11,435 matches
-
bâlbâielii de cauze psihice, tratarea tulburărilor de vorbire fiind necesară și la acest tip de bâlbâială. Heese subliniază, ca și alți autori, importanța unei anamneze pe cât posibil complete pe care o consideră o esențială treaptă pregătitoare a psihoterapiei. De asemenea, relevă rolul contactului plin de încredere care se stabilește între terapeut și bâlbâit. O premisă pentru reușita tratamentului terapeutic ulterior este aceea că atât bâlbâitului cât și familiei acestuia trebuie transmisă siguranța (convingerea) că tratamentul va fi încununat de succes. Ședințele
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
motor senzorial, comportamental, epileptic, intelectual) iar dintre aceștia, 6-7%, sunt copii cu deficiențe mintale. b) Un alt factor îl constituie progresul tehnico-științific înaintat care impune dezvoltarea învățământului și creșterea obligativității școlarizării până la zece clase, în perspectivă la nivelul liceului. Aceasta relevă un grup însemnat de elevi care în mod real nu pot face față exigențelor învățământului dovedind handicapul intelectual. Această realitate dureroasă pentru părinți, medici și educatori, impune: pe de o parte cunoașterea naturii deficienței mintale, a particularităților de manifestare; pe
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
propria cunoaștere) nu ne-am putea explica evoluția istorică a ființei umane, cât și gradul înalt de civilizație și cultură (filozofie, artă și știință). Toate regulile de viață omenească, de familie și profesionale, care exprimă tehnologia umană nu pot fi relevate decât prin limbajul „care ne revelează pe noi nouă înșine”. Fiecare popor își are o istorie proprie, o modalitate proprie de a percepe lumea cât și un mod propriu de a gândi și a se exprima. Și fiecare limbă, fiecare
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
lărgirea ariei de patologii în tratamentul cărora antidepresivele triciclice și-au demonstrat efectele benefice, a dus la o intensificare a utilizării lor. Ca urmare a acestui fapt, raportările referitoare la intoxicațiile cu antidepresive triciclice și la decesele cauzate de acestea, relevă o relativă constanță în ceea ce privește numărul acestora. Cazuistica Unităților de Primiri Urgențe cuprinde o varietate largă de intoxicații, inclusiv cu antidepresive triciclice, medicii de urgență fiind de cele mai multe ori, primii care intră în contact cu aceste cazuri. Evoluția acestor pacienți depinde
INTOXICATIA CU ANTIDEPRESIVE TRICICLICE. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Boeriu C, Sorana Truță, Simona Bratu () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1046]
-
funcționarea textului lingvistic, în relativă autonomie și/sau în interdependență (sau complementaritate) cu alte sisteme de semne (nelingvistice), impuse de situația comunicativă. Prin aceasta, în desfășurarea funcției fundamentale, de cunoaștere și comunicare a cunoașterii, pe de o parte, limba își relevă cele două ipostaze: (1) de sistem și (2) de structură, iar, pe de alta, textul (prin care sistemul se actualizează ca structură) dezvoltă două planuri complementare: (1) - al enunțului (reflectând raportul om-limbă-lume); (2) - al enunțării (reflectând raportul locutor-mesaj). Conștiinței vorbitorului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-o relativă (sau absolută) autonomie, fie în desfășurarea interdependenței dintre cele două nivele: morfeme, elemente de relație etc. Clasele gramaticale ale lexicului (clase lexico-gramaticale), categorii gramaticale de gradul I, numite în mod curent părți de vorbire, constituindu-și și relevându-și propria identitate în dinamica sistem-structură, proprie funcționării limbii, se diferențiază între ele din cele patru perspective: • semantică, descrisă de poziția unităților lingvistice în sistemul lexical; • morfologică și sintactică, descrise de poziția unităților lingvistice în sistemul gramatical; • deictică, descrisă, concomitent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca predicat a termenului-verb intrat într-o relație de interdependență cu un subiect caracterizat prin pluralitate: ei, vânătorii etc. Morfemul vânintroduce în ansamblul semantic al textului un sens autonom față de situația de comunicare și de poziția termenului în text dar relevat prin intrarea în relație de solidaritate sintagmatică cu morfemele dependente de situația de comunicare și de structura textului. Situându-se concomitent în sistemul lexical al limbii, în sistemul gramatical al limbii și în structura gramaticală a textului, cuvântul întrunește, atât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbelor de aspect, nici în interpretarea verbelor modale, nu se face distincție explicită între verbe semiauxiliare (cu flexiune redusă la maximum în ceeea ce privește categoriile predicativității) și verbe predicative.Exemplele cu care se ilistrează cele două clase de verbe relevă aceeași nediferențiere: structuri cu operator aspectual: Ion în cepe să învețe., Casa stă să cadă. (vol.II, p.255), structuri cu operator modal: Ion trebuie/ poate să plece., Era să se întâmple. (Ibidem). În același timp, se recunoaște pentru unele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în interiorul categoriei gramaticale de persoană, care condiționează și sintaxa sa, în primul rând în interiorul relației sintactice subiect predicat. Situată în perspectiva semantico-sintactică descrisă de raportul dintre procesualitatea verbală și originea acestuia, opoziția personal-impersonal implică două direcții, interdependente, dar care se relevă una la nivel morfologic (sau morfo-sintactic), cealaltă la nivel sintactic, reflectând: - reacția verbului față de categoria gramaticală a persoanei, comportamentul său (în planul formei și în cel al conținutului), din punctul de vedere al opoziției interne, specifice acestei categorii gramaticale; - capacitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a cântat. Locutorul stabilește identitățile care dezvoltă conținutul categorial: • pers. I: protagonistul locutor este protagonistul (interpretat lingvistic ca subiect gramatical) acțiunii (exprimată lingvistic prin verbul-predicat): Eu spun că Eu (locutorul) am cântat. Eu = Eu • pers. a II-a: interlocutorul este relevat de către subiectul vorbitor ca protagonist (subiectul pronominal) al acțiunii verbale (predicat): Eu spun că Tu (interlocutorul) ai cântat. Tu = Tu • pers. a III-a: locutorul atribuie acțiunea verbului-predicat unui protagonist (interpretat ca subiect gramatical) din sfera obiectului comunicării, care nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactică și, în legătură cu aceasta, de termenii de bază (apartenența lor la clase morfologice: verb vs alte unități lexico-gramaticale) între care se desfășoară relațiile sintactice impune distingerea celor două categorii de elemente de relație: prepoziția și conjuncția. Distincția dintre ele se relevă la două nivele: • al dezvoltării sintactice a funcțiilor • al dezvoltării planului semantic al funcțiilor 1. La primul nivel, distincția prepoziție/conjuncție privește tipul structural al constituenților prin care se realizează funcțiile sintactice generate de o relație de dependență (interdependență). Prepoziția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sensuri, lexicale și gramaticale, în primul rând, interdependente, „obiective”, precum și din componente „subiective”. Sensurile lexicale preced constituirea enunțului; ele aparțin, în mod virtual, unităților lexicale ca semne situate în planul paradigmatic al limbii, iar în enunț ele se fixează, se relevă sau se nuanțează. Astfel, în relație sintactică cu substantivul strada, verbul a trece, termen polisemantic, își fixează și își relevă sensul ‘a traversa’: „El trece strada în fugă.”, în relație cu substantivul clasa, își relevă sensul ‘a promova’ ș.a.m.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în mod virtual, unităților lexicale ca semne situate în planul paradigmatic al limbii, iar în enunț ele se fixează, se relevă sau se nuanțează. Astfel, în relație sintactică cu substantivul strada, verbul a trece, termen polisemantic, își fixează și își relevă sensul ‘a traversa’: „El trece strada în fugă.”, în relație cu substantivul clasa, își relevă sensul ‘a promova’ ș.a.m.d. În dinamica limbă-vorbire (langue-parole, din terminologia saussuriană) raportul de determinare enunț-cuvânt generează trei straturi semantice, pe care se întemeiază
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunț ele se fixează, se relevă sau se nuanțează. Astfel, în relație sintactică cu substantivul strada, verbul a trece, termen polisemantic, își fixează și își relevă sensul ‘a traversa’: „El trece strada în fugă.”, în relație cu substantivul clasa, își relevă sensul ‘a promova’ ș.a.m.d. În dinamica limbă-vorbire (langue-parole, din terminologia saussuriană) raportul de determinare enunț-cuvânt generează trei straturi semantice, pe care se întemeiază semnificația enunțului și actualizarea ei ca sens global în strânsă legătură cu planul referențial și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în planul gândirii: floare albastră, casă mică, un copil mic și obraznic. Relațiile sintactice compensează în acest caz incapacitatea unităților lexicale (al căror plan semantic atinge, prin implicarea unui nucleu noțional, un înalt grad de esențializare) de a cuprinde și releva lingvistic toate atributele concrete ale unui „obiect”. Sintagme precum: casă mică, ladă mare etc. au și corespondente lexicale: căsuță, lădoi etc., dar floare albastră sau viață de student etc. își pot desfășura planul semantic numai prin intermediul unei relații sintactice. d.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de caz, gen, număr și persoană etc. Relațiile sintactice, factor principal în organizarea planului semantic al enunțului lingvistic, își impun același rol determinant în organizarea planului expresiei. Cum relațiile sintactice dezvoltă sau condiționează dezvoltarea funcțiilor sintactice, organizarea planului expresiei se relevă, pe de o parte, ca manifestare a unor relații sintactice iar, pe de alta, ca marcă a noii identități, sintactice, a componentelor enunțului. Limba română dispune de mai multe modalități de manifestare a relațiilor sintactice în planul expresiei și de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intrarea verbului-predicat în relație sintactică cu un nume (pronume etc.)-subiect și reflectă raportul dintre protagoniștii enunțării (actului lingvistic) și protagoniștii enunțului. Componenta semantic-lexicală nu are, în planul expresiei, indici specifici de manifestare în cadrul restrâns al verbului-unitate lexicală, dar își relevă natura prin specificul seriei de sinonime în care poate intra și prin condiționările pe care le impune sintagmei în care intră. Astfel, verbul a fi, ca verb predicativ, când are adică o sferă semantică suficientă asumării predicației, intră în relație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formule generale pentru a ferici pe toată viața un popor și încă trei sute de subformule cel puțin.” (T. Arghezi), „Aici nu mai există nici sosiri, nici plecări. Există numai peronul și așteptarea.” (O. Paler) • „obiectul” căruia i se atribuie sau relevă anumite însușiri, o anumită identitate sau în care își are originea o anumită stare: „De-atunci în haina morții el și-a-mbrăcat viața - Îi plac adânce cânturi, ca glasuri de furtună.” (M. Eminescu) „A fost cândva pământul străveziu / Ca apele de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e lumea.” (M. Eminescu, I, 24) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Atributul particularizează sfera semantică a regentului, fie din perspectiva unor trăsături interne distinctive pentru obiectul către care trimite regentul, permanente sau numai momentane, obiective sau subiective, pe care i le relevă în desfășurarea enunțului sintactic: „Neguri albe, strălucite Naște luna argintie.” (M. Eminescu, I, 72) fie din aceea a unor conexiuni externe, în care „obiectele” se află înscrise: „Sunt cântărețul celor fără nume, Un strigăt smuls de-a vremilor vâltoare.” (O.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a vremilor vâltoare.” (O. Goga) Spre deosebire de complement, care este cerut de regent (verb mai ales) pentru a împlini un câmp semantico-sintactic, atributul realizează o lărgire a câmpului sintactic al regentului prin intermediul și în spațiul căruia se introduc sau numai se relevă noi componente semantice, cu rol particulariza tor. În afara dezvoltării relației și realizării funcției de atribut, termenul regent nu-și pierde identitatea semantică. Substantivul florile, de exemplu, din enunțul: „El nu vede florile.” nu prezintă deosebiri fundamentale de natură semantică în raport cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ea, albă ca hârtia, se așeză pe scaunul de operație.” (I.L.Caragiale, IV,184), „Cel dintâi, foarte rece, își rotise încet privirea posomorâtă pe deasupra capetelor.” (M. Caragiale, 106) * Prin planul semantic al termenului prin care se realizează concret, atributul descriptiv relevă o însușire pe care o are sau pe care o primește la un moment dat obiectul spre care trimite termenul regent: „Nevasta patronului, mai trecută și mai grasă, ședea tot în cușca ei de sticlă, înaltă, așezată pe un postament
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opuse în mod obiectiv și care, de aceea, nu pot coexista în simultaneitate: Copilul a fost determinat să apere nu adevărul ci minciuna. Înscriind discuția în plan lingvistic, identitatea diferită a relațiilor construite și marcate prin cele două conjuncții se relevă în chiar mecanismul de funcționare a limbii, în actul lingvistic concret, prin intersectarea sistemului lexical cu sistemul gramatical, a relațiilor paradigmatice cu relațiile sintagmatice. Sub aspect lexical, identitatea specifică a celor două variante ale relației de coordonare, una realizată prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dar îl poate avea și termenul-bază: „În definitiv, pasărea asta albă și mică: sufletul, nu-i cu nimic vinovată.” (G.M. Zamfirescu, 223) Apoziția de identificaretc "Apozi]ia de identificare" Prin conținutul semantic „finit” al termenului-secund, apoziția de identificare fixează (sau relevă) identitatea realității extralingvistice exprimată prin termenul-bază, al cărui conținut semantic este cel mai adesea nedeterminat. Sub aspect lexico-gramatical, termenul-bază în apoziția de identificare este mai ales un pronume (foarte frecvent, demonstrativ sau nehotărât, întrebuințat și adjectival) sau un substantiv abstract
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
născut, că bun suflet de om este, n-am ce zice.” (I. Creangă, 14), „Nu credeam că e atât de ranchiunos. Fiindcă ăsta era sentimentul pe care ți-l inspira.” (M.Preda, Viața..., 63) În absența pauzei, relația sintactică își relevă caracterul de relație de dependență; în versurile „Dacă port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură, Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură.” (M. Eminescu, I, 141) adverbul desigur se află într-o relație de dependență cu verbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu arta adulților, găsind aici unele piese părăsite din motive diferite, ca și reversul fenomenului, unele versuri ale copiilor preluate sub formă de proverbe de către cei mari. O problemă care m-a urmărit mult timp a fost dacă, așa cum a relevat Brăiloiu, și elementele muzicale, melodice, structurale sunt comune mai multor popoare. Am descoperit că, într-adevăr, o parte din cântecele și jocurile copiilor sunt similare și, uneori, chiar identice cu ale altor popoare, ceea ce m-a determinat încă o dată să
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]