7,612 matches
-
zic că e o afacere destul de bună. Și poate că există vreun lucru pe care aș vrea să-l aflu. Cobor privirea pe foaia volantă. Mi-aș putea regăsi o veche colegă de școală... sau să localizez un autoturism prin satelit UPS... sau, pur și simplu, să aflu mai multe despre un prieten sau un vecin... O, Doamne. Știu! Nu sînt prea sigură că Dave a Înțeles sută la sută treaba cu sprîncenele. Însă eu i-am explicat cît am putut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
tre’ să mă duc! Vorbim mai tîrziu! Îmi pun telefonul În geantă, Încă surescitată. SÎntem urmăriți. Pur și simplu o simt. — Și unde e locul ăsta? Luke se uită pe broșură și Începe să apese pe butoanele de navigație prin satelit. Pe ecranul bordului apare harta, moment În care el face o față lungă. E la mama naibii. — Vrei tu neapărat să mergem acolo? — E cel mai tare magazin de profil din Londra! Uite! Și Îi citesc din broșură. „Aveți posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și diferențiale, care astăzi îi poartă numele în întreaga lume științifică: „principii Mangeron”, ecuații „MangeronTzenov”. Metoda accelerațiilor de ordin superior descoperită de prestigiosul nostru savant a fost aplicată la studiul rezistenței materialelor speciale la accelerații de ordinul II, în vederea lansării sateliților artificiali ai pământului. A fost coautor la patru lucrări de referință în domeniul mecanicii: Fundamentele mecanicii (1961), Curs de mecanică cu aplicații în inginerie (4 vol., 1973-1974), Mecanica rigidelor cu aplicații în inginerie (3 vol., 1978-1981), Teoria optimizării structurilor (1980
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
așa cum se credea până atunci. Ce erau toate aceste stele noi și încă nevăzute de nimeni niciodată? Ar fi putut fi ele corpuri cerești situate «mai departe» decât celelalte? Cea mai mare descoperire era însă, de departe, descoperirea celor patru sateliți, care se roteau în jurul unei alte planete mai mari: Jupiter. Asta nu se potrivea cu nici unul din modelele de univers propuse până atunci, nici măcar cu propunerea revoluționară făcută de Kepler cu câțiva ani înainte, de a ne imagina că planetele
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
de Kepler cu câțiva ani înainte, de a ne imagina că planetele se rotesc în jurul Soarelui pe orbite de o formă alungită și nu circulară. Numărul planetelor era considerat fix, iar structura orbitelor lor dădea structura de ordine a Universului. Sateliții lui Jupiter aruncau în aer toate principiile fizice ale momentului. Am descoperit 4 noi planete pe care nu le-a văzut nimeni, de la începuturile lumii. Și această descoperire ne spune că toate teoriile noastre despre univers sunt greșite, scrie Galilei
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
considera un popor războinic). Atunci cînd Conrad von Hötzendorf, Șeful Statului Major al Imperiului Austro-Ungar a vizitat în 1912 Bucureștiul. Iorga a considerat că acest lucru nu putea însemna decît că "Hotzendorf (a venit) să treacă în revistă un stat satelit"234. Începînd cu 1912, relațiile lui Iorga cu Cuza au început să se deterioreze; Cuza și-a fondat propriul ziar, "Unirea" (la Iași), și părea gata să-și înființeze propriul partid. Cel de-al doilea război balcanic a început odată cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și pe principii generice de autodeterminare. Conștient de necesitatea cooperării cu URSS pentru soluționarea problemei germane, Bohlen și alții - precum secretarul de stat James Byrnes - Își puneau speranțele În ocupația militară de către Aliați a statelor din fosta Axă și a sateliților lor, combinată cu alegeri libere În spiritul Înțelegerii de la Yalta. Abia mai târziu (când au observat manevrele puterii sovietice În cadrul Comisiilor Aliate de Control, mai ales În România și Bulgaria) au acceptat și ei incompatibilitatea de obiective dintre SUA și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că nu e adevărat și că deciziile voastre au luat prin surprindere Comitetul Central”. Evident, comuniștii din Vest nu puteau ține pasul. La numai câteva săptămâni după scrisoarea către Thorez, la 2 iunie, Moscova Încheia tratate comerciale cu vecinii și sateliții săi est-europeni, În cadrul unei reacții concertate Împotriva Planului Marshall, care amenința influența sovietică În regiune. Politica de cooperare urmată de comuniști la Praga, Roma și Paris și aprobată tacit de Stalin a fost Înlocuită rapid cu o strategie de confruntare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comunist putea altera preferința de moment pentru comuniști În loc de fasciști sau pentru o formă de socialism democratic. Chiar garanțiile sovietice Împotriva revanșismului german puteau, cu vremea, să-și piardă din greutate. Stalin trebuia să se asigure de supunerea neclintită a sateliților vecini, iar pentru asta nu avea decât o soluție: mai Întâi, Partidul trebuia să-și asigure monopolul puterii. După cum prevedea Constituția maghiară din august 1949, el trebuia să-și asume și să mențină un „rol conducător”, eliminând sau absorbind celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deja că imperiul peste care domneau era practic o „Burkina Faso cu rachete”. Dar URSS se străduia efectiv să-și dezvolte capacitățile balistice. Sovieticii au testat cu succes o rachetă balistică intercontinentală În august 1957, cu cinci luni Înaintea americanilor. Lansarea satelitului Sputnik la 4 octombrie 1957 i-a demonstrat apoi potențialul (spre oroarea americanilor 6). Armele balistice - rachete intercontinentale capabile să lanseze focoase nucleare de pe teritoriul sovietic spre ținte americane - Îl interesau În mod desoebit pe Nikita Hrușciov. Erau mai ieftine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
discuții. Acesta era contextul În care, la 14 ianuarie 1963, de Gaulle a anunțat la o conferință de presă că Franța avea să se opună cererii Marii Britanii de a adera la Comunitatea Economică Europeană. Dacă Marea Britanie dorea să fie un satelit al Statelor Unite, foarte bine - Însă nu putea fi și „europeană” În același timp. În paralel, de Gaulle s-a orientat, după cum am văzut, către Bonn și a semnat Tratatul cu Republica Federală - plin de Încărcătură simbolică, dar lipsit de obiect
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
speranță Într-un mic avanpost al Imperiului Sovietic, a avut asupra relațiilor internaționale un impact devastator. În primul rând, a constituit o lecție practică pentru diplomații occidentali. Până În acel moment, Statele Unite recunoșteau pe de o parte În mod oficial că sateliții est-europeni nu se pot desprinde de pe orbita sovietică, iar pe de altă parte Încurajau „spiritul de rezistență” În țările respective. Operațiunile secrete și sprijinul diplomatic aveau ca scop, conform Raportului Consiliului de Securitate Națională nr. 174 (decembrie 1953), „crearea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
viitor, eliberarea statelor-satelit”. Dar, după cum evidenția un alt document confidențial de politică externă, elaborat În iulie 1956 pentru a lua În considerare tulburările din acel an, „Statele Unite nu sunt pregătite să poarte un război pentru a elimina dominația sovietică asupra sateliților săi” (NSC5608/ 1 „Politica SUA față de sateliții sovietici din Europa de Est”). Încă de la Înăbușirea revoltei din Berlin În 1953, Departamentul de Stat ajunsese la concluzia că Uniunea Sovietică va păstra În viitorul apropiat un control de nezdruncinat asupra „zonei” sale. Singura
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alt document confidențial de politică externă, elaborat În iulie 1956 pentru a lua În considerare tulburările din acel an, „Statele Unite nu sunt pregătite să poarte un război pentru a elimina dominația sovietică asupra sateliților săi” (NSC5608/ 1 „Politica SUA față de sateliții sovietici din Europa de Est”). Încă de la Înăbușirea revoltei din Berlin În 1953, Departamentul de Stat ajunsese la concluzia că Uniunea Sovietică va păstra În viitorul apropiat un control de nezdruncinat asupra „zonei” sale. Singura strategie a Occidentului În Europa de Est era „neintervenția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din laager” - era foarte invidiată, dar ridicată doar sporadic În slăvi. Al doilea model, Iugoslavia lui Tito, era În chip și mai evident un fenomen sui generis. Nu fiindcă Iugoslavia reușise să evite dificultățile vecinilor. Multe dintre disfuncțiile economice ale sateliților sovietici erau bine cunoscute iugoslavilor - un avertisment că animația suspendată a țării lor Între Est și Vest se datora mai mult șansei istorice decât opțiunii ideologice. Dar, În cursul anilor ’50 și ’60, Tito a descentralizat Întrucâtva procesul de decizie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
interiorul Partidului Comunist Român a decis În 1989 că singura șansă de supraviețuire era să Înlăture prin forță elita conducătoare din jurul lui Nicolae Ceaușescu. România, desigur, nu era un stat comunist obișnuit. Dacă Cehoslovacia era cea mai vestică țară dintre sateliții comuniști ai Moscovei, România era cea mai „orientală”. Sub Ceaușescu, comunismul degenerase din național-leninism Într-un soi de satrapie neostalinistă În care nepotismul și ineficiența de nivel bizantin se sprijineau pe o poliție secretă tentaculară. Spre deosebire de dictatura brutală a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Franța - nu puteau obține Întotdeauna ceea ce doreau, dar erau capabile să blocheze tot ceea ce nu doreau. Ca ansamblu de aranjamente, Uniunea Europeană era un caz unic. Nu avea nici o legătură cu statele separate din America de Nord În 1776, care apăruseră toate ca sateliți ai Marii Britanii și Îi Împărtășeau limba, cultura și sistemul legal. Nu putea fi comparată nici cu Confederația Helvetică, deși analogia este propusă din când În când: cantoanele elvețiene, cu păienjenișul lor multisecular de suveranități suprapuse, enclave administrative și privilegii și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
eronată. Sentimentele antievreiești erau practic inexistente În Europa contemporană: ele nu se Întâlneau decât la musulmani, mai ales la europenii de origine arabă, ca rezultat direct al crizei din Orientul Mijlociu. Posturile de televiziune arabe, care puteau fi recepționate acum prin satelit În toată Europa, transmiteau regulat știri din Fâșia Gaza. Înfuriați de ce vedeau și auzeau și Împinși de autorități (arabe și israeliene deopotrivă) să pună semnul egal Între Israel și vecinii lor evrei, tinerii din suburbiile unor orașe ca Paris, Lyon
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
presa scrisă, aflându-se frecvent În fruntea clasamentelor la audiență, urmați Îndeaproape de portughezi, spanioli, italieni și - la oarecare distanță - de est-europeni. Posturile tradiționale ale televiziunii de stat, concurate acum atât de companiile comerciale terestre și de canalele recepționate prin satelit, și-au păstrat un procent de piață surprinzător de mare. Ele se conformaseră tendințelor din presa scrisă, reducând mult proporția știrilor externe. În consecință, televiziunea europeană prezenta la sfârșitul secolului XX un paradox curios. Programele de divertisment variau foarte puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
față de alegerile UE nu era doar rezultatul plictiselii sau al suspiciunii față de elucubrațiile Bruxelles-ului; era În mare măsură corolarul unui univers mental neeuropean pentru cei mai mulți europeni. Exista, cu toate acestea, o excepție omniprezentă: sportul. Un canal de televiziune prin satelit (Eurosport) transmitea o gamă largă de evenimente sportive În diferite limbi europene. Fiecare post național de televiziune, din Estonia până În Portugalia, consacra un timp de emisie considerabil competițiilor sportive europene, chiar și atunci când echipa locală sau națională nu participa. Apetitul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al lui Hitler, a beneficiat de avantajul de a fi alipită Vestului și, totodată, descrisă drept „prima victimă” a nebuniei naziste. În ultimii ani ai comunismului, ea era privită drept poarta spre libertate, drept locul ce le amintea statelor devenite sateliții Moscovei de propria prosperitate, libertate și demnitate. Viena reprezintă o proiecție a Europei chiar prin imaginea celor două gări ale sale: cocheta Westbahnhof leagă Austria de eleganta lume apuseană, pe când Südbahnhof pare mai degrabă un avanpost al Estului, o stație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de a facilita transferul surplusului economic spre țările apusene. Orașele naționale au devenit, astfel, orașe-satelit ale metropolei occidentale. Aceste orașe-satelit devin, la rându-le, un fel de metropole coloniale pentru orașele provinciale, care, la rândul lor, au orașe locale ca sateliți. (So, 1990, p. 96). A.G. Frank enunță, astfel, mecanismul subdezvoltării, identificat tocmai în lanțul de relații metropolă-sateliți. Lanțul de constelații metropole-sateliți este folosit pentru a extrage surplusul economic din satele lumii a treia spre capitale locale, spre capitale regionale, spre
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
încorporează mari impozite, a căror valoare este externalizată în schimburile cu metropola, fiind pierdută, astfel, pentru societățile locale din „periferie”. Să sintetizăm, în fine, ipotezele lui Frank, urmând îndeaproape sinteza lui Alvin J. So: „În contrast cu metropolele mondiale care nu sunt satelitul nici unui alt oraș, dezvoltarea metropolelor naționale e limitată de statusul lor de sateliți”; „sateliții” cunosc dezvoltarea cea mai puternică atunci când legăturile lor cu metropola sunt cele mai slabe (de exemplu, America Latină a cunoscut o industrializare autonomă în perioada izolării temporare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pierdută, astfel, pentru societățile locale din „periferie”. Să sintetizăm, în fine, ipotezele lui Frank, urmând îndeaproape sinteza lui Alvin J. So: „În contrast cu metropolele mondiale care nu sunt satelitul nici unui alt oraș, dezvoltarea metropolelor naționale e limitată de statusul lor de sateliți”; „sateliții” cunosc dezvoltarea cea mai puternică atunci când legăturile lor cu metropola sunt cele mai slabe (de exemplu, America Latină a cunoscut o industrializare autonomă în perioada izolării temporare cauzate de criza primului război mondial și de marea depresie economică în metropolele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
astfel, pentru societățile locale din „periferie”. Să sintetizăm, în fine, ipotezele lui Frank, urmând îndeaproape sinteza lui Alvin J. So: „În contrast cu metropolele mondiale care nu sunt satelitul nici unui alt oraș, dezvoltarea metropolelor naționale e limitată de statusul lor de sateliți”; „sateliții” cunosc dezvoltarea cea mai puternică atunci când legăturile lor cu metropola sunt cele mai slabe (de exemplu, America Latină a cunoscut o industrializare autonomă în perioada izolării temporare cauzate de criza primului război mondial și de marea depresie economică în metropolele lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]