7,731 matches
-
de Urgell și ulterior la episcopul regiunii Urgell. În secolul al XI-lea a izbucnit un conflict între acesta și vecinul său francez de la nord, privind Andorra. În anul 1278, conflictul a fost rezolvat prin semnarea unui document care recunoștea suveranitatea a două persoane asupra acestui teritoriu: contele de la Foix (al cărui titlu ulterior s-a transferat la șeful statului francez) și episcopul La Seu d'Urgell, din Catalonia. Această hotărâre a stabilit teritoriul principatului și structura sa politică. În anul
Microstate europene () [Corola-website/Science/315249_a_316578]
-
suprafețe ce înconjoară Basilica Sfântul Petru din Roma. Vaticanul a fost stabilit ca stat suveran de Tratatul Lateran din 1929 dintre Papă și Guvernul Italian, în care Papa a recunoscut statul Italian în schimbul stabilirii Romano-Catolicismul ca religie oficială și recunoașterii suveranității Papei asupra unu microstat localizat întru totul în orașul Roma. Populația Vaticanului este între 600 și 700 de oameni, iar suprafața este de 0,44 km. Microstatele europene sunt toate de mărime și populație limitată și au, astfel, resurse naturale
Microstate europene () [Corola-website/Science/315249_a_316578]
-
avut legătură cu fostele valute europene și toate au . Andorra folosește și ea euro și negociază, în prezent, cu U.E. să i se acorde dreptul de a-și bate propriile monezi. Acest fapt este stabilit pentru 2009. Pe când microstatele au suveranitate aupra propriului teritoriu, există și un număr de teritorii autonome mici, care, deși au (în aproape toate cazurile) propriul lor guvern independent, ramură executivă, legislatură, judiciar, poliție și alte organe tipice statelor independente, sunt sub suveranitatea altui stat sau monarhie
Microstate europene () [Corola-website/Science/315249_a_316578]
-
2009. Pe când microstatele au suveranitate aupra propriului teritoriu, există și un număr de teritorii autonome mici, care, deși au (în aproape toate cazurile) propriul lor guvern independent, ramură executivă, legislatură, judiciar, poliție și alte organe tipice statelor independente, sunt sub suveranitatea altui stat sau monarhie. Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta este un ordin catolic, o entitate suverană sub legea internațională și are statut permanent de observator la Națiunile Unite. Ordinul este succesorul direct a Cavalerilor capelani medievali, cunoscuți și sub
Microstate europene () [Corola-website/Science/315249_a_316578]
-
egali în drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi întemeiate decât pe utilitate publică.” „Scopul fiecărei asociații politice este conservarea drepturilor naturale și inalienabile ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, dreptul la siguranță și la rezistență la opresiune.” „Principiul oricărei suveranități rezidă în principal în națiune; nici o entitate, nici un individ nu pot exercita o autoritate care nu emană în mod explicit de la ea.” „Libertatea este de a face tot ceea ce nu face rău altora: astfel, dreptul fiecărui om nu are limite
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
asupra guberniei Holm și a regiunii Podlasia. Delegația bolșevică rusă, condusă de Troțki, a recunoscut, inițial, delegația independentă ucraineană (10 ianuarie). Delegația ucraineană s-a reîntors, în 20 ianuarie 1918, la Kiev, unde Rada Centrală a proclamat, în 25 ianuarie, suveranitatea statului ucrainean (declarație antedatată pe 22 ianuarie). Imediat după acest eveniment, delegația ucraineană a plecat înapoi la Brest, având-o acum în frunte pe Oleksandr Sevriuk. Între timp, Republica Populară Ucraineană a trebuit să lupte împotriva rebeliunilor bolșevice, cea mai
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
hotărât să rămână în Anatolia. Kemal a mutat Comitetul Reprezentativ din Erzurum la Ankara, astfel încât să poată păstra legătura cu cât mai mulți deputați care participau la ședințele parlamentului. La inițiativa lui Kemal a început tipărirea unui ziar, "Hakimiyet-i Milliye" ("Suveranitatea Națională"), care trebuia să susțină mișcare atât în Turcia, cât și peste hotare (10 ianuarie 1920). Mustafa Kemal a declarat că sigurul organ de conducere legal al Turciei era Comitetul Reprezentativ din Ankara, iar funcționarii civili și militarii ar trebui
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
primul oficial turc care a intrat în capitală. Britanicii nu au permis intrarea în Istanbul și a celor 100 de jandarmi care îl însoțeau pe Bele, dar au cedat după numai o zi. Guvernul din Istanbul, care se legitima prin suveranitatea [[sultan]]ului, încetase practic să existe în momentul în care forțele britanice ocupaseră capitala [[Imperiul Otoman|imperiului]] după încheierea războiului. Adunarea Națională a primit pentru dezbatere legea pentru abolirea sultanatului. La 1 noiembrie 1922, Marea Adunare Națională a votat abolirea
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
la [[Lausanne]], [[Elveția]], a recunoscut apartenența [[Anatolia|Anatoliei]] și [[Tracia Răsăriteană|Traciei Răsăritene]] la statul turc și a anulat prevederile [[Tratatul de la Sèvres|Tratatului de la Sèvres]], semnat de guvernul otoman. După acest nou tratat, a fost recunoscută pe plan internațional suveranitatea noii [[Republica Turcia|Republici Turcia]] și a fost recunoscut dreptul de [[stat succesor]] al defunctului [[Imperiul Otoman|Imperiu Otoman]] Pe 29 octombrie 1923 a fost proclamată republica, iar [[Ankara]] a devenit noua capitală a țării. Mustafa Kemal a fost ales
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
anul următor, escadra americană a revenit, silind Japonia să semneze un tratat prin care se realiza deschiderea porturilor pentru comerțul din Statele Unite. La scurt timp, și celelalte puteri occidentale au încheiat tratate asemănătoare. Acestea era defavorabile Japoniei, întrucât era știrbită suveranitatea statului care nu avea voie să fixeze taxe vamale pe mărfurile de import. Statutul de inferioritate a Japoniei în relațiile cu occidentul a lezat sentimentele naționale ale locuitorilor, fapt ce a contribuit la desfășurarea unei spectaculoase revoluții moderne, așa-numita
Civilizațiile asiatice și africane și modernitatea () [Corola-website/Science/320206_a_321535]
-
spaniolă, lucrările lui Braschi încearcă să surprindă experiență culturală a celor 50 de milioane de latinoamericani din Statele Unite și să exploreze cele trei opțiuni politice pe care le are Puerto Rico: statutul de Națiune, Colonie sau Stat federat. Cu privire la lipsa de suveranitate a insulei, Braschi scria: „Libertatea nu este o opțiune - este unul dintre drepturile omului.” În anii 1970, Giannina Braschi a studiat literatura la Madrid, Romă, Paris și Londra, înainte de a se stabili în New York. A obținut doctoratul în literaturi hispanice
Giannina Braschi () [Corola-website/Science/320303_a_321632]
-
Prin Tratatul dela Fez (în ), semnat la 30 martie 1912, sultanul Abdelhafid renunța la suveranitatea Marocului în favoarea Franței, transformând această țară în protectorat francez, în urma Crizei Agadirului de la 1 iulie 1911. Germania a recunoscut teritoriile franceze și spaniole în Maroc, primind în schimb teritorii din Africa Ecuatorială Franceză, și anume Congoul Mijlociu (astăzi Republica Congo). Această
Tratatul de la Fez () [Corola-website/Science/321074_a_322403]
-
granița franceză în Țările de Jos nu a fost împinsă înapoi. Franța a acceptat să înceteze susținerea acordată Stuarților pretendenți la tronul britanic, recunoscând-o pe Ana ca regină legitimă. Franța a renunțat la diferite posesiuni coloniale din America de Nord, recunoscând suveranitatea britanică asupra Țării lui Rupert și asupra Newfoundlandului, și cedând Acadia și jumătatea sa din Saint Kitts. Olandezii au primit dreptul de a deține diferite cetăți din Țările de Jos Spaniole, și li s-a permis să anexeze o parte
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Sicilia și părți din ducatul Milanului, în timp ce Carol al VI-lea (împărat al Sfântului Imperiu Roman și arhiduce de Austria), a primit Țările de Jos Spaniole, regatul Neapolelui, Sardinia și mare parte din ducatul Milanului. Portugaliei i s-a recunoscut suveranitatea asupra teritoriului dintre fluviile Amazon și Oyapock, în Brazilia. În 1715, portughezii au recuperat și Colonia del Sacramento din Uruguay, care fusese ocupată de Spania. În plus, Spania ceda Gibraltarul și Minorca Marii Britanii și accepta să dea britanicilor Asiento, un
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
că simpla posibilitate logică „a unui spirit puternic, non-uman” cum ar fi Satan este suficientă pentru a rezolva forma logică a problemei suferinței sau a răului natural. Această aserțiune pare să implice fie politeismul fie o interpretare relativ slabă a suveranității divine, dar din moment ce țelul lui Plantinga era doar acela de a respinge aserțiunea că Dumnezeu și răul sunt "incompatibile din punct de vedere logic", chiar improbabila dar posibila și coerenta posibilitate de coexistență a lui Dumnezeu cu răul este suficientă
Problema răului () [Corola-website/Science/321188_a_322517]
-
globalizării, a forțelor din spatele acestui proces și a direcției în care merg lucrurile, pe care a descris-o în cartea ” Lumea e plată”. Una dintre tezele lui Friedman este că țările individuale trebuie să-și sacrifice un anumit grad de suveranitate în favoarea instituțiilor globale (precum piețele de capital sau corporațiile multinaționale), o situație pe care el a denumit-o ”cămașă de forță de aur”. În timp ce Friedman este un avocat al globalizării, scoate de asemenea în evidență (în ”Lexus și măslinul”) nevoia
Thomas Friedman () [Corola-website/Science/321215_a_322544]
-
o serie de înțelegeri cu Antanta cu privire la împărțirea Imperiului Otoman, dar după seria de revoluții care a zguduit imperiul, rușii au renunțat să participe la partiționare. Tratatul de la Sèvres a recunoscut oficial mandatele Ligii Națiunilor în Orientul Mijlociu, independența Yemenului și suveranitate britanică asupra Cipruului. Siria a devenit protectorat francez (în mod oficial „Mandat al Ligii Națiunilor”). Regiunea locuită de creștini de-a lungul țărmului Mării Mediterane avea să devină Libanul zilelor noastre. Libanul Mare a fost numele sub care a fost
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
Congo inferior exploatării intensive. Leopold al II-lea i-a comandat lui Stanley să obțină "contracte" de exploatare a terenurilor de către Asociația Internațională Congo (AIC). Prin aceste contracte, aceste teritorii ar fi declarate "state libere" de către AIA, și ar avea suveranitate deplină în teritoriile colonizate. La Conferința de la Berlin din februarie 1885, reprezentanții a 14 națiuni europene și a Statelor Unite, i-au dăruit lui Leopold al II-lea, prin asociația pe care o crease în acest scop, suveranitatea asupra Statului Independent
Leopold al II-lea al Belgiei () [Corola-website/Science/320553_a_321882]
-
și ar avea suveranitate deplină în teritoriile colonizate. La Conferința de la Berlin din februarie 1885, reprezentanții a 14 națiuni europene și a Statelor Unite, i-au dăruit lui Leopold al II-lea, prin asociația pe care o crease în acest scop, suveranitatea asupra Statului Independent Congo, un teritoriu imens, de 76 de ori mai mare decât Belgia, "pentru a deschide comerțului acel teritoriu, pentru a aboli sclavia și pentru a-i creștina pe sălbatici". La Conferință n-a participat nici o țară africană
Leopold al II-lea al Belgiei () [Corola-website/Science/320553_a_321882]
-
Acest lucru apare prezentat în "Un-man", un thriller futuristic în care Băieții Buni sunt agenți ai Secretarului General al ONU care încearcă să creeze un guvern mondial, în timp ce Băieții Răi sunt naționaliști (mai ales americani) care vor să își păstreze suveranitatea cu orice preț. Mai târziu, Anderson a respins complet această idee (un exemplu destul de amuzant îl constituie începutul cărții "Tau Zero" — un viitor în care națiunile lumii au împuternicit Suedia să supravegheze dezarmarea, ajungând să fie conduse de Imperiul Suedez
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
și realistă ale teoriei relațiilor internaționale și conceptul de interes național se evidențiază un număr de alte teme importante ale culturii strategice australiene. Aceste teme includ: acceptarea statului suveran ca principal actor al politicilor internaționale, caracterul central al noțiunilor de suveranitate Wesfaliană (conceptul suveranității statului-națiune bazat pe două principii: teritorialitate și restrângerea completă a rolului factorilor externi străini de structurile autohtone), credința în relevanța durabilă și legitimitatea forțelor armate ca și garant al securității precum și în teoria conform căreia "status quo
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
teoriei relațiilor internaționale și conceptul de interes național se evidențiază un număr de alte teme importante ale culturii strategice australiene. Aceste teme includ: acceptarea statului suveran ca principal actor al politicilor internaționale, caracterul central al noțiunilor de suveranitate Wesfaliană (conceptul suveranității statului-națiune bazat pe două principii: teritorialitate și restrângerea completă a rolului factorilor externi străini de structurile autohtone), credința în relevanța durabilă și legitimitatea forțelor armate ca și garant al securității precum și în teoria conform căreia "status quo"-ul în afacerile
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
destinată exclusiv marelui vizir Rauf Bey și sultanului, în care primitea că doar trupele franceze și britanice vor fi folosite pentru ocuparea fortificațiilor Strâmtorilor. Otomanilor li se permitea să păstreze în regiune un număr redus de militari, ca simbol al suveranității. Ambasadorul britanic la Constantinopol (1920 - 1924), Horace Rumbold, a afirmat că sultanul Mehmed al VI-lea nu a acceptat sau înțeles punctul de vedere kemalist al Mișcării Naționale Turce. Sultanul, după părerea ambasadorului britanic, nu a înțeles niciodată semnificația evenimentelor
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
septembrie 1919, generalul francez Franchet d' Espèrey a intrat în oraș călare pe un cal alb, încercâd să copieze intrarea în capitala bizantină a sultanului Mehmed Cuceritorul din 1453 după Căderea Constantinopolului. Generalul francez a înercat astfel să semnaleze încetarea suveranității otomane asupra capitalei imperiale. Pe 13 noiembrie 1919, flota aliată a intrat în Bosfor. După semnarea armistițiului, amiralul Somerset Arthur Gough-Calthorpe a fost desemnat drept consilier militar pentru Istanbul. Prima sa sarcină a fost arestarea a 160 - 200 de funcționari
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
conferință să declanșeze acțiuni rapide care să vizeze atât întărirea controlului asupra sultanului, cât și exercitarea de presiuni crescute asupra rebelilor. Cererea lui punea însă o problemă stânjenitoare liderilor de la cele mai înalte niveluri: SUA făcuseră promisiuni de respectare a suveranității naționale și americanii se dovedeau tot mai reticenți la propunerile britanice. Nou înființatul parlament de la Ankara nu a recunoscut ocupația de facto a Istanbulului. Parlamentul a conceput „Pactul Național”. Acesta cuprindea șase principii, pretinzând dreptul la autodeterminare, securitatea Constantinopolului, libertatea
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]