7,855 matches
-
posibilă ca experiență, ci una debilă, Înrudită cu plictiseala, cu far niente-le. Omul contemporan descoperă că revelația finitudinii nu poate avea loc decît În momentul În care res cogitans Îl pierde din vedere pe fratele lui, porcul, res extensa, În mijlocul uitării ființei. În condiții optime de viață fiziologică, la 20ș, singurătatea se arată În imensitatea transparenței ei, iar efortul de a-i pîngări imperiul cu matitatea unor obiecte sau activități concrete merită să fie considerat eroic. Oglinzile la Echenoz, televiziunea la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fragmentarium și pentru că face ecou la ceea ce se numea În anii ’70 gîndirea absenței (asimilată antiumanismului de Luc Ferry și Alain Renaut, și chiar de promotorii ei: Gilles Deleuze, În 1972 de pildă, numește structuralismul ateu și antiumanist). Umbra Înseamnă uitarea Ființei, dacă vreți, umbra Înseamnă promiscuitate, nici noapte nici zi, tertium datur. Umbra ascunde cu atît mai mult cu cît se află Între noapte și zi - un alt fel de spațiu, În opoziție cu construcția spațio-temporală clară și distinctă a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
II, 161-170; Lucian Valea, Pe urmele lui George Coșbuc, București, 1986; Cioculescu, Itinerar, V, 285-290; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 46-57; Rău, Efigii, 47-89; Negoițescu, Ist. lit., I, 135-138; Petru Poantă, George Coșbuc. Poetul, București, 1994; D. Surăianu, George Coșbuc între confuzie și uitare, Baia Mare, 1994; Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, III, Galați, 1996, 266-278; Andrei Moldovan, Coșbuc sau Lirismul pragurilor, Cluj-Napoca, 1997; Dicț. analitic, I, 79-81, II, 340, III, 84-86, 163-165; Dicț. esențial, 208-212; Andrei Bodiu, George Coșbuc, Brașov, 2002; Teodor
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
au în legătură cu acest „idealist” este concretizată în statuia („momâia”) pe care satul i-a înălțat-o în fața școlii. Ajuns aproape cerșetor la bătrânețe, personajul este strivit, simbolic, de propria-i statuie. O idee deficitară despre viața individuală, neșansa, ingratitudinea și uitarea semenilor, căderea în deriziune par să anuleze sensul unei existențe aproape exemplare, sfârșitul fiind mai degrabă un simbol al tragismului destinului celor ce trăiesc pentru alții. Acțiunea romanului este redusă, ponderea deținând-o convorbirile, lecțiile, pledoariile și istorisirile pilduitoare. Scriitura
CRUDU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
sociologice puternice, care a supraviețuit instaurării comunismului și a pus bazele unei școli sociologice după modelul antebelic. Personalitățile științifice influențează evoluția ulterioară științifică și social-culturală în moduri diferite. Unii prin lucrările scrise, viața lor, în afara textului rămas, intrând rapid în uitare după moarte. Alții mai mult prin activitatea lor creatoare de instituții și cultură. Sau, în fine, printr-o combinație a celor două. Cred că această din urmă situație este cazul lui Dimitrie Gusti. Acesta a avut o contribuție la relansarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în timpul pe care oamenii îl petrec în aceeași vecinătate. În momentul în care o muncă apare în altă zonă din Italia sau la o anumită distanță de oras, migranții adesea „își uită” prieteniile și își fac alte „prietenii”. Procesul de uitare în experianța de migrație este observat și de Carsten (1995), care semnalează „amnezia” în procesele de migrație din Langkawi (Asia de Sud-Est). În acest caz, migranții uitau care era locul de origine al părinților lor, spre exemplu, dar aveau reprezentate și valorizate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cotidian. Cu alte cuvinte, în cazul acesta, memoria referitoare la descendență și origine se pierde și este înlocuită de conștientizarea relațiilor cu rudele cu care migranții interacționează zilnic și cu care își petrec viața. La migranții români, acest proces de uitare și de revalorizare a relațiilor sociale se referă în special la „cunoscuții” făcuți în mediul din Milano și mai puțin la rudele din localitățile de origine. Borșenii provin dintr-un oraș mic, în care „fiecare se știe cu fiecare”, și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
lipsa de substanță a multora dintre scrierile acestuia. Poziția lui D. față de teatru rămâne contradictorie. Pe de o parte, el proclama că „un teatru național se naște din nevoile poporului”, pe de alta, îl considera loc de „petrecere, odihnă intelectuală, uitare”. Aprecia că binevenită influență traducerilor și localizărilor asupra unei dramaturgii tinere, dar, cronicar de formație clasicista, privilegia capodoperă, recomandând marele repertoriu universal: Shakespeare, Molière, Hugo. De o analiză nuanțata se bucură interpretările shakespeariene datorate trupelor Rossi și Salvini. Cultură, finețea
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
minat de excese, valoarea revistei scade considerabil. Un apel către toți intelectualii din exil „pentru a-și aduce aminte de sfânta îndatorire pe care o avem față de neamul pe care-l iubim cu toții și pe care nu-l putem da uitării” (Scrisoare deschisă către cărturarii din exil, 8/ 1973) rămâne fără ecou. C. alunecă vizibil într-o altă direcție. În cea mai mare măsură spațiul este consacrat articolelor cu caracter politic, social, istoric, propagandistic (de extremă dreapta), în vreme ce problematica literară apare
CARPAŢII-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
germană, căreia îi aparține prin limbă și formațiune, cât și în literatura română, de care e legată adesea prin temă și uneori prin substanță” (D. Caracostea). Cum era de așteptat, în mod oficial opera reginei și scriitoarei au fost date uitării în anii regimului totalitar din România. SCRIERI: Vârful cu dor (Rumänische Ballade), București, 1879; Vârful cu dor, tr. M. Eminescu, în M. Eminescu, Poezii postume, București, 1905; Sappho, Leipzig, 1880; Hammerstein, Leipzig, 1880; Stürme, Bonn, 1881; Jehovah, Leipzig, 1882; Les
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
dintre cei mai importați poeți ai acestei literaturi și un deschizător de drumuri în lirica europeană. În esență, creația sa încifrată și densă izvorăște dintr-o profundă neliniște, din zbuciumul unei experiențe dramatice, pendulând „între tirania amintirii și nevoia de uitare” (Al. A. Philippide). Din 1959, este lector de limba și literatura germană la École Normale Supérieure. Traversând o profundă dramă sufletească, se sinucide, aruncându-se în Sena. Din scrierile lui C. în limba română se cunosc puține texte - aproximativ cincisprezece
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
bibliografice: Streinu, Pagini, V, 136-139; Florin Manolescu, Aurel Chirescu, „Finister 2”, RL, 1970, 18; Dan Cristea, „Metafore”, RL, 1971, 16; Nae Antonescu, Aurel Chirescu, „Metafore”, ST, 1971, 22; Firan, Profiluri, 167-168; Dicț. scriit. rom., I, 556-558; Gh. Grigurcu, Răsărind din uitare, RL, 1998, 12. O.I.
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
de apă-ncordez./ De dragoste, cânt!/ Fluidă, înaltă din albie ies/ să fiu vânt, să fiu vânt”. Dialogul Cântării Cântărilor este transpus în sfera elementelor naturale. Cu timpul, viziunea pasională devine tot mai sumbră, grotescul domină, sado-masochismul înlocuiește tandrețea și uitarea de sine: „Iartă-mă că te-am făcut să plângi./ Ar fi trebuit să te omor./ Ar fi trebuit să te apuc de suflet,/ să te bat cu el îngrozitor. // Ar fi trebuit să-ți văd curgând/ sângele, șuviță cu
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
rubrici la publicațiile „L’Indépendance roumaine”, „La Roumanie illustrée”, „La Lanterne mondaine”, „Românul”, „Naționalul”. O parte dintre însemnările sale din anii 1882-1883 va trece în volumul La Vie à Bucarest (1883). Cu toată popularitatea lui, ar fi căzut probabil în uitare, dacă în schița High-life, I.L. Caragiale nu l-ar fi imortalizat, dându-i astfel, sub înfățișarea personajului Edgar Bostandaki, și o „faimă” literară. G. Ibrăileanu, totuși, era de părere că acest urmaș al Văcăreștilor a exercitat, în epocă, o priincioasă
CLAYMOOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286297_a_287626]
-
lui La Fontaine. A mai transpus în românește o carte de proză a lui Charles Wagner, Viața cumpătată. În comentariile literare, cu mici incursiuni în arie estetică, C. se declară, în spirit maiorescian, un adept al artei netendențioase (izvodită în „uitare de sine”) și un partizan al revizuirii continue a valorilor, „în perspectiva nesfârșirii”. Alte „observări” au în vedere poveștile lui I. Creangă, poezia lui O. Goga, junimismul și sămănătorismul, rolul imaginilor în literatură. Impresionist în fond, C. se amăgește a
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
1.9. Apartenența 28 1.10. Principiul polarității 29 2. Teoria învățării prin contiguitate 31 2.1. Viața și opera lui Edwin Guthrie 31 2.2. Teoria învățării prin contiguitate 33 2.3. Teoria inhibiției asociative 35 2.4. Teoria uitării 39 2.5. Teoria motivației 40 3. Teoria condiționării operante și a instruirii programate 43 3.1. Viața și opera lui B.F. Skinner 43 3.2. Ideile fundamentale ale „skinnerismului” 44 3.3. Teoria probabilităților de consolidare 46 3.4
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
extrapolări” de la psihologia animală la psihologia umană s-au dovedit intuiții valide din punct de vedere științific (vezi Hilgard, Bower, 1966, cap. 2, dar și Sahakian, 1976, pp. 82-83). Aventura conexionistă s-a încheiat, dar nu a fost condamnată la uitare eternă; dimpotrivă, va fi evocată încă multă vreme. Expunem în continuare pe scurt, într-o manieră cât mai apropiată de gândirea originală, aceste contribuții valoroase. Maniera fidelă se impune cu atât mai mult cu cât, în ultima vreme, Thorndike este
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
reia un anumit timp, atunci puterea acelei conexiuni descrește”1. S-ar putea spune că aceste legi nu fac altceva decât să reia străvechiul dicton latin Repetitio est mater studiorum. Legile exercițiului se referă, într-adevăr, la consolidare și la uitare. Consolidarea este definită ca o creștere a probabilității de apariție a răspunsului, o dată cu reapariția situației. Este ceea ce Thorndike numește „connection is made” („conexiunea este făcută”), derutând întru câtva. Expresia este totuși bine aleasă, având darul de a preciza că Thorndike
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ale învățării asociative, dar pot fi atașate și unor patternuri noi sau stimuli noi. S-a demonstrat însă nu numai asocierea dintre stimuli și reacții, ci și disocierea stimul-răspuns. În legătură cu acest fenomen, Guthrie a elaborat teorii secundare cu privire la: „inhibiția asociativă”, „uitare”, „dezînvățare”, „relația dintre recompensă și pedeapsă”, „procesul instruirii”, „motivație” ș.a. Le expunem în continuare pe scurt. 2.3. Teoria inhibiției asociativetc "2.3. Teoria inhibiției asociative" Guthrie și-a fundamentat această teorie fundamentală pe lucruri evidente desprinse din fapte de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
afirmăm că elevii sunt învățați în școală mai mult „rele” decât „bune”. Chiar și comportamentul bine cunoscut de „scârbă” față de școală, denunțat de milioane de elevi, deși nenatural, se învață la școală!1 2.4. Teoria uităriitc "2.4. Teoria uitării" „Pe timpul verii uitam aproape toată logica matematică învățată vreme de un an la Facultatea de Filosofie și la care primisem nota maximă la examenul din primăvară. La fel s-a întâmplat și cu alte discipline pe care le studiasem cu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dar mai ales «intensiv» în sesiune. După una-două săptămâni însă, mintea se golea și rămâneam doar cu câteva chestiuni esențiale și alte câteva detalii interesante.” Cu exemple similare, din viața sa de student, și-a fundamentat Guthrie subtila teorie despre uitare (forgetting)2. Din exemplele de mai sus s-ar putea trage concluzia că eficiența învățării în învățământul superior nu poate depăși o retenție de 50% față de învățarea inițială. Cei mai mulți absolvenți de facultate care vor fi citit fraza anterioară s-au
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
inițială. Cei mai mulți absolvenți de facultate care vor fi citit fraza anterioară s-au și gândit deja că procesul de mai sus este exagerat. În fine, toți suntem convinși că este o situație „normală”, întrucât trecerea timpului afectează memoria și favorizează uitarea. Guthrie ne spune că această credință, universal răspândită, este, de fapt, o prejudecată: „Nu există nici o dovadă certă că simpla trecere a timpului poate face pe cineva să uite ceva” - afirmă el sentențios 3. Atunci, nu uităm niciodată nimic? Exemplele
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
o prejudecată: „Nu există nici o dovadă certă că simpla trecere a timpului poate face pe cineva să uite ceva” - afirmă el sentențios 3. Atunci, nu uităm niciodată nimic? Exemplele de mai sus contrazic grăitor afirmația lui Guthrie. Însă el definește uitarea altfel decât o facem de obicei. După Guthrie, uitarea este o variantă a inhibiției asociative. Credința că trecerea timpului este cauza uitării este iluzorie. Inhibiția asociativă constă în eșecul unei reacții la o anumită replică după ce acea replică a fost
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
trecere a timpului poate face pe cineva să uite ceva” - afirmă el sentențios 3. Atunci, nu uităm niciodată nimic? Exemplele de mai sus contrazic grăitor afirmația lui Guthrie. Însă el definește uitarea altfel decât o facem de obicei. După Guthrie, uitarea este o variantă a inhibiției asociative. Credința că trecerea timpului este cauza uitării este iluzorie. Inhibiția asociativă constă în eșecul unei reacții la o anumită replică după ce acea replică a fost asociată cu o altă reacție. „Uitarea este, de asemenea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
3. Atunci, nu uităm niciodată nimic? Exemplele de mai sus contrazic grăitor afirmația lui Guthrie. Însă el definește uitarea altfel decât o facem de obicei. După Guthrie, uitarea este o variantă a inhibiției asociative. Credința că trecerea timpului este cauza uitării este iluzorie. Inhibiția asociativă constă în eșecul unei reacții la o anumită replică după ce acea replică a fost asociată cu o altă reacție. „Uitarea este, de asemenea, un eșec al unei reacții la o replică.”4 Această teză șocantă este
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]