7,913 matches
-
Cehoslovacia. Flancul sudic al Armatei a 4-a Panzer a avut câteva succese locale după ce a efectuat câteva contraatacuri împotriva Frontului I Ucrainean. În același timp, Hitler a dat o serie de ordine care au demonstrat încă o dată lipsa sa realism în legătură cu situația militară. El a ordonat Armatei a 9-a să reziste la Cottbus și să organizeze un front către vest și în același timp să atace coloanele sovietice care înaintau spre nord. Această manevră le-ar fi permis să
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se dădea o luptă aprigă între tendințele realiste din ce în ce mai puternice și dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea a realismului consecvent și integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendințe realiste, iar fabulele sale au constituit, la hotarul a două secole, un fel de verigă care a unit tradițiile cele mai progresiste ale secolului al XVIII
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
de la Petersburg la Moscova"” - fabulele lui Krîlov, prin zugrăvirea aspectelor celor mai semnificative din realitatea rusă a acelui timp, ca și prin simplitatea, concizia și precizia limbii în care sunt scrise, au contribuit în cea mai mare măsură la dezvoltarea realismului, nu numai în literatura rusă, dar și în literatura universală. Coloritul lor național, caracterul profund popular, umorul fin și usturător, precum și neîntrecuta bogăție a limbii fac din ele modele de măiestrie care au servit, decenii de-a rîndul, drept sursă
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
a picta îl preia de la el artistul italian Piero della Francesca. Opera lui Jan van Eyck va influența pictura din întreaga Europă, în special din Italia și Flandra. Entuziasmul italienilor este stârnit nu numai de tehnica artistului, ci și de realismul său deosebit; nu scapă atenției nici evlavia aparte ce poate fi sesezată în tablourile sale, o evlavie mai reținută decât religiozitatea idealizată a picturii italiene.
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
XVI-lea se realizează o traducere integrală în limba slavă a Bibliei. În 1575, prințul Andrei Kurbski scrie o cronică a Cnezatului Moscovei. În scrieri pătrunde treptat și limba rusă vorbită, ca în ""Viața protopopului Avacum"" (1672-1675), scrisă cu mult realism. O dată cu "europeizarea" Rusiei de către Petru cel Mare, pătrund elementele culturii apusene, care se reflectă și în producția literară. Figuri centrale sunt scriitorii satirici A.D. Kantemir și A.P. Sumarokov, precum și teoreticianul Vasili Trediakovski. Foarte prețuit este teatrul, sprijinit de țarina Ecaterina
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
eliberează definitiv de elementele literaturii bisericești, făcându-se purtătorul de cuvânt al așa zișilor ""înnoitori"" în conflict cu purtătorii tradțiilor arhaicizante. În secolul al XIX-lea literatura rusă cunoaște o deosebită înflorire. Principalele tendințe din această perioadă sunt romantismul și realismul. Operele lui Aleksandr Pușkin marchează începutul literaturii ruse moderne. Scriitori contemporani cu Pușkin: - Ivan Andreevici Krîlov, autor de fabule. - Aleksandr Griboiedov, autor dramatic. - Vladimir Odoievski, autor de nuvele ("Nopți ruse"). În domeniul teoriei și criticii literare: - Vissarion Belinski - Nikolai Dobroliubov
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
în care creează tipul personajului superficial, inutil într-o societate în transformare. A doua jumătate a secolului al XIX-lea se caracterizează prin dezvoltarea romanului realist, gen în care excelează Ivan Turgheniev, Lev Tolstoi și Fiodor Dostoievski. Alți reprezentanți ai realismului critic: - Aleksandr Ostrovski, autor dramatic. - Vladimir Korolenko - Gleb Uspenski Către sfârșitul secolului al XIX-lea apar noi tendințe în literatură, în special impresionismul și simbolismul. În perioada de trecere spre secolul al XX-lea, simboliștii ruși reiau tema "„artei pure
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
1941. Numeroase romane apărute în anii '20 au ca teme principale evenimente din timpul revoluției sau din războiul civil. - Dmitri Furmanov în romanul "Ceapaev" (1923), scris cu patetism "revoluționar", evită, totuși, idealizarea eroilor, cum va fi cazul, mai târziu, în realismul socialist. - Konstantin Fedin, autor al romanului "Orașe și ani" (1924) - Leonid Leonov, "Viezurii" (1924) - Aleksandr Fadeev, "Cei nouăsprezece" (1927), mai târziu "Tânăra gardă" (1946). Secretar al Uniunii scriitorilor sovietici (1936-1944 și 1946-1954), reprezentant tipic al stalinismului, pradă alcoolismului, se sinucide
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
sovietic" (1930) și "Profesorul Skutarevski" (1932) sau, mai ales, romanul "Pământ desțelenit" (1932, ediție revăzută în 1959) al lui Mihail Șolohov. La primul congres al Uniunii scriitorilor sovietici din 1934, Andrei Jdanov, membru al Biroului politic al partidului comunist, proclamă ""realismul socialist"" ca singură doctrină admisă în artă și literatură. Din acest moment, "eroi pozitivi" sunt numai personajele care se identifică cu programul și metodele partidului comunist. Doctrina realismului socialist a dus la schematizarea și unilateralitarea literaturii ruse. Puțini scriitori depășesc
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
din 1934, Andrei Jdanov, membru al Biroului politic al partidului comunist, proclamă ""realismul socialist"" ca singură doctrină admisă în artă și literatură. Din acest moment, "eroi pozitivi" sunt numai personajele care se identifică cu programul și metodele partidului comunist. Doctrina realismului socialist a dus la schematizarea și unilateralitarea literaturii ruse. Puțini scriitori depășesc, datorită talentului lor, cu tot conformismul ideologic, mediocritatea dominantă din perioada 1934-1939. În afară de romanele lui Mihail Șolohov, mai sunt de menționat romanul Lui Leonid Leonov, "Drumul spre ocean
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
-se evenimentele războiului cu pronunțat accent patriotic: "Zile și nopți" (1944) de Konstantin Simonov, drama "Invazia" (1942) de Leonid Leonov. Anul 1946 marchează sfârșitul acestei liberalități artistice, Andrei Jdanov, în Raportul asupra revistelor ""Zvezda"" și ""Leningrad"", înăsprește mai mult doctrina realismului socialist după criteriul "partinității" ("partiinost"): o operă artistică sau literară este "valoroasă" doar în măsura în care corespunde ideologiei marxist-leniniste și servește programului partidului comunist. Exemplu tipic pentru această categorie de scriitori este După moartea lui Stalin în 1953 și denunțarea stalinismului de către
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
lui Stalin în 1953 și denunțarea stalinismului de către Nikita Hrușciov la al XX-lea Congres al Partidului Comunist, în perioada de așa-zis ""dezgheț"" (după titlul romanului lui Ilia Ehrenburg), profită într-o oarecare măsură și literatura de relativa liberalizare. Realismul socialist rămâne, totuși, doctrina oficială. Un important roman din această perioadă este "Nu numai pâine" (1956) de V.D. Dudințev. În poezia lirică se remarcă Evghenii Evtușenko, Andrei Vosnesenski, Bella Ahmadulina și R.I. Rojdestvenski. Cu toate acestea, până la inițierea de către Mihail
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
jurnal ținut de unul dintre călători, J. R. Kazallon. Prin urmare, titlurile capitolelor marchează ziua fiecărei însemnări, întocmai ca în cazul unui jurnal. Când a terminat romanul, Jules Verne și-a anunțat editorul: "Vă voi aduce un volum de un realism înfricoșător. Cred că pluta Meduzei nu a avut un efect așa teribil". Romanul respectă formula obișnuită a lui Jules Verne: o intrigă cu răsturnări de situație, personaje în același timp serioase și comice, precum și situații care furnizează pretextul unor digresiuni
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
trăiască, prin ochii și spiritul naratorului, situația omului ale cărui valori se năruie sub cerința imperioasă a supraviețuirii și pe care circumstanțele îl împing într-o stare de barbarie care, cu puțin timp înainte, îl oripila. Folosirea prezentului contribuie la realismul teribil pe care Jules Verne îl compară cu cel al lui Géricault, cel care a pictat "Pluta Meduzei" - tabloul care făcuse senzație cu ocazia vernisajului din 1819 și împărțise criticii. Trecând de la poveste la discurs, Jules Verne abandonează forma istoriilor
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
Doina Cornea), au apreciat că regimul comunist instaurat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, a aplicat în însăși România o politică antiromânească prin cenzură, prin înăbușirea intelectuală a părții mai educate din populație, prin obligativitatea proletcultismului și a realismului socialist, precum și prin promovarea unui „național-comunism” de fațadă în locul valorilor culturale anterioare. Acești autori au afirmat că antiromânismul comunist s-a impus în Republica Populară Romînă promovând cultura sovietică în dauna culturii românești, și în Republica Socialistă România promovând chiciurile
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
subordonare a poporului. Libertatea de expresie a fost constant restrânsă, pe diferite căi: în perioada stalinistă s-a făcut o încercare de construcție a unei noi identități culturale naționale, în armonie cu nevoile regimului conducător din Uniunea Sovietică, pe baza realismului socialist, pe împrumutul de legitimitate și până la respingerea valorilor tradiționale. In cultură au apărut două tendințe: una, oficială, foarte dogmatică, care glorifica fără discernământ regimul autoritar și alta care a încercat să impuna valori autentice, manevrând conform împrejurărilor pentru a
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
asemănări stilistice cu „noul roman francez” și cu romanele sud-americane. Abolirea timpului istoric nu este realizată prin recurgerea la categoriile schopenhaueriene-kantiene ale timpului și ale spațiului (procedeu utilizat de Mihai Eminescu în „Sărmanul Dionis”), ci prin procedeele de redare ale realismului magic practicate de prozatorii sud-americani. Fantasticul nuvelei este unul diurn, cu întâmplări ce au loc la lumina zilei, fiind diferit de fantasticul de tip gotic (practicat de E.T.A. Hoffmann și de Edgar Allan Poe) în care misterele se petrec
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
constructive sau crede cu adevărat că, de fapt, talentul în mânuirea penelului poate duce la asemenea rezultate excepționale. Din acest punct de vedere, cele trei lucrări de mari dimensiuni (“Rugă”, România 2000” și “Maria, România”) excelează, sub raport formal, prin realismul individual al imaginii, dar conțin rafinate și prețioase nuanțe aurii cu irizări miraculoase de argint, într-o pensulație extrem de fină, riguroasă și detaliată. Cele trei personaje feminine, coborâte parcă dintr-o tipologie bizantină, respiră un aer mitologic, de închinare solemnă
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
Realismul socialist reprezintă doctrina comunistă oficială proclamată în 1932 de Comitetul central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, privind stilul și conținutul obligatoriu al creațiilor din domeniul literaturii, artelor plastice și muzicii, directive care mai târziu - după cel de-al doilea
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
obligatorii în întregul lagăr al țărilor comuniste satelite ale Uniunii Sovietice. În anul 1934, la congresul Uniunii scriitorilor din Uniunea Sovietică, Andrei Jdanov, membru al Biroului politic al PC al URSS, ține o cuvântare prin care definește trăsăturile esențiale ale realismului socialist, de aici înainte singura formă de literatură admisă în Uniunea Sovietică. Așa cum reiese din statutul Uniunii scriitorilor adoptat la acest congres, artistul trebuie să realizeze o "„reprezentare istorică adevărată a realității concrete în dezvoltarea ei revoluționară... în conformitate cu sarcina transformărilor
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
adevărată a realității concrete în dezvoltarea ei revoluționară... în conformitate cu sarcina transformărilor ideologice în mintea oamenilor și educării oamenilor muncii în spiritul socialismului.”" Astfel, operele artistice trebuie să fie destinate maselor populare, pentru a le educa în spiritul comunist. Caracteristic pentru "realismul socialist" este așa numitul "„erou pozitiv”", care - prin comportamentul său - trebuie să fie modelul "„omului de tip nou”", cetățeanului societății comuniste. Prin aceasta, realismul socialist, departe de a fi într-adevăr "„realist”", prezintă viața într-o perspectivă ideologică, transformând-o
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
artistice trebuie să fie destinate maselor populare, pentru a le educa în spiritul comunist. Caracteristic pentru "realismul socialist" este așa numitul "„erou pozitiv”", care - prin comportamentul său - trebuie să fie modelul "„omului de tip nou”", cetățeanului societății comuniste. Prin aceasta, realismul socialist, departe de a fi într-adevăr "„realist”", prezintă viața într-o perspectivă ideologică, transformând-o în mod arbitrar într-o utopie. Umorul, ironia, satira, experimentările stilistice, stigmatizate ca „decandentism burghez” și „formalism”, devin - cel puțin în mod oficial - imposibile
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
Reprezentanți tipici ai acestui stil au fost pictorii Serghei Gherasimov ("Sărbătoare în colhoz", 1937), Aleksander Gherasimov ("Stalin și Voroșilov în Kremlin", 1938), Boris Vladimirski ("Trandafiri pentru Stalin", 1949), Mihail Nesterov și sculptorița Vera Muhina ("Muncitorul și colhoznica", 1937). În arhitectură, realismul socialist a fost menit să înlocuiască stilurile anterioare, socotite "„mărturii ale unor orînduiri sociale înapoiate”" (a căror distrugere a fost adesea programată în numele "„sistematizării teritoriului și urbanismului”") și s-a manifestat prin două stiluri : Instituirea realismului socialist ca doctrină oficială
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
colhoznica", 1937). În arhitectură, realismul socialist a fost menit să înlocuiască stilurile anterioare, socotite "„mărturii ale unor orînduiri sociale înapoiate”" (a căror distrugere a fost adesea programată în numele "„sistematizării teritoriului și urbanismului”") și s-a manifestat prin două stiluri : Instituirea realismului socialist ca doctrină oficială și obligatorie în domeniul artei a pus capăt diversificării din stilul și programul muzicii anilor '20, de la compozițiile propagandistice ale membrilor „Federației ruse pentru o muzică proletară” ("RAPM"), până la tendințele moderniste, chiar avangardiste din compozițiile lui
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
Șostakovici, apare în "Pravda", organul central al Partidului Comunist, un articol întitulat " Haos în loc de muzică", în care opera este aspru criticată, atât ca subiect, cât și ca muzică. Urmarea a fost o aliniere fără excepție a compozitorilor sovietici la principiile realismului socialist. Genul foarte răspândit îl constituie compozițiile vocal-simfonice, cu soliști, cor și orchestră, pe texte propagandistice, revoluționare și partinice, ca " Poemul pentru un luptător comsomolist" de Lev Knipper, oratoriul "Cântarea pădurilor" de Șostakovici, oratoriul " În apărarea păcii" de Serghei Prokofiev
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]