeu a tras cortina pe jumătate. Povestea cu aruncatul din mașină nu a fost nici pe departe o justificare pertinentă, portarul o servea fiecărui rătăcit prin munții Bârgăului. 21. Cuviosul i-a ascultat pe toți: care mai nuanțat, care mai cu lacrimi în ochi. Starețul, la început, o făcea pe-a naivul, apoi, după ce-i scana bine, le demantela fiecăruia în parte biografia. Dumnezeii mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]