7,557 matches
-
dar, din nefericire, resimte discriminarea la care era supus în comparație cu cetățenii de origine europeană și, ca formă de protest, refuză plata salariului. Reușește acest lucru pentru trei ani și în cele din urmă, conducerea instituției realizează valoarea profesorului, îi acceptă revendicarea și îi returnează chiar și salariile restante. Bose trece peste toate aceste dificultăți și nu renunță la experimentele sale, chiar dacă nu erau apreciate la justa lor valoare de către autoritățile locale.
Jagadish Chandra Bose () [Corola-website/Science/326691_a_328020]
-
său mai mic Henric I, care deja pe 5 august 1100, a fost încoronat la Westminster, Robert ne avînd timp să-și revendice drepturile la tron. Ajungând în septembrie în Normandia, Robert a început pregătirile pentru o invazie în Anglia. Revendicările lui Curthose au fost sprijinite de unii baroni englezi, care sau răzvrătit împotriva lui Henric. Pe 21 iulie 1101 Armata lui Robert a debarcat la Portsmouth și a început să avanseze spre Londra. Cu toate acestea, Henric a reușit să
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
greco-otoman. Protocolul a fost prima recunoaștere politică a Greciei, al cărei nume a fost pentru prima oară prezent într-un document diplomatic. Acest protocol a fost de asemenea prima încălcare a politicii Sfintei Alianțe după ce puteriele europene se exprimaseră împotriva revendicărilor elenilor în timpul Congresului de la Verona >. În iulie 1825, grecii s-au adresat din nou guvernului britanic cerându-i să medieze în conflictul cu otomanii. Protocolul de la Sankt Petersburg a fost rezultatul acestor încercări de mediere: Acest protocol, care nu avea
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
toate încercările au eșuat din cauza împotrivirii musulmanilor. O dată cu apariția mișcării sioniste la începutul secolului al XX-lea, zidul a devenit un motiv de conflict între comunitatea evreiască și liderii religioși musulmani care erau îngrijorați că zidul va fi folosit pentru revendicările evreiești asupra Muntelui Templului și a sanctuarului islamic construit pe el. În prima jumătate a secolului al XX-lea, mai ales după intensificarea emigrației evreiești spre Palestina, accesul la zid și mai ales condițiile de desfășurare a rugăciunilor evreilor au
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
împotriva evreilor, suspectați că ar vrea sa distrugă sanctuarul musulman de pe Muntele Templului, pentru a-l înlocui cu un Templu evreiesc. Creșterea violenței din cauza litigiului zidului a dus la întrunirea unei comisii internaționale în 1930 pentru a determina drepturile și revendicările musulmanilor și evreilor referitoare la zid. În urma războiului arabo-evreiesc în Palestina în anii 1948-1949 Orașul Vechi împreună cu Zidul de apus au fost cucerite de Legiunea Arabă transiordaniană și anexate la emiratul arab al Transiordaniei,devenit ulterior Regatul Hașemit al Iordaniei
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
împăratului Henric al IV-lea. Atât de familia de Zähringen cât și cea a lui Rudolf au fost depuse din titlurile și posesiunile lor de către regele Henric în 1077. Tatăl său a murit în 1078, iar Berthold i-a moștenit revendicările, inclusiv pretenția asupra Suabia. În 1079, el s-a căsătorit cu Agnes, fiica lui Rudolf. În anii următori, Berthold a devenit un puternic susținător al lui Berthold I de Suabia, în lupta împotriva regelui. El s-a aflat în ostilitate
Berthold al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325271_a_326600]
-
Henric al III-lea al Germaniei i-a promis susținătorului său Berthold Ducatul de Suabia. Cu toate acestea, văduva lui Henric, Agnes de Poitou a acordat ducatul în fief lui Rudolf de Rheinfelden în 1057. Drept compensație pentru renunțarea la revendicarea Suabiei, Berthold a primit titlurile pentru Ducatul Carintia și Marca de Verona. Cu toate acestea, Berthold nu a fost niciodată acceptat ca stăpân în aceste provincii. Ca urmare a ostilității sale față de împăratul Henric al IV-lea și a acordării
Berthold al II-lea de Carintia () [Corola-website/Science/325273_a_326602]
-
oferă un început substanțial prin A Vindication of the Rights of Woman, iar în secolul următor, Harriet Taylor și John Stuart Mill, sunt ei înșiși teoreticieni feminiști ai politicului. Teoria politică feministă s-a dezvoltat în legătură cu mișcarea feministă, argumentând în favoarea revendicărilor solicitate de către femei, adesea fiind chiar teoriile însele avangarda acestor revendicări. Primele mișcări feministe au vizat schimbări legislative prin campanii pentru: dreptul la vot, la proprietate, legalizarea avorturilor, legislația pentru egalitatea de șanse în angajare și în acces la protecție
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]
-
Woman, iar în secolul următor, Harriet Taylor și John Stuart Mill, sunt ei înșiși teoreticieni feminiști ai politicului. Teoria politică feministă s-a dezvoltat în legătură cu mișcarea feministă, argumentând în favoarea revendicărilor solicitate de către femei, adesea fiind chiar teoriile însele avangarda acestor revendicări. Primele mișcări feministe au vizat schimbări legislative prin campanii pentru: dreptul la vot, la proprietate, legalizarea avorturilor, legislația pentru egalitatea de șanse în angajare și în acces la protecție socială. Politologii canonici au ignorat în genere aceste mișcări, iar istoricii
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]
-
și titlul comital al acestuia, care a revenit familiei de Wetter-Rheinfelden), iar în 1092 a fost ales duce de Suabia în opoziție cu Frederic I de Hohenstaufen. În 1098, el s-a reconciliat cu Frederic și a renunțat la toate revendicările asupra Suabiei, concentrându-se asupra stăpânirilor din regiunea Breisgau și asumându-și titlul de "duce de Zähringen". El a fost succedat ca duce de Zähringen de fiii săi, Berthold al III-lea ( d. 1122) și Conrad (d. 1152). În 1127
Zähringen () [Corola-website/Science/325274_a_326603]
-
Curând, Kuningunda va deveni mama urmașului lui Otokar, Wenceslaus al II-lea Ottokar al II-lea a condus două expediții împotriva vechilor prusaci păgâni, întemeind orașul Königsberg, care va fi capitala Prusiei. În 1269, moștenește Carinthia și părți din Carniola. Revendicările sale sunt din nou contestate de unguri, iar după o nouă victorie împotriva acestora, Ottokar al II-lea devine cel mai puternic principe din tot imperiul. O nouă alegere pe tronul imperial are loc în 1273, dar Ottokar nu a
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
un străin să-și poată păstra naționalitatea, să se elimine toate prevederile privitoare la incapacitatea femeii rezultată din regimul dotal; să nu fie știrbite drepturile femeii măritate în exercițiul puterii părintești; să se permită cercetarea paternității, etc. Unele dintre aceste revendicării și propuneri au fost parțial soluționate în anii următori - de exemplu, suprimarea aservirii femeii măritate, înlăturarea incapacității sale de a sta în justiție și de a contracta sau de a face comerț (Consiliul Național al Femeilor Române. Comisiunea legislativă). C.N.F.R.
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
sprijinul contelui Balduin al III-lea de Hainaut și trupe trimise din Olanda. Robert al II-lea a reușit să oprească invazia în afara zidurilor orașului Douai și o nouă pace a fost semnată, prin care Henric al V-lea recunoștea revendicările lui Robert asupra Douai și Cambrai. În 1103, Robert al II-lea a încheiat o alianță cu regele Henric I al Angliei, oferind 1.000 de cavaleri în schimbul plății unui tribut anual, însă în momentul în care regele Angliei a
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
18 noiembrie 1918 Consiliul Național Român Central redactează, prin același Vasile Goldiș, manifestul "Către popoarele lumii", semnat în numele Marelui Sfat al Națiunii Române de Ștefan Cicio Pop, prin care se făcea cunoscut refuzul autorităților maghiare de a ține seama de revendicările juste ale populației românești. La 20 noiembrie 1918 Consiliul Național Român Central anunță convocarea Marii Adunări Naționale la Alba Iulia. În discuție au mai fost luate orașele Blaj și Sibiu, dar s-a optat pentru Alba Iulia datorită "faptei lui
Consiliul Național Român Central () [Corola-website/Science/324571_a_325900]
-
imediat pe tânărul Gerard de Chatenoy în locul lui Adalbert în cadrul dietei de la Worms. În campaniile sale ulterioare desfășurate în zone râului Moselle, Godefroy s-a confruntat cu rezistentă îndârjită din partea lui Gerard și s-a văzut nevoit să renunțe la revendicările sale și să se reconcilieze cu episcopul Thierry. El chiar a ajutat în acțiunea de reconstruire a catedralei pe care o distrusese anterior. În 1053, dat fiind că prima sa soție, Doda, murise, Godefroy s-a recăsătorit cu Beatrice de
Godefroy al III-lea de Lorena () [Corola-website/Science/324725_a_326054]
-
rapid această răscoală, având și sprijinul papei Ștefan al II-lea. La încoronarea sa, Desiderius a promis să restituie cea mai mare parte a orașelor pe care Sfântul Scaun le pierduse anterior în favoarea regilor longobarzi anteriori, în schimbul aprobării papale față de revendicările sale. Însă conflictul cu papa Ștefan al III-lea a izbucnit, atunci când Ștefan s-a opus căsătoriei lui Carol cel Mare cu fiica lui Desiderius. Ca urmare, regele longobard a încetat să predea orașele promise papalității. Căutând, ca și predecesorii
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
răpită înaintea nunții de Vasile, cu care s-a căsătorit la 26 ianuarie 1841. Vasile Cantacuzino a participat la întrunirea tinerilor revoluționari moldoveni de la Hotelul "Petersburg" din Iași (27 martie 1848), unde s-a formulat o petiție cu 35 de revendicări care s-au înmânat domnitorului Mihail Sturdza. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât reforme moderate, mai mult de ordin administrativ și cultural, în conformitate cu Regulamentul Organic, domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mișcării. Aceștia urmau să fie trimiși
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
securiști. Cu ocazia majorității anchetelor la care a fost supus, Vasile Paraschiv a fost torturat, bătut cu sălbăticie, iradiat și amenințat cu moartea, scopul principal fiind acela de a-l determina să renunțe la atitudinea ostilă față de regim și la revendicările sale. Convins că după căderea comunismului cei vinovați vor putea fi trași la răspundere, la 8 iulie 2008 prin intermediul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România a depus la Parchetul General o plângerea penală împotriva mai multor ofițeri ai
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
Nueces, Texasul spaniol se mărginea cu provincia Coahuila. La est, Texasul se învecina cu Louisiana. După Achiziția Louisianei din 1803, Statele Unite au revendicat și teritoriul de la vest de râul Sabine, până la Rio Grande. Deși Statele Unite au renunțat oficial la această revendicare prin Tratatul Transcontinental semnat cu Spania în 1819, mulți americani au continuat să considere că Texasul trebuie să aparțină țării lor, și de-a lungul următorului deceniu, Statele Unite au făcut câteva oferte de a cumpăra regiunea. După Războiul Mexican de
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
pe Johnson. Cum propria sa autoritate era pusă la îndoială în urma suspendării lui Smith, Houston a renunțat la conducerea armatei și a plecat la Nacogdoches să negocieze un tratat cu liderii tribului Cherokee. Houston a jurat că Texasul va recunoaște revendicările teritoriale ale tribului Cherokee în Texasul de Est cu condiția ca indienii să se abțină de la a ataca așezările și de la a ajuta armata mexicană. În absența sa, Fannin, ofițerul activ cu gradul cel mai înalt din armata regulată, i-
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
cu acesta, tratatul de la Washington — este un tratat între Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și Statele Unite ale Americii, semnat la 15 iunie 1846, la Washington, D.C. Tratatul a pus capăt disputei de frontieră din Oregon, oficializând un compromis între revendicările americane și britanice în Țara Oregon, ocupată în comun de ambele state de la tratatul din 1818. Tratatul din 1818 a stabilit frontiera dintre Statele Unite și America de Nord Britanică de-a lungul paralelei de 49 de grade latitudine nordică din Minnesota până la
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
controversă internațională în 1991, când noul stat independent Republica Macedonia a folosit simbolul pe steagul său. Acest fapt a indignat opinia publică greacă, care a văzut utilizarea simbolului ca pe o însușire a patrimoniului istoric al Greciei și implicând o revendicare teritorială asupra Greciei. În 1995, Republica Macedonia a fost de acord să-și schimbe steagul.
Vergina () [Corola-website/Science/329672_a_331001]
-
Leopold I și Ludovic al XIV-lea, amândoi ginerii defunctului rege, semnează în secret un tratat de partiție în 1668 la Viena. Astfel la scurt timp după moartea lui Filip al IV-lea, avocații tânărului Ludovic al XIV-lea justifică revendicările monarhului francez la tronul Spaniei în baza unor legi antice din Brabant, prin care Țările de Jos Spaniole trebuiau să fie ereditate ("ius devolutionis") doar de copiii din prima căsătorie a suveranului, adică de Maria Tereza, unica supraviețuitoare. În baza
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
Rokociny (astăzi, al. Piłsudskiego). Zona Rokociny era ocupată de o miliție muncitorească de 3.000 de oameni, care a fost obligată să se retragă în parcul Źródliska. Insurgenții nu aveau o agendă organizată, și luptau adesea sub drapele roșii; între revendicările cele mai des ridicate se numărau îmbunătățirea condițiilor de trai ale muncitorilor și drepturi mai multe pentru polonezi. La 23 iunie (sau chiar până la 26 iunie - sursele diferă) țarul a semnat decretul prin care se stabilea legea marțială în oraș
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
asupra comitatului Oregon. Articolul III al tratatului a dus la achiziționarea unei mici zone din centrul statului Colorado. Statele Unite au primit drepturi teritoriale asupra Floridei Spaniole (Florida de Est și de Vest britanice între 1763-1783) în schimbul plății de către Statele Unite a revendicărilor localnicilor față de guvernul spaniol în valoare totală de de dolari și al renunțării la revendicările teritoriale din Texas la vest de răul Sabine și din alte zone spaniole. Tratatul a fost definitivat la 22 februarie 1819, la Washington, D.C., după
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]