8,296 matches
-
se vedeau în culori picioarele tipelor la patinaj artistic. Eu puteam doar săl cred pe cuvânt și sămi imaginez toată priveliș tea, fiindcă ai mei nu voiau să audă de un televizor nou. Ziceau că cele cu circuite integrate se strică repede (și un circuit e foarte scump, dacă vrei săl schimbi, mult mai scump decât o lampă), cele marca Sport sunt prea mici și nu vezi scrisul, iar pentru televizoare color trebuie să te înscrii pe o listă și poți
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
când Iașul a fost „capitala de război a României“, în care și-au găsit adăpost peste 400.000 de refugiați din teritoriile ocupate, au funcționat comandamente operative și au fost îngrijiți mii de răniți în școlile transformate în spitale. Străzile stricate de vehiculele militare erau pline de șanțuri, impracticabile, clădirile erau în ruină, conductele și cișmelele de apă sparte, instalațiile electrice deteriorate. În primul său mandat, primarul Osvald Racoviță a avut asemenea probleme de rezolvat. Dornic să dea avânt orașului, să
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
preferat de lângă fereastră unde asculta cântecul unor porumbei, Carlina îl atinse pe umăr. Îl auzi murmurând: ,, Acum câteva săptămâni am auzit că a plecat fără pașaport pe drumul morții.” Carlina nu-i mai răspunse nimic. Dar viața sau destinul îți strică uneori socotelile. Valentin nu fusese niciodată al ei. Nu a știut niciodată ce dorise acest bărbat de la ea. A vrut oare să mascheze ceva, ceva ce numai ea putea ști și bănui? Borboane de sudoare îi invadaseră fruntea. Câte avea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
conduse acasă și stabilise o eventuală întâlnire. - Aș vrea să le spui alor tăi ce am stabilit. - Da. Sigur le voi spune. Stai fără grijă. - Vin ambii părinți. Ei sunt la aproape patruzeci de kilometri depărtare. Vreau să nu ne strice nimeni bucuria asta. Se simțea răvășită și se retrăsese în camera sa. Credea că se afla pe un făgaș bun, dar se simțea vinovată. De ce vinovată? Nu spusese nimănui despre relația ei, iar când le-a fost prezentat părinților, mama
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ploaie de cuvinte pline de reproș, unul după altul, se abătu asupra ei. - Ești o nebună! Cum ai putu face așa ceva? Eu mi-am pus obrazul să te primească frumos, să te trateze ca pe nimeni alta și tu ai stricat totul. Fiind atât de tulburat, vorbea fără oprire și nici nu îi primise cu îmbrățișări așa cum ar fi trebuit. - Cum ai putut pleca din spital? Fără hăinuțe la copil pe o vreme ca asta? Să nu mai spui vreodată că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
eviți alcoolul, conflictele și surmenajul. Dar tu pari mai obosit din zi în zi. - Nu mai corespund prototipului de bărbat pe care îl vrei? - Miroși a băutură și a iresponsabilitate. - Și tu a ce miroși? A prostie. - De ce vrei să strici tot ce a fost frumos între noi? - Eu!? Sau tu? - Să nu îți pară rău de ceea ce spui. - Vreau să mă lași în pace! - Și altceva ce mai vrei? - Fiecare cu ale lui. - Dar e trist să știi că ești
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fi fost iubirea ...păcatul ei. Nu știa ca degete străine să-i fi gâtuit iubirea. Tăcerea ei nu avea glas iar strigătul durerii o îndemna să tacă. Nici îngerii câteodată nu vin în ajutor când zborul îți este frânt. Nu stricase casa nimănui și nici nu îi furase cineva cu vorbe ușoare sentimentele de femeie. Nu a acceptat nicicând vre-un Don Juan. Iubirea trecuse cu viteza luminii, oprindu-se acolo unde începuse. Cu sufletul în palmă, istovită iubirea-i devenise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o țesem, iar la sfârșit ne zvârcolim ca o insectă prinsă în ea. Bătrânul părea că intuise starea în care se clătina Carlina și apucând-o strâns în mâinile lui îi zise: „Dacă eu voi muri, tu să nu-ți strici bunătatea de căpușor cu plânsul că vei avea nevoie de el atât cât vei trăi. Așa e lăsată viața, unii pleacă alții vin. Dintotdeauna lumea se rotește și trăiește între cele două elemente opuse: viața și moartea.” Sfârșind de spus
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dacă tu n-ai fi imposibil. - Da, da, știu. Vrei să spui că beau din prima și nu din a doua. O să am grijă, spuse Leon pe un ton destul de glumeț. Să nu mai beau din prima. - Dacă vrei să strici tot ce-a fost bun până acum între noi, n-ai decât. Fă-o! - Tocmai asta nu vreau. - Nu prea se vede. Bei intenționat ca să mă superi. De ce nu te gândești și la copiii tăi, sau sticla goală te omoară
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
plin, dăruind sentimente pure, calde și amețitoare. Își aminti cum o invitase la postul de poliție, într-o seară, un loc nepotrivit pentru o tânără domnișoară. Dacă sar fi dus ar fi fost învăluită în umbră și și-ar fi stricat reputația. Ulterior descoperi prin propriile sentimente atitudinea nouă și brusca schimbare a tânărului. În mintea ei tânără se contura o înfrângere. Auzise multe povești: „După ce te dăruiești unui bărbat, acesta nu te mai caută. Te crede o ușuratică.” Dar ea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
formatajului standard. Paradoxul este că marea problemă a filmului românesc de dinainte de ’89 a fost prezența cenzurii, iar a filmului românesc post-’89 este absența cenzurii ! Cinematograful a reușit să scape de cenzura ideologică, dar nu cred că i ar strica o formă de cenzură comercială. Evident, nu în cazul filmelor de autor, ci în cazul celor de serie : în cazul primelor operează oricum, cu succes o cenzură a publicului... Obișnuit cu pelicule care nu pun probleme, doritor de divertisment facil
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o doctoriță oftalmoloagă (Tamara Crețulescu, jucând ca-ntr-o telenovelă) pune ochii la propriu pe-un mult mai june pictor așa-zis avangardist (Florin Piersic Jr., jucând ca-ntr-o reclamă). După ce-l convinge că este cam palid, n-ar strica să-și facă niște analize (într-un film de-o oră și jumătate, cred că se zice chestia asta de vreo trei ori), descoperă că este good material pentru a-i face un copil... Pictorul se-ndrăgostește de doctoriță sau
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
echilibru perfect cu adevărul și dreptatea. Știi ceva, se înfurie Ion, nu mă interesează speculațiile tale filozofice! Eu sînt un bun specialist și-mi ajunge. Chestiile astea sînt bune de făcut literatură. De fapt, tu, acolo, în București, te-ai stricat; ai plecat din Iași premiant la olimpiadele naționale de Fizică și te-ai întors cu capul plin de fluturi. Bă, deșteptule! rîd eu sonor, amuzat de-a binelea. Bărbații tineri, ca noi, n-au fluturi; ei trebuie să lumineze, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-i: "musafira", cînd te-a întîlnit, nu ți-a dat cu ceva în cap? Nu. S-a scuzat că n-o să-mi mai poată cumpăra pick-up. "Un dobitoc, mi-a spus înciudată, s-a găsit să reclame că ouăle sînt stricate..." La care eu, zîmbindu-i cu candoare, i-am replicat: "Dobitocul ăla am fost eu". Acum, "musafira" servește la raionul de pîine. Îmi face mare plăcere să cumpăr pîine de la ea: răscolește tot raftul pînă alege pîinea cea mai arsă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sufletești. Cred..., zice, studiindu-se îndelung, apoi întorcîndu-se spre mine, cred că nu mi-ar fi stat rău deloc cu cască, ce zici? Dimpotrivă, o asigur eu, încercînd să-i potrivesc mai bine casca pe cap, încet, să nu-i stric pieptănătura. Sînt sigur că ați fi fost o neîntrecută șefă de șantier. Mîna doamnei Teona se ridică spre cască, ezitînd o clipă în aer, în speranța întîlnirii cu mîna mea. Observ ezitarea, desfac palma și-i cuprind în ea mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
într-o vară, cînd a încărcat tata prea mulți snopi; o roată de-a ei mai stă și acum în grădină, rezemată de gard. Cealaltă căruță, următoarea, a fost dată la C.A.P.: cred că, acum, și-aceea s-a stricat. Au rămas întregi doar amintirile. Peste cîțiva ani cursa aceasta, în care merg acum spre oraș, va ieși din circulație, șoferul va fi ieșit la pensie, eu voi fi cărunt de-a binelea, iar din drumul meu de-acum vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
duminecă a venit și Mircea Damian, care m’a întrebat dacă vrei un carnet de ziaristă. Era șfichiuitor cu d-na Post[elnicu]: au fost și Irène și Gaby și faimoasa „vară“ a Sandei, care rămânând la urmă ne-a stricat posibilele eventuale clipe de intimitate. Nu am primit scrisoarea ta cu „mutarea“. Scrie-mi ce vârstă au fetițele d-nei Dard și cum le cheamă. Vreau cât mai multe detalii și m’am întâlnit în același gând cu micul meu prieten
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ea. S’a întors de la țară deprimată; impozitul viei depășește venitul etc. A fost foarte drăguță și am mângâiat-o și încurajat-o, dar nici ea nu vede venirea ei apropiată. Am telefonat lui Gaby; cred că telefonul ei e stricat pentru că de la 9-10 sună mereu ocupat. Irène a adus o scrisoare pe care o anexez acesteia; Sabine o va duce singură mâine dimineață la locuința lui R[ainer], Pauline mi-a spus că va veni sus, cu câteva rânduri pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gânduri din ziua de 25 noembrie, totdeauna, de când mă știu, mai mult sau mai puțin sărbătorită, au venit în cabina telefonică Lina, Iani și Chirana, Iani cu acordeonul, și mi-au cântat „Mulți ani trăiască“, Lina baillând cu foc și stricând armonia. Acum la Radio, nostalgic, melodii țigănești de pustă îmi evocă atâtea și atâtea zile de 25 noembrie, de la aceea când aveam 7 ani și ceream „ Numai interesul mă face să scriu, Vă rog trimeteți rochia roz de matase pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai opream. Am plâns, am plâns, am plâns! Ca să uit, ca să sper, ca să trăiesc, am pus discurile de la tine și vocea ta caldă și profundă a răsunat minunat în casă; dar țignalul strident și de mahala al lui L. a stricat atmosfera intimă. Oh, Doamne, tu și cu mine - pe când, spune, pe când? Ce destin cumplit îmi împinge pașii spre prăpastie fără să te pot revedea? Spune, scumpa, scumpa mea, a mea și numai a mea? În seara asta îmi vine să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scobitoare jegoasă. — Crezi că aveți loc și tu, și chestia asta? — O să mă-nghesui! O să fac cumva să-ncăpem! Frustrată la maximum, mai dau una mesei de cocktail, care se lovește de scaunul din față. — Hei! Vezi că, dacă-mi strici ceva pe-aici, plătești. — Scuze, spun cu răsuflarea tăiată. OK, uite, mai încerc o dată. Cred că nu l-am apucat cum trebuie... Cu foarte mare grijă, apuc de partea din față a dulăpiorului, îl scot din taxi și-l pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încântare, părând că așteaptă cu nerăbdare momentul. — Gata, Bex? strigă Suze. — Stai! țip. N-ai destulă lume în jur! Trebuie să fie mai mulți oameni, să fie agitație... Mă simt complet penibil, cum stau așa, singură. Pe cuvântul meu, Suze strică tot ritualul. N-a fost la nici o nuntă, în viața ei? Stai, Suze! strig iar, dar e prea târziu. — Prinde-l, Bex! zbiară ea. Prindee-l! Buchetul se rotește în aer și trebuie să sar un pic ca să-l prind. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Obiceiul ăsta mi s-a înrădăcinat atât de tare, încât mi-e foarte greu să scap de el. Deși acum am un inel de logodnă pe deget, tot mă prefac instinctiv că nu mă interesează absolut deloc. Cred că nu strică să le răsfoim, arunc în treacăt. Așa, în mare... doar ca să vedem care e oferta... Of, la naiba. Mami nici măcar nu mă ascultă, oricum, așa că n-are nici cel mai mic rost să mă prefac că n-am să învăț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu poți să pleci acum! Nu fără să mai vorbești o dată cu el! — Nu cred că asta ar schimba în vreun fel situația, nu e cel mai bun moment. Michael mă privește cu blândețe. Becky, nu lăsa chestia asta să-ți strice seara. Și nu te certa cu Luke din cauza asta. E clar că e un subiect sensibil pentru el. Mă strânge de braț. Sunt sigur că lucrurile or să se aranjeze. Nu mă iau de el, îți promit! Mă sforțez să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îmi e puțin cam rău. — Serios? Ce te doare? — Păi... burta. — Mie mi se pare că arată foarte bine, zice el, aruncând o privire scurtă sub cuvertură. La pipăit nu se simte nimic... Regret. Nu-ți dau învoire. Uite cum strici tu cheful oamenilor! Mă uit la el cum se dă jos din pat, își trage pe el un halat și se îndreaptă spre baie. — Luke? spun din nou în clipa în care ajunge la ușă. — Ce? Deschid gura ca să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]