8,385 matches
-
înțelepciune convențională - gena înțelepciunii convenționale - dar noi nu vrem să spunem asta. Atunci. Ce este bun la gândirea convențională? Cu ce se alege o persoană, dacă alege înțelepciunea convențională? Haideți, repede. Îți dă un sentiment de apartenență. — Nu ieși în relief. — Gândești la fel ca toți ceilalți. — Reduce fricțiunile. — Te integrezi. Înseamnă că citești Times. — Nimeni nu se uită chiondorâș la tine. — Îți simplifică viața. — Fără certuri. Te simți sigur pe tine când îți exprimi o opinie. — Toată lumea e de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mereu îi e frig, zice el, fă-i... și m-am tuflit toată. Dar i-am plătit... * Maestrul are pe el un halat de mătase, albastru, de la genunchi în jos se văd picioarele păroase, cu porii adunați și ieșiți în relief din cauza frigului și, mai ales, a vântului de primăvară, labele goale în papucii făcuți din niște sandale mai vechi, părul îi vine în ochi mereu, nasul genial ajunge în pământ, se apleacă spre straturi, vorbește mereu cu Tina. — Aici, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
drum. Este plăcut să circuli dimineața. Sunt mașini puține, este răcoare și rucsacul ți se pare mai ușor. Drumul până la Carces este destul de lung și nu întâlnești nicio altă localitate. Vezi doar păduri, vii și o herghelie de cai. Ca relief, este mai plăcut decât ieri. La un moment dat, din spate mă ajunge un biciclist care văzându-mi scoica de pelerin pe rucsac, se oprește și intră în vorbă cu mine. A fost și el la Santiago, pornind de la Jacques
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
marginea șoselei din nou, deoarece nu găsesc marcajul. Suport zgomotul mașinilor decât să mă pierd din nou prin pădure. Până acolo, mai este doar o localitate, Grabels, așa că trebuie să mă aprovizionez bine, ceea ce îngreunează iarăși rucsacul. Imi place regiunea, relieful, diferențele de nivel nu sunt prea mari, așa că pot înainta destul de repede. Inainte de amiază ajung la Montarnaud, iar de aici îmi continui drumul spre Aniane, în vecinătate, pentru a vizita locurile natale ale marelui sfânt reformator al vieții monastice
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
opresc, resemnat, în orele amiezii. Căldura este capabilă să te înmoaie complet și să ți se pară totul greu, înclusiv propria respirație. Cred că și temperamentul și modul de viață al oamenilor este condiționat de climă și de formele de relief. Dacă ar trebui să aleg un loc pentru locuit, cu siguranță nu l-aș alege la câmpie, ci la deal sau la munte. Pe drum, ca de obicei, nu prea am văzut pelerini, ci doar câțiva bicicliști. Poate că au
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai multe mușcate la ferestre. Se vede că mă apropii de munți. In primele ore ale după amiezii ajung la Lourdes, un orășel cu totul aparte în departamentul Hautes-Pyrénées., atât datorită construcțiilor din piatră, foarte frumoase, robuste, cât și pitorescului reliefului de munte. Aflat pe cursul râului Gave, este înconjurat de munți nu prea înalți, plin de copaci și o vegetație bogată. Venind de la Bartès, urmez strada spre Lourdes, admirând câmpurile înverzite, un lan mare de grâu treierat, iar în apropiere
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
despărțit, tata nu mi-a mai pus nici o monedă în mână. în schimb, mi-a întins o scrisoare. Plicul era lipit cu grijă, iar pe dos era chiar asigurat cu o bandă adezivă brună, pe care se afla imprimată în relief emblema Consiliului Domeniilor. Și avea sigiliul lui în ceară. Am spus „se afla imprimată“, dar ar trebui să spun „se află“. Cel mai adesea am purtat plicul în buzunarul de la piept. Uneori l-am pus între foile blocului meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
bobocii flori parfumuri, nuanțe și-apoi fructe?.. De ce când nopțile se duc, te văd că zbori și tu spre zări?.. Rămâne visul, fără el aș fi mai singurel pe lume, naufragiat pe mări de spume spre-un țărm c-un relief rebel. Dar pruncul a rămas în urmă, de acum primăvara-i vară, și iată-mă cu o vioară păscând a dorurilor turmă. 1973 Dăruire Sfârșit de August... Caldă noapte! Atâtea becuri se aprind pe ramurile ce întind la oameni fructele
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ce permite măsurarea cu ușurință a luminii cu exponometrul, iar umbrele din fundal sunt evidente. Este o iluminare cu puține resurse expresive, din cauza aplatizării subiectului și a lipsei umbrelor. Iluminarea laterală, prin umbrele puternice pe care le creează, favorizează obținerea reliefului și a profunzimii imaginii. De asemenea, ajută la redarea texturilor suprafețelor. Imaginile obținute sunt puternic expresive, dramatice. Fig. 5.3. Iluminare de studio cu două surse de lumină difuză Lumina generală este dată de sursa cu soft box din dreapta, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
se introduce în doză (tanc) pentru developare. Exponometru - dispozitiv pentru măsurarea luminii sursei sau a celei reflectate de subiectul fotografiat. În funcție de sensibilitatea peliculei fotografice, exponometrul ne va indica perechi de timp de expunere-diafragmă, pentru o expunere corectă pe peliculă. Fals relief - tehnică fotografică ce constă în realizarea unor fotografii de o singură valoare, în care se distinge doar conturul formelor. Fișiere de imagine - modalitate de stocare în computer a informației binare despre imaginile digitale. Se identifică printr-un nume și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
care se năpustea la vale la fel de năvalnic. Din loc în loc, trebuiau să ocolească bolovani imenși prăvăliți de sus peste drum și rămași acolo, pe care nimeni nu se ostenise să îi dea deoparte. Mergeau de ore bune și de acum relieful părea că începe să coboare. Munții înalți făcuseră loc altora mai puțin semeți, la fel de pietroși și pustii. Se opinteau acum peste un muncel abrupt și mașina de teren se târa de-a lungul drumului accidentat. Motorul trăgea din greu dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e chiar singurul copac fabulos pe chei, imemorial) nu găseam alt subiect de conversație mai spiritual decât casele de pe margine, cu o robustețe de case vechi boierești, dar lăsate într-o paragină jalnică, fără geamuri pe fațada de la stradă, cu reliefurile de pe aceeași fațadă mâncate, cu feroneria ruginită care probabil nici nu se mai deschide ca să intri din stradă în curte... Asupra monstrului vegetal îmi atrăsese și mie atenția, acum câteva zile, un copil al străzii, o puștoaică de cinșpe-șaișpe ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lui Leej. - În cât timp ajungem la Crest, unde se găsește baza de război? Femeia se apropie de un ecran mural pe care Gosseyn nu apucase să-l vadă. Apăsă pe un buton. Imediat se aprinse o hartă cu un relief pregnant. Se vedeau apa, insulele și un minuscul punct luminos. Îl arătă. - Suntem noi, zise. Arătă un uscat mare, puțin mai sus. - Crest. Numără cu grijă liniile subțiri gradate care se încrucișau pe hartă. - În jur de trei ore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
uneori mari, nu-mi făceau iluzii și nu le luam decât ca rezultatul unei logici șubrede. Cu toate acestea, era formată numai din instincte. Niciodată n-am vă-zut-o contrazicîndu-mă numai din pricina unei judecăți proprii. Aceste instincte erau însă fără vreun relief, comune, înlocuindu-se unul pe altul la întîmplare, în voia ultimei impresii. Femeia momentului, una din acele femei obicinuite, care sunt în stare numai de mici răutăți sau generozități. A fost deseori geloasă, dar starea ei permanentă nu era gelozia
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai fragedă vârstă și până în momentul prezent îi fulgeră prin minte, ca și cum ar fi călărit un cal în galop. Când deschise ochii, praful auriu și ilustrațiile de pe cei patru pereți iradiau un roșu viu. Petuniile pictate pe tavanul cu în relief se transformau în flăcări. Într-adevăr, nu dura mai mult decât o singură respirație ca să moară. În clipa morții, cine știe ce funcție extraordinară dinlăuntrul trupului său păru să-și ia rămas bun de la amintirile banale ale vieții pe care o trăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care atrăsese atenția tuturor generalilor lui Hideyoshi, nu fusese scăpat din vedere nici de Mitsuhide. Acesta se hotărâse să înainteze cu toată viteza, să traverseze Râul Katsura și să iasă rapid la Onbozuka, pentru a cuceri muntele Tennozan. Mitsuhide cunoștea relieful zonei la fel de bine ca generalii avangardei inamice, Nakagaba Sebei și Takayama Ukon. Și, cu toate că priveau cu toții munții și râurile din aceeași zonă, mintea lui Mitsuhide, în mod firesc, o lua cu mult înaintea gândurilor altora. După de trecuse Râul Katsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
malul răsăritean al Lacului Yogo. Mai existau și câteva fortărețe de la miazăzi de Shizugatake până la Muntele Tagami, lanțul de tabere întinzându-se de-a lungul drumului, spre provinciile din miazănoapte și alte câteva poziții militare. Toate erau reprezentate clar, iar relieful regiunii - cu lacurile, munții, câmpiile și văile sale - era conturată amănunțit. Imposibilul devenise posibil. În mod vădit, se umfla în pene Katsuie, era un enorm dezavantaj pentru Hideyoshi că o asemenea hartă secretă fusese întinsă în cartierul general al inamicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
reală politețe. — Nici nu mai știu ce să spun acum, zise el. De azi dimineață, ți-ai dat foarte multă osteneală. Cu aceste câteva cuvinte, începu să împartă postul de comandă cu Nagahide, ulterior întrebându-l despre situația inamicului și relieful regiunii. Din timp în timp, glasurile vesele se auzeau în vântul de noapte, care sufla peste culmea muntelui. Tot atunci, soldații care-l urmau pe Hideyoshi continuau să vină în tabără, în grupuri de câte două-trei sute. — Forțele lui Genba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar fi fost, Hideyoshi era complet fermecat și nu putu decât să murmure că erau niște fetițe cuminți. De la mâneca de culoarea prunei a lui Chacha atârna un canaf. Peste mâneca surorii mijlocii, care era brodată cu un model în relief, era trecut un cordon roșu. Fetița cea mică era îmbrăcată la fel de elegant ca surorile ei. Fiecare avea câte un săculeț parfumat cu lemn de aloe și un mic clopoțel de aur. — Câți ani aveți? întrebă Hideyoshi. Dar nici una dintre fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
uluit de grandoarea proiectului. Când Osaka fusese cartierul general al călugărilor-războinici din Honganji, fortăreața acestora ocupase o întindere de o mie de metri pătrați. Conform planului lui Hideyoshi, aceasta acea să devină fundația fortăreței principale. Fusese luat în considerare și relieful zonei - râuri, munți și litoral. Se ținuse seamă de avantajele și dezavantajele acestora, iar posibilitățile comparative ale atacului, ale apărării și ale altor probleme logistice fuseseră gândite temeinic. Fortăreața principală, precum și cea de-a doua și a treia, erau înconjurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să fiu plimbat cu ele. Dacă, însă, Seniorul Hideyoshi îmi va permite să port un kimono nou, aș dori ceva puțin mai potrivit. — Am să-l întreb. Care ți-e dorința? — O manta roșie, cu mâneci largi și model în relief. Pe dedesubt, un kimono de mătase roșie, cu broderie de argint. Genba nu-și cruța cuvintele. — Nu e un secret pentru nimeni că am fost capturat de țărani, legat și trimis aici. Port rușinea de a fi fost prins viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au înapoiat indignați. La vremea când Nagayoshi le primi rapoartele, armata străbătuse o regiune mlăștinoasă dintre munți și începuse să urce spre vârful colinei Gifugadake, în căutarea unei poziții avantajoase. În fața lor, flutura stindardul cu evantai auriu al lui Ieyasu. Relieful era foarte întortocheat în așezare. În depărtare, calea spre o porțiune a câmpiei întinse din Higashi Kasugai șerpuia și cotea, când forfecată între munți, când îmbrățișând șesurile mai mici. Drumul Mikawa, care făcea legătura cu Okazaki, se vedea departe, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se obișnuiască, auzi o șoaptă. Mama și cu cealaltă doamnă, pe nume Ivona, chicotiră. Cele două femei chicotiră și mai tare când mâna lui Nestor lunecă în jos pe coapsă coapsa netedă și rece: nemișcată, o poză bej în relief; dar poza nu reprezenta pe nimeni cunoscut, și dacă n-aveai cui să te plângi că ești păcălit însemna că nu erai păcălit. Trebuia să fii foarte serios. Palma lui Nestor se deplasă către partea interioară a coapsei și de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
New York-ul. Dracu să-l ia, capitala caloriilor, Orașul Umflaților, unde supergrăsanii țopăie ca niște butoaie pe trotuarele aglomerate, nebăgați în seamă, neluați peste picior. Ia uitați-vă la puicuța aia neagră cu pantaloni bej, ale cărei desuuri ies în relief ca sforile pe un pachet voluminos. Uite-i pe Marii Grăsani tăind brazde prin ziua fierbinte. Nu le pasă. Nimănui nu-i pasă. În Londra ar fi fost o adevărară răscoală, o adevărată revoluție a veseliei dacă unul din acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
țiunea cât vagoanele s-au târât pe fundul oceanului) s-a întâm plat să fie negresă și să aibă aproximativ șaisprezece ani. Și să poarte un sari de mătase albă cu foarte palide flori nei denti ficabile presărate, în ușor relief, dea supra lui (chiar deasupra, plutind parcă la un centimetru de materialul lucios). Iar pe cap să poarte, din același material, un mic turban ce-i alungea tâm plele în felul frumuseților egiptene. Și s-a întâm plat, de aseme
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]