7,692 matches
-
sau Orbita terestră joasă (iar în ', prescurtat LEO"') este o zonă a orbitei terestre mergând până la 2.000 de kilometri altitudine, situată între atmosferă și centura lui Van Allen. Aici se află sateliți de teledetecție, sateliți de telecomunicații, cât și câteva stații spațiale, între care Stația spațială internațională. Ea conține orbitele terestre ecuatoriale, sau ELEO (din ), a căror înclinație foarte joasă în raport cu Ecuatorul terestru, au cele mai mici cerințe delta-v și permit să fie revizitate
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
permit să fie revizitate rapid. Orbitele terestre situate deasupra orbitei de jos sunt orbita mijlocie a Pământului și, mai sus, orbita geostaționară. LEO, împreună cu orbita geostaționară, fac obiectul unei atenții deosebite, mai ales în privința proliferării gunoaielor spațiale. Orbitele joase permit sateliților artificiali să beneficieze de un bilanț de legătură avantajos în domeniul telecomunicațiilor și instrumente de observare de înaltă rezoluție. Ele permit și punerea pe orbită de încărcături mari de către lansatoare deoarece acestea cer mai puțină energie pentru a fi puse
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
punerea pe orbită de încărcături mari de către lansatoare deoarece acestea cer mai puțină energie pentru a fi puse pe aceste orbite decât pe alte orbite terestre. Orbitele având o altitudine mai puțin înaltă permit o mai bună folosire a teledetecției. Sateliții de teledetecție pot și să profite de orbita heliosincronă la o altitudine de circa 800 de kilometri și aproape de o înclinație polară. Obiectele aflate pe orbită terestră joasă întâlnesc o dâră atmosferică sub formă de gaz în termosferă (de la 80
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
pe orbită a obiectelor este de obicei situată dincolo de 300 km, pentru limitarea efectelor dârei atmosferice. Orbitele situate dincolo de orbita terestră joasă, fiind supuse acumulărilor de sarcini și radiații, pot conduce la eventuale probleme electronice ale componentelor. Primele idei despre sateliți au apărut în secolul al XVIII-lea, pornind de la teoriile lui Isaac Newton privitoare la gravitație. În secolul următor mulți autori de literatură științifico-fantastică au propus noi concepte despre sateliți, până când oamenii de știință și-au dat seama de posibilitatea
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
conduce la eventuale probleme electronice ale componentelor. Primele idei despre sateliți au apărut în secolul al XVIII-lea, pornind de la teoriile lui Isaac Newton privitoare la gravitație. În secolul următor mulți autori de literatură științifico-fantastică au propus noi concepte despre sateliți, până când oamenii de știință și-au dat seama de posibilitatea reală și utilitatea unor astfel de obiecte pe orbită. Pe baza mai multor studii și teste, a fost lansat de sovietici, în 1957 a primului satelit artificial al Pământului, Sputnik
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
propus noi concepte despre sateliți, până când oamenii de știință și-au dat seama de posibilitatea reală și utilitatea unor astfel de obiecte pe orbită. Pe baza mai multor studii și teste, a fost lansat de sovietici, în 1957 a primului satelit artificial al Pământului, Sputnik 1, care, în vremea Războiului Rece, a marcat începutul cursei spațiale. De atunci, au fost lansați mii de sateliți, de mai multe tipuri: printre alții sateliți de comunicații, de cercetări astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
orbită. Pe baza mai multor studii și teste, a fost lansat de sovietici, în 1957 a primului satelit artificial al Pământului, Sputnik 1, care, în vremea Războiului Rece, a marcat începutul cursei spațiale. De atunci, au fost lansați mii de sateliți, de mai multe tipuri: printre alții sateliți de comunicații, de cercetări astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
teste, a fost lansat de sovietici, în 1957 a primului satelit artificial al Pământului, Sputnik 1, care, în vremea Războiului Rece, a marcat începutul cursei spațiale. De atunci, au fost lansați mii de sateliți, de mai multe tipuri: printre alții sateliți de comunicații, de cercetări astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
a primului satelit artificial al Pământului, Sputnik 1, care, în vremea Războiului Rece, a marcat începutul cursei spațiale. De atunci, au fost lansați mii de sateliți, de mai multe tipuri: printre alții sateliți de comunicații, de cercetări astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială internațională. Mediul orbitei terestre joase conține din ce în ce mai multe
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
1, care, în vremea Războiului Rece, a marcat începutul cursei spațiale. De atunci, au fost lansați mii de sateliți, de mai multe tipuri: printre alții sateliți de comunicații, de cercetări astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială internațională. Mediul orbitei terestre joase conține din ce în ce mai multe "resturi / gunoaie spațiale". Aceste resturi reprezintă un
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială internațională. Mediul orbitei terestre joase conține din ce în ce mai multe "resturi / gunoaie spațiale". Aceste resturi reprezintă un oarecare pericol pentru sateliții aflați pe orbită cât și riscul de a cădea pe Pământ. Mărimile lor pot varia de la câțiva milimetri la câțiva metri. Ele provin de obicei de la sateliții, stațiile sau navetele spațiale. Gunoaiele spațiale pot și să provoace importante pagube navetelor
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
conține din ce în ce mai multe "resturi / gunoaie spațiale". Aceste resturi reprezintă un oarecare pericol pentru sateliții aflați pe orbită cât și riscul de a cădea pe Pământ. Mărimile lor pot varia de la câțiva milimetri la câțiva metri. Ele provin de obicei de la sateliții, stațiile sau navetele spațiale. Gunoaiele spațiale pot și să provoace importante pagube navetelor, sateliților și stațiilor spațiale, întrucât viteza lor este foarte mare. În iunie 2008, Joint Space Operations Center a urmărit de obiecte mai mari de 10 cm, aflate
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
aflați pe orbită cât și riscul de a cădea pe Pământ. Mărimile lor pot varia de la câțiva milimetri la câțiva metri. Ele provin de obicei de la sateliții, stațiile sau navetele spațiale. Gunoaiele spațiale pot și să provoace importante pagube navetelor, sateliților și stațiilor spațiale, întrucât viteza lor este foarte mare. În iunie 2008, Joint Space Operations Center a urmărit de obiecte mai mari de 10 cm, aflate pe orbita joasă a Pământului.
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
din India prin intermediul regiunii himalaieze izolate, Sikkim. Îniunie 2012, William Hill s-a extins în Nevada, singurul stat din SUA care permite pariurile sportive cu drepturi depline, cumpărând trei lanțuri de case de pariuri: Lucky's, Leroy's și operațiunile satelit ale Club Cal Neva, pentru suma de 53$ de milioane. La momentul respectiv, înțelegerile încheiate i-au oferit companiei controlul a 55% din locațiile caselor de pariuri la nivelul statului, și 11% din veniturile la nivelul întregului stat. Toate cele
William Hill () [Corola-website/Science/333111_a_334440]
-
trimitere a unor felicitări pentru trupe ("Cards for Troops") și un parteneriat cu "America te sprijină" ("America Supports You") pentru ca americanii să poată acorda suportul lor bărbaților și femeilor din Serviciile Armate Americane. Hallmark Channel a înființat o legătură prin satelit pentru a stabili o întâlnire între Jennifer Parsley, o tânără din Porter, Texas, care a trimis mii de felicitări trupelor prin " Operațiunea Recunoștință " ("Operation Gratitude") și tehnicianul militar Jeremy Harshman, aflat în misiune peste mări. Filmările au avut loc în
Felicitarea de Crăciun () [Corola-website/Science/333184_a_334513]
-
cometă neperiodica C/1925 F1 (Shajn-Comas Sola). A mai descoperit și câțiva asteroizi.<br> Asteroizii 1102 Pepita (de la pseudonimul sau, "Pepito") și 1655 Comas Solá îi poartă numele. În 1907, a declarat că a observat întunecarea limbului lui Titan, un satelit al lui Saturn, dovedind, pentru prima dată, ca acest corp posedă o atmosferă. Josep Comas i Solà a fost un activ popularizator al astronomiei; a scris peste 1.500 de articole între 1883 și 1937 pentru cotidianul "La Vanguardia". În afară de
Josep Comas i Solà () [Corola-website/Science/333200_a_334529]
-
pe o pantă mai mică de 0,3 mm/m, ceea ce constituie o lucrare remarcabilă pentru acea epoca. a lăsat un "Traité du nivellement", publicat cu titlu postum de către Philippe de La Hire. Jean Picard a efectuat măsurări ale diametrului solar. Satelitul francez de observare a Soarelui, "Picard", a fost denumit în onoarea lui "Jean Picard". Măsurătorile făcute de el, în timpul minimului lui Maunder (1645 - 1715), sunt și acum folosite pentru evaluarea influenței constanței solare asupra încălzirii globale. Picard a conceput el
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
raze solare. Raza solară se notează: formula 1, unde formula 2 este notația clasică a razei, iar formula 3 fiind simbolul astronomic al Soarelui. Primele măsurători precise ale diametrului solar au fost efectuate, în secolul al XVII-lea, de astronomul francez Jean Picard. Satelitul francez de studiere a Soarelui, "Picard", a fost numit așa în onoarea sa. Acest satelit este prevăzut cu un instrument special pentru măsurarea diametrului solar. Valoarea razei solare este de: adică de circa 109 ori raza Pământului sau aproape de 10
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
formula 3 fiind simbolul astronomic al Soarelui. Primele măsurători precise ale diametrului solar au fost efectuate, în secolul al XVII-lea, de astronomul francez Jean Picard. Satelitul francez de studiere a Soarelui, "Picard", a fost numit așa în onoarea sa. Acest satelit este prevăzut cu un instrument special pentru măsurarea diametrului solar. Valoarea razei solare este de: adică de circa 109 ori raza Pământului sau aproape de 10 ori raza lui Jupiter. Ea variază ușor între cei doi poli și ecuator din cauza rotației
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
sau aproape de 10 ori raza lui Jupiter. Ea variază ușor între cei doi poli și ecuator din cauza rotației, care a creat o aplatizare de ordinul a 10 părți la un milion. Vezi articolul 1 E9 m pentru distanțe similare.<br> Satelitul SOHO a fost utilizat pentru măsurarea diametrului Soarelui cronometrând tranziturile lui Mercur în fața Soarelui, în 2003 și 2006 (următoarele tranzituri vor avea loc în 2016 și 2019). Rezultatul măsurării a dat o rază solară de 696.342 ± 65 km. Alte
Rază solară () [Corola-website/Science/333256_a_334585]
-
90482 este un obiect din Centura Kuiper cu un satelit de dimensiuni mari (comparativ cu dimensiunile corpului „părinte”) numit Vanth. A fost descoperit pe 17 februarie 2004 de Michael E. Brown de la Caltech, Chad Trujillo de la Observatorul Gemini și David Rabinowitz de la Universitatea Yale. Au fost identificate imagini ale obiectului
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
față de acesta. Când Orcus se află la afeliu, Pluto e la periheliu, și invers. Nu doar atât, afeliul orbitei lui Orcus este aproape opus de cel al lui Pluto, iar înclinațiile și excentricitățile sunt similare. Datorită acestor contraste și datorită satelitului mare - Vanth - Orcus a mai fost denumit anti-Plutonul. Acest fapt a cântărit în alegerea unui nume pentru corp, zeul Orcus fiind echivalentul etrusc al zeului roman Pluto, iar în antichitate cele două zeități erau interschimbabile, dar Pluto l-a dizlocuit
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
Orcus are un albedo ridicat, de aproape 30%, este predominant de culoare gri și cu cantități importante de apă observabile, care pot fi asociate unei activități criovulcanice din trecut. La suprafață mai pot fi prezenți metanul și amoniacul. Existența unui satelit a permis astronomilor să calculeze cu precizie masa sistemului, care este aproximativ aceeași cu a satelitului lui Saturn, Tethys. Masele individuale ale lui Orcus și Vanth nu sunt cunoscute cu precizie; Vanth poate fi într-un interval de 1/12
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
importante de apă observabile, care pot fi asociate unei activități criovulcanice din trecut. La suprafață mai pot fi prezenți metanul și amoniacul. Existența unui satelit a permis astronomilor să calculeze cu precizie masa sistemului, care este aproximativ aceeași cu a satelitului lui Saturn, Tethys. Masele individuale ale lui Orcus și Vanth nu sunt cunoscute cu precizie; Vanth poate fi într-un interval de 1/12 și 1/33 din masa lui Orcus (comparativ cu Charon, care are 1/8 din masa
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
rotație al lui Orcus coincide probabil cea a lui Vanth, fapt ce înseamnă că Orcus este momentan orientat cu polul spre noi, ceea ce explica absența aproape totală a variației periodice a luminozității. Totuși, dacă Orcus este în rotație sincronă cu satelitul său, perioada de rotație poate coincide perioada orbitală a lui Vanth de 9,7 zile. Corpul ceresc (90482) 2004 DW a primit numele de "Orcus" la 22 noiembrie 2004. Conform indicațiilor UAI, obiectele cu o mărime și orbită asemănătoare cu
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]