7,503 matches
-
colorată ideologic de antimonarhismul poetului care-l asocia pe Spaethe cu casa regală: "Secesionismul, un stil încă dibuind, s-a inaugurat în București, la vitrina unei prăvălii cu cârnați"335, iar Spaethe este "marele nostru ipsozar", "E doară kimonuloghi al sculpturii românești"336. Inaderența la Art Nouveau, respectiv Modern Style sau Sezession, a lui Arghezi nu face recuperarea lui Spaethe mai puțin importantă, Paul Constantin în Arta 1900 în România, înregistrându-l ca reprezentant al simbolismului în sculptură cu lucrarea sa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doară kimonuloghi al sculpturii românești"336. Inaderența la Art Nouveau, respectiv Modern Style sau Sezession, a lui Arghezi nu face recuperarea lui Spaethe mai puțin importantă, Paul Constantin în Arta 1900 în România, înregistrându-l ca reprezentant al simbolismului în sculptură cu lucrarea sa de debut, Faun dansând (1898), sau cu bustul fetiței Marie-Jeanne Grădișteanu (1900). Constantin Prodan, care-i tratează prin comparație, sesizând rivalități și tensiuni între cei doi sculptori, relevă în Spaethe o mai pronunțată dimensiune senzualistă specifică secession
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
femee cu o cruce în mână, care se lumina iar Storck acea Evă, Tentație, Salomea. De la principesa Maria au fost adoptați acești doi artiști și ca sculptori ai palatului regal"338. Mărci ale secession-ului se regăsesc disparat în aceste sculpturi ale lui Storck, dincolo de modelaj sau temă, spre exemplu, în Tentația, unde și părul femeii și mărul pe care-l întindea erau aurite, în Clown, unde ciucurii costumului erau auriți, sau în Pe gânduri, unde soclul este ornat cu o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vortex care atrage în raza sa orice altă creație a sculptorului. Totodată, această parte a operei paciuriene, cea mai avansată în concepție plastică în contextul României interbelice, avea să întâmpine rezistența unui public insuficient de receptiv la simbolismul vizionar al sculpturilor sale, altul decât cel de sorginte secesionistă sau rodiniană, cu care acest public era familiarizat. Petre Oprea remarca această cecitate generalizată atât în cadrul publicului, cât și în cel al unei bune părți a criticii de artă: "Simbolismul artei paciuriene rămâne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
himerelor lui"341. Pentru Petre Oprea, himerele reprezintă, în cea mai clară convenție simbolistă, o transcriere a unor états d'âme, "forma ideală de exprimare într-un înveliș simbolic a unor năzuinți, a unor stări sufletești"342. Cu toate acestea, sculptura sa nu-și găsește în niciun fel locul printre cele ale contemporanilor. Devine nu doar interesantă, dar și necesară o privire în laboratul de creație al lui Paciurea, alcătuit din carnetele sale, care conțin numeroase schițe cu himere, ortografiate nervos
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cele ale contemporanilor. Devine nu doar interesantă, dar și necesară o privire în laboratul de creație al lui Paciurea, alcătuit din carnetele sale, care conțin numeroase schițe cu himere, ortografiate nervos. Într-adevăr, carnetele sale de lucru cu crochiuri pentru sculpturi sunt pline de himere, sculptorul le desenează neîncetat ca un exercițiu de digitație plastică, reluat obsesiv în căutarea acelei armonii care nu se lasă prinsă. Dincolo de valoarea lor documentară, în absența unor mărturii scrise -, sculptorul s-a arătat extrem de parcimonios
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
E foarte posibil ca Paciurea să se fi gândit la un monument unde himerele sale să joace mai mult decât un rol decorativ. Ceea ce apare schițat fugitiv în aceste carnete, cu un anumit grad de stilizare, se regăsește și în sculptura ca atare. Mai mult, ceva din imperfecțiunea, nefinitul generic al eboșei se transmite și sculpturii într-un sens general. Ceea ce conferă originalitate himerelor paciuriene este fluiditatea lor, sau mai precis, senzația că exprimă ceva increat, neterminat. Sculptorul intenționează să surprindă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să joace mai mult decât un rol decorativ. Ceea ce apare schițat fugitiv în aceste carnete, cu un anumit grad de stilizare, se regăsește și în sculptura ca atare. Mai mult, ceva din imperfecțiunea, nefinitul generic al eboșei se transmite și sculpturii într-un sens general. Ceea ce conferă originalitate himerelor paciuriene este fluiditatea lor, sau mai precis, senzația că exprimă ceva increat, neterminat. Sculptorul intenționează să surprindă nu imperfecțiunea sau nedesăvârșirea acestor creaturi mitologice, nici monstruosul lor, ci, mai degrabă, o dinamică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fin contur fiziognomic la limita dispariției. Himera își ține ochii închiși, cu totul repliată în propria sa interioritate și această atitudine se poate vedea în Bust de femeie (Cl 144457L fl6r) sau în Siluetă (f.r) și Schiță pentru o sculptură (f.10r). Capul aproape a dispărut, are, mai degrabă, ceva dintr-un embrion, un pseudopod, o extensie a trupului în curs de formare. Regăsim același procedeu în Personaj cu Himeră (Cl 144458L f31r, f32r), dar și în Schiță de soclu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care corpul respectă datele anatomice, în care proporțiile nu sunt bulversate și materia nu devine fluidă. Reflexul niciunei emoții, a niciunui gând nu răzbate dinspre această creatură-carapace, pregătită parcă pentru luptă, tulburătoare în fixitatea obsesivă a privirii accentuată de frontalitatea sculpturii. Determinant pentru seria himerelor paciuriene sunt anii 1927, 1928, când sculptorul realizează cele trei himere corespunzătoare fiecare unui element: Apa, Aerul, Pământul. În ciuda unei receptări dificile, pentru Himera Văzduhului avea să primească, în 1927, Premiul Național pentru Sculptură. Paciurea elimină
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de frontalitatea sculpturii. Determinant pentru seria himerelor paciuriene sunt anii 1927, 1928, când sculptorul realizează cele trei himere corespunzătoare fiecare unui element: Apa, Aerul, Pământul. În ciuda unei receptări dificile, pentru Himera Văzduhului avea să primească, în 1927, Premiul Național pentru Sculptură. Paciurea elimină un anumit context cultural specific decadentismului și simbolismului deopotrivă, detaliul a fost diluat până la topire în masa plasmatic-fantasmală a corpurilor chimerice. Artistul urmărește, mai degrabă, relevanța arhetipală, fantasmală a creației, ceea ce-l apropie sensibil de Brâncuși în căutarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
materie. Paciurea nu este interesat de totalitatea trupului, pe care nu vrea s-o reconstituie, ci de disponibilitatea materiei de a deveni formă, de dinamica acestui proces. Himera (1919-1920) este interesantă pentru modalitățile în care Paciurea lucrează asupra aceleiași teme. Sculptura constă volumetric într-un bloc de pământ, un calup, din care micșorată, asemenea unei insecte, apare Himera. Picioarele ei se afundă în acel bloc ca într-o clisă. Ea însăși are un aspect păstos, vâscos, un corp diform, parcă nevertebrat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care provine, printr-o mișcare de recul. În Himera (1919-1920), aceste mărci ale increatului sunt figurate printr-un relief abia sesizabil al buzelor, ochilor, nasului. Trăsăturile abia se disting, avem un chip impenetrabil al materiei. Importante pentru estetica sa cu privire la sculpturile cu himere sunt două lucrări cu același titlu: Tors (1913). Una dintre ele nu are cap și se pierde în piedestal, ca și cum sculptorul ar executa un studiu lăsându-l neterminat. La celălalt, capul și gâtul au o poziție imposibilă, se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o pereche de sâni îi este aplicată o mască în loc de chip. Acesteia i se poate adăuga celebra Himeră (1928) cu corp de leu, unde corpul, asemenea unui zgârci, are ceva din tensiunea unei noi forme de viață, himeră asemănătoare sculpturilor filiforme ale lui Giacometti, spre exemplu, Câine (1951, Bronz, 18 x 39 x 6 cm). Și această himeră pare să-și extragă energia din masa critică a soclului pe care stă. Legătura cu materia este foarte importantă, iar desprinderea nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sculptorul ar fi ales să reproducă nu un tip, sau, mai degrabă, un arhetip, o față ovală, cu trăsături abia pronunțate, indicând acel preformat sau neformat, stadiu incipient al materiei în căutarea unei forme, explorând propria dimensiune ontologică. Apropierea de sculptura esențializată a lui Brâncuși sare în ochi, putem oricând compara Muza adormită în diferitele ei variante dar și Domnișoara Pogany cu Himera Apei pentru a sesiza similitudinile alfabetului plastic al celor doi artiști. Aceaste figuri evocă o stare extatică de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și absența sugestiei unui maleficiu indescifrabil separă himerele paciuriene de monștrii decadenți, expresii ale devierii de la normă, precum sfinxul péladanesc. În contextul sensibilității decadente, interfața feminină reprezintă o capcană, femininul este cel care se încarcă de monstruozitate, pe când în cazul sculpturii lui Paciurea, "feminitatea" himerelor este una matricială, generică. Sorin Alexandrescu mai subliniază faptul că nu există pentru Paciurea niciun suport narativ, precum în cazul simboliștilor decadenți, sculptura sa nu trimite la un text. Din acest punct de vedere, Paciurea s-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o capcană, femininul este cel care se încarcă de monstruozitate, pe când în cazul sculpturii lui Paciurea, "feminitatea" himerelor este una matricială, generică. Sorin Alexandrescu mai subliniază faptul că nu există pentru Paciurea niciun suport narativ, precum în cazul simboliștilor decadenți, sculptura sa nu trimite la un text. Din acest punct de vedere, Paciurea s-ar plasa fără dubiu în contextul modernității, mai aproape de un Brâncuși. Spre deosebire de pictura simbolistă, sculptura lui nu este narativă. El elibereaza imaginile sale din narațiunile iconografice care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu există pentru Paciurea niciun suport narativ, precum în cazul simboliștilor decadenți, sculptura sa nu trimite la un text. Din acest punct de vedere, Paciurea s-ar plasa fără dubiu în contextul modernității, mai aproape de un Brâncuși. Spre deosebire de pictura simbolistă, sculptura lui nu este narativă. El elibereaza imaginile sale din narațiunile iconografice care preced opera simboliștilor. Prin respingerea acestui sens vechi, Paciurea restabilește autonomia himerelor față de originea lor culturală. Aceasta, în opinia mea, este gestul fundamental modernist al lui Paciurea: (...) Aceste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Există însă un referent textual, invocat prin sugestie, și anume poezia eminesciană a universului chimeric. Pentru aceasta stau mărturie schițele pentru un monument Eminescu, pe care sculptorul nu a ajuns să-l realizeze niciodată. Dacă acceptăm acest transfer semantic de la sculpturile care vizează monumentul Eminescu la cele care individualizează himerele, atunci putem discuta despre o influență literară. Pare însă că sculptorul încearcă să depășească orice reper-cadru, de la cel mitologico-simbolic la cel naratologic-biografist, în reprezentările ulterioare ale himerei. În "Paciurea, le Monument
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
orice reper-cadru, de la cel mitologico-simbolic la cel naratologic-biografist, în reprezentările ulterioare ale himerei. În "Paciurea, le Monument d'Eminescu et Rodin" din Revue Roumaine d'Histoire de l'Art, Ioana Vlasiu face o observație importantă privitoare la raportul masculin-feminin în sculptura lui Paciurea, în comparație cu același raport înregistrat în context simbolist, sau mai bine zis decadent, la sfârșitul secolului XIX. În opinia Ioanei Vlasiu, Paciurea iese din convenția decadentă, acordând preeminență masculinului, ca o categorie ontologică, expresie a unei dominante spirituale. "Pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
între masculin și feminin, așa cum apar în ecuația decadentă cu resorturile violent contrastive de rezultantă estetică, Paciurea face un pas în afara esteticii simbolisto-decadente când transferă distincția de gen(der) unui fenomen de sublimare al materiei care-l apropie de revelațiile sculpturii brâncușiene. Paciurea se află la mijlocul drumului între simbolism și modernism, mai precis, într-o fază crepusculară a simbolismului, și poate că nu întâmplător, himerele sale ilustrează dincolo de toate un proces de tranziție, de mutație estetică. În același timp, Paciurea nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de mutație estetică. În același timp, Paciurea nu poate fi extras contextului cultural în care se formează, având ca numitor comun sensibilitatea simbolistă, himerele sale evidențiază din plin acest lucru. Paciurea nu este nici pe de parte un teoretician, însă sculpturile sale suportă influența simbolistă chiar cu o notă expresionistă în cazul câtorva. Tema sfincșilor și a himerelor este una decadentă-simbolistă, Paciurea putând fi integrat din punct de vedere tematic acestei estetici, viziunea artistului modifică datele încadrării tematice. Dacă Madona Stolojan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
punct de vedere tematic acestei estetici, viziunea artistului modifică datele încadrării tematice. Dacă Madona Stolojan reprezintă un accidental efect Art-Nouveau survenit ca urmare a unei rezolvări tehnice a unei probleme de ordin practic, nu același lucru se poate spune despre sculpturile din prima perioadă a creației sale, cea de dinainte de Primului Război Mondial, Cap de Sfinx și Zeul războiului, expresii ale unei evidente sensibilități simboliste. Pentru Ion Frunzetti, sculptura aceasta nu urmează linia unei sensibilități Jugendstill, simboliste, criticul de artă evidențiind dimensiunea sa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tehnice a unei probleme de ordin practic, nu același lucru se poate spune despre sculpturile din prima perioadă a creației sale, cea de dinainte de Primului Război Mondial, Cap de Sfinx și Zeul războiului, expresii ale unei evidente sensibilități simboliste. Pentru Ion Frunzetti, sculptura aceasta nu urmează linia unei sensibilități Jugendstill, simboliste, criticul de artă evidențiind dimensiunea sa realistă cu o "inerentă" notă expresionistă. Chiar dacă decorativismul, simbolismul, Jugendstil-ul nu reprezintă o opțiune pentru artist, nu putem face abstracție de ele când efectul obținut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Jugendstil-ul nu reprezintă o opțiune pentru artist, nu putem face abstracție de ele când efectul obținut le invocă stilistic. Acest unghi insolit al unei estetici neasumate, rezultantă a rezolvării unei probleme tehnice, afirmă totuși un spațiu de rezonanță cu sculptura himerelor, unde materia este modelată ductil pentru a reda dinamica pulsatorie, expasivă, metamorfotică a materiei spiritualizate. Deși poartă acest titlu care ne-ar permite să ne închipuim că lucrarea este concepută în stilul simbolurilor Jugendstil-ului, a căror modă începuse
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]