8,392 matches
-
secunde Și cu zăpadă orele-ar toasta, M-aș cuibări la tine-n pat de unde Te-aș face fericită-n ziua ta. S-au împlinit fără să vrem destine Cu vise ce-n minciună ar posta, Aș vrea să mă topesc în sân la tine Să mi fii pe veci cadou de ziua ta. Amnezie Nu știu să-mi amintesc decât că doare, De parcă am ucis cândva o floare Ce mă ruga plângând, șoptind cuminte Să nu o rup, dar eu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
caldă-n altă mână, Două inimi împreună. Floare albă răsădită Cu rouă de ochi stropită. E porunca pururi sfântă, Apa limpede descântă! Și dacă ... Auzi în suflet cum mocnește Un foc ce arde ne’ncetat? Nici gheața iernii nu-l topește ... Dar oare crezi c-a încercat? Auzi cum țipă doru-n tine Cu un ecou prelung și trist? Cum lacrima abea se ține în ochii tăi de ametist? Auzi cum firicelul fraged Al vieții tale zbuciunate Se frânge ca podețul putred
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rătăcești ca un zănatic visător în căutarea gândului, vis triumfător. Rătăcești singur în păienjenișul de gânduri Străpunse de suliți din focul sacru al iubirii, Ce zboară spre cerul albastru al nemuririi. Te legeni în sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri de vise Ce ard inimi înlănțuite într-un infinit de speranțe Și-o iubire turbată vibrează într-un fluviu de emoții rănite Ce țipă cu glasuri mute, căutând căi de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și simplu trebuie! Mama dă din cap în semn de aprobare. Apoi întinde brațele ca să mă mai îmbrățișeze o dată. Te rog, nu-mi da drumul, mă gândesc, cufundându-mă în îmbrățișarea ei și simțind cum douăzeci de ani mi se topesc de pe umeri. Înconjurată de brațele mamei, simt cum golul din stomac mi se mai micșorează puțin. — Tish-Tish, te rog, am nevoie disperată de ajutorul tău cu cerceii, se smiorcăie Lucille, smulgând-o pe mama de lângă mine. Sentimentul care mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Prezența unei prietene era ceva neașteptat... și, sinceră să fiu, și ceva puțin dezamăgitor. Luke ar fi fost perfect pentru Mara. Era drăguț, inteligent, dintr-o familie unită și avea niște și niște ochi întunecați și sexy. Iar Mara era topită după bărbații cu zâmbete seducătoare. Ei, asta era! Eforturile mele de a le face lipeala fuseseră sugrumate din fașă, dar probabil că era mai bine că Luke se vedea și el cu cineva. Nu mai exista pericolul să înțeleagă greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe alții, că se înțeapă, că are loc un linșaj general. Atunci am început să strig și eu cît m-au ținut plămînii, unde fugiți nemernicilor? Acum e momentul, jos Tiranul, treziți-vă blegilor, dar ei nimic, se dispersau, se topeau exact în direcția opusă Comitetului Central, invers decît ne așteptam noi. În clipa aia am început să plîng de ciudă, mi-au dat lacrimile dom’ Roja, cînd m-am trezit aproape singur în Piață. În jurul meu erau risipite pe jos
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
într-un șal gros de nu ți se vedeau decît ochii, însă nici n-a fost nevoie de mai mult, mi s-a părut că Piața Roșie se golise brusc de lume și că, miraculos, privirea ta începea să-mi topească sloiul de gheață pe care-l aveam în suflet. Oare de ce pînă în acel moment îmi trăisem viața într-un frig cumplit și de ce a fost nevoie să te întîlnesc pe tine ca să-mi deschid ochii? Să știi că mi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
el marele amorez de altădată o să ajungă un neica nimeni. Să știi că te înșeli dacă încă îți mai imaginezi că Roja îl mai are pe vino-ncoa așa cum îl avea cu cîțiva ani înainte, cînd toate porumbițele astea erau topite după el. Află că n-a mai rămas nimic din fostul donjuan, nu-l mai ia nimeni în serios, a și uitat de cînd a pus laba ultima dată pe-o bucățică. — S-ar spune că de data asta l-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
învingător-învins): Lemn Metal Pământ Foc Apă O privire atentă asupra simbolurilor lor explică relațiile dintre ele. Lemnul arde pentru a genera Foc. Focul produce cenușă, care generează Pământ. Pământul generează și scoate la iveală Metalul. Atunci când este încălzit, Metalul se topește, generând elementul Apă. Apa ajută la creșterea plantelor, generând, astfel, lemn. Dacă urmărim ciclul represiv, Lemnul secătuiește solul de elemente nutritive, suprimând astfel Pământul. Pământul murdărește și canalizează Apa, „învingând-o” astfel. Apa suprimă Focul, stingându-l. Focul suprimă Metalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
generând elementul Apă. Apa ajută la creșterea plantelor, generând, astfel, lemn. Dacă urmărim ciclul represiv, Lemnul secătuiește solul de elemente nutritive, suprimând astfel Pământul. Pământul murdărește și canalizează Apa, „învingând-o” astfel. Apa suprimă Focul, stingându-l. Focul suprimă Metalul, topindu-l, iar metalul elimină Lemnul, tăindu-l. Ciclul generativ reprezintă relația „mamă-fiu”, iar ciclul represiv reprezintă relația „învingător-învins”. Interacțiunile lor permanente produc miile de fenomene din univers. Cele Cinci Activități Elementare se manifestă în corpul uman prin asocierea acestora cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
uimit cât de mulți mușchi există la nivelul feței și cât de rigizi sunt aceștia. Lăsați mandibula să se deschidă puțin, dar fără a deschide gura. Simțiți cum mușchii minusculi din jurul ochilor și de la obraji se înmoaie încet și se „topesc” pe măsură ce-i relaxați. Apoi, începeți de la degete și mâini și urcați de-a lungul brațelor spre umeri, revenind la față și la gât, care merită o a doua rundă de atenție datorită tensiunii cronice existente în această zonă. Prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
timp și de efort și constituie un bun miniprogram de exerciții pentru orice moment din zi și din noapte. Capitolul 5 Artele curative taoiste Înainte de a apărea un pericol, E ușor să iei măsuri preventive. Ceea ce este încă moale se topește ușor; Ceea ce este încă mic se răspândește ușor; Tratați lucrurile în stadiul formativ; Ordonați lucrurile înainte ca acestea să se tulbure. Tao teh ching Până în secolul XX, casele bogate din China aveau în permanență la dispoziție un medic celebru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
subconștiente. În cele din urmă, ridurile se imprimă permanent pe față. Meditația dă mușchilor faciali ocazia de a se odihni și de a se recupera. Pe măsură ce mintea dumneavoastră se relaxează, vă puteți simți fața devenind mai moale, ca și cum s-ar topi. Această senzație este mai evidentă în jurul ochilor, pe frunte și la mușchii fălcilor. Această relaxare completă a feței netezește liniile adânci din piele și ajută la eliminarea ridurilor din jurul celor mai tensionați mușchi faciali. Pentru a accentua întinerirea mușchilor faciali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Însurat și tată a doi copii. Amănuntul acesta nu reieșea câtuși de puțin din felul În care o ținea În brațe pe Marta, o privea sau Îi zâmbea. Să-i fie rușine, ziceau unii, bravo lui, ziceau alții. Coriolan se topea de dragul Martei și Îi mulțumea În gând doctorului că o făcea atât de fericită, pregătind-o Într-un fel, pentru Marea Întâlnire. Coriolan era sigur că fără legătura, nefericită până la urmă, a Martei cu doctorul Szász, el n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
liniști... Începu să cânte Încetișor: Trei culori cunosc pe lume... În colțul ochilor avea lacrimi pe care Macavei nu le putea Înțelege. Își scoase Însă șuba și acoperi trupul femeii care Începuse să tremure de frig. Sub ei, zăpada se topise și se vedeau primii ghiocei. La Primărie, un steag rebegit și el de frig anunța, fără pic de entuziasm, Ziua Republicii. 3. Terminase imnul, spusese Tatăl Nostru și se pregătea să spună Ave Maria când, la doi pași de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi Don Quijote părăsit de Sancho Panza, observă Petru, Încă În căutarea unui punct stabil Într-o lume care Îi scăpa de sub control și În care până și tablourile păreau a-și fi pierdut autonomia și contururile precise, pentru a se topi Într-o singură pânză provocatoare, insolită și anonimă, prin complicitatea jucăușă a celor patru pictori, singurii care se distrau cu adevărat Într-o harababură cu final imprevizibil, dar cu atât mai promițător. 4. Gheretă, curtenitor, se oferi să se ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dintre cele mai vechi și mai răspândite producții mitologice și folclorice a crescut În jurul ideii de om În mijlocul copacilor. În toate manifestările sale, ca driadă, ca Herne cu cap de cerb, ca haiduc, posedă caracteristica evazivului, abilitatea de a se „topi“ printre arbori, și sunt convins că farmecul mitului este atât de profund și universal tocmai pentru că el se „derulează“ În mod constant În interiorul conștiinței fiecărui individ. Această noțiune de om verde - sau femeie verde, așa cum a imaginat-o W. H.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
o dată ce te afli În inima pădurii. Bineînțeles că există și păsări... o vrabie de pădure, invizibilă, al cărei ciripit nu se pierde aici, așa cum se Întâmplă de obicei, printre toate sunetele celorlalte păsări obișnuite de grădină, și nici nu se topește În propria-i ubicuitate În Marea Britanie; este penetrant și răspicat, individual, de neînlocuit; cu toate că, o clipă mai târziu, Îi auzim din nou țipătul izbucnind prestissimo. Pădurea mea, pădurea mea, nu va fi niciodată a voastră. Unele părți ale copacilor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
numărat peste o sută de dolari, apoi i-am înapoiat teancul. — Hai să ne gândim la LAPD, Divizia Omucideri. Hai să ne gândim la Elizabeth Short și Linda Martin. Tupeul de fată de bani gata al lui Madeleine Sprague se topi ca prin minune. Chipul i se încreți de îngrijorare și am remarcat că asemănarea dintre ea și Betty / Beth Short constă mai mult în coafură și machiaj. Una peste alta, trăsăturile ei erau mai puțin rafinate decât cele ale Daliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
4. — Vine cam așa: la noi pe planetă cad mulți meteoriți. Noi, copiii, ne împărțeam pe detașamente. Un detașament strângea meteoriții mai mici pe care-i puteam căra la bază, alt detașament spărgea meteoriții în pietricele și un alt detașament topea pietricelele și scotea din ele tot felul de aur, argint, platină, că, știți, meteoriții sunt plini de metale. După ce adunam metalele, le ascundeam să le caute vardiștii. Și cine erau vardiștii? întrebă Felix S 23. — Vardiștii erau tata, că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
drăgăstoasă semăna cu a unui șarpe și puțini puteau s-o privească în ochi. Aceia care puteau, erau răsplătiți cu sărutări, cu râsete și cu pâine înmuiată în miere. Iacob a privit-o drept în ochi, iar ea s-a topit pe dată. De fapt, Lea era deja impresionată de înălțimea lui. Era mai înaltă cu cel puțin o jumătate de cap decât majoritatea bărbaților pe care îi întâlnise și îi și respinsese din acest motiv. Știa că nu era drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ada o ținea de mână. Zilpa murmura rugăciuni pentru Anath. - Nu erau de nici un folos, își amintea Rahela. Mă foiam când afară, când în cort, sfâșiată de gelozie. Dar cum orele treceau una mai grea decât alta, invidia mi se topea și eram îngrozită de durerile Leei, Lea cea puternică, iapa asta de neînvins, care acum se zvârcolea pe jos cu ochii ieșiți din orbite. Eram îngrozită că aș fi putut fi eu în locul ei, că aș fi putut să urmez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o facă. Și, de altfel, soțiile lui Iacob le primeau întotdeauna cu dulciuri atunci când intrau și ele să celebreze luna nouă împreună. Ruti nu zicea nimic, dar cearcănele și vânătăile vorbeau singure. Cam de-o vârstă cu Lea, Ruti se topea cu fiecare zi care trecea. După ce i-a născut fii, Laban s-a purtat bine cu ea, ba chiar țapul zgârcit i-a cumpărat brățări ca să-i împodobească gleznele și mâinile. Dar când n-a mai rămas însărcinată, a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
supraviețuise atacului unui șacal și a continuat să păzească turma la fel de bine ca înainte. Era plăcut să vezi chipul tatălui meu în timp ce aceste povești ieșeau la iveală. Părea din nou un băiețel - fără griji, puternic, încăpățânat. Suspiciunea lui s-a topit cu totul când Esau i-a amintit de ziua în care căzuseră amândoi în albia secată a unui râu și apoi intraseră plini de noroi din cap până în picioare în cortul mamei lor. A râs din toată inima când și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai fusesem atinsă sau sărutată de un bărbat, nu mi-a fost frică. Nu s-a grăbit și nu m-a bruscat, iar eu mi-am pus mâinile pe spatele lui, m-am lipit de pieptul lui și m-am topit în mâinile și în gura lui. Când buzele lui mi-au atins gâtul, am gemut și Shalem s-a oprit. S-a uitat la mine să vadă ce vreau să spun și văzând doar aprobare, m-a luat de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]