8,054 matches
-
în limbile minoritare erau predate doar dacă se formau grupe de minimum 15 studenți. În practică, studenții erau distribuiți în grupuri care rar depășeau 14 indivizi. În plus, din 1985, învățământul tehnic s-a făcut exclusiv în română. După Revoluția ungară din 1956, atât teritoriul Regiunii Autonome Maghiare cât și corpul ei administrativ au cunoscut schimbări importante, funcționarii maghiari fiind înlocuiți cu funcționari români. În 1968 regiunea a fost desființată, iar majoritatea posturilor din administrație au fost ocupate de etnici români
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
primului război mondial în toi; a fost înrolat în cavaleria austro-ungară în care a servit până la sfârșitul conflagrației. Dupa război, ca mulți alți intelectuali, a fost atras temporar de idealurile revoluționare ale extremismului politic de stânga. În timpul efemerei Republici Sovietice Ungare s-a înrolat în armata roșie maghiară. După înfrângerea regimului bolșevic, Brassai a trecut printr-o scurtă perioadă de detenție. Cu asemenea cazier neputând fi acceptat în Franța, așa cum își dorise, s-a hotărât să plece în Germania, unde nu
Brassaï () [Corola-website/Science/314592_a_315921]
-
de autoritățile comuniste după 1948. Regiunile istorice tradiționale au fost delimitate în momentul constituirii Voievodatelor medievale cu majoritate românească, numite în limbajul popular "țările române" : Transilvania, Moldova, Țara Românească și Dobrogea. Lupta anti-mongolă și efortul de emancipare de sub suzeranitatea regatului ungar au înlesnit munca de unificare a voievozilor Basarab și Bogdan. La capătul acesteia, geografia politică a Europei de Sud-Est a înregistrat, alături de mai vechiul voievodat al Transilvaniei, supus și condus de maghiari, două state românești : Țara Românească și Moldova. Înainte de
Organizarea administrativ-teritorială a României () [Corola-website/Science/314765_a_316094]
-
din Ardeal. De altfel, chiar primele articole publicate când era student la Viena conțineau o critică a dualismului austro-ungar care permitea dominația austriecilor și maghiarilor asupra celorlalte națiuni din Imperiul Austro-Ungar. Pentru aceste articole Eminescu a fost anchetat de către autoritățile ungare. Soluția pe care o propunea ca student era aceeași pe care o considera valabilă și peste zece ani, când era redactor la "Timpul", „o descentralizare bazată pe coordonarea naționalităților în grupuri administrative autonome”. Eminescu credea că urmarea politicii de maghiarizare
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
Regulamentul Organic", au intrat în vigoare. După Unirea Principatelor, în 1859, cele două instituții de arhivă s-au unit în octombrie 1862, conducerea lor fiind asigurată de Direcția Generală a Arhivelor Statului cu sediul în București. În ce privește teritoriul Transilvaniei, autoritățile ungare și-au păstrat arhivele până în momentul în care Regatul maghiar a fost desființat ca urmare a bătăliei de la Mohacs din 1526. După ce Transilvania a intrat în componența Imperiului habsburgic la 1688, metodele de conservare a documentelor s-au îmbunătățit. Atunci când
Arhivele Naționale ale României () [Corola-website/Science/314304_a_315633]
-
Kosovo și o bună parte a coastei Dalmației și toate insulele Mării Adriatice. Italia a obținut controlul asupra noului creat stat marionetă muntenegrean și titlul de „rege pentru al Croației” pentru monarhul italian. Ungaria a trimis Armata a III-a ungară în Voivodina din nordul Șerbiei, iar mai apoi a anexat mai multe regiuni din Osijek-Baranja (Croația), Bacika (Șerbia), Međimurje și Prekmurje (Slovenia) . Bulgaria a anexat aproape întreg teritoriul a ceea ce este azi Republică Macedonia. După capitularea Italiei din 1943, toate
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
colaborare a cetnicilor cu ocupantul german a crescut treptat. Partizanii iugoslavi („Armata Populară de Eliberare și Detașamentele de Partizani din Iugoslavia”, NOV i POJ), aflate sub comanda lui Josip Broz Tito, au luptat în principal împotriva ocupanților germani, italieni, bulgari, ungari și a forțelor colobaraționiștilor. Forțele partizanilor s-au format pe scheletul asigurat de cadrele care căpătaseră experiență militară în timpul războiului civil din Spania. Partizanii erau ghidați de ideologia comunistă, nu puneau accent pe naționalism, reușind astfel să cucerească sprijinul tuturor
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
Jupân Grigorie. În timpul revoluției române de la 1848-1849, de pe aceste meleaguri s-au ridicat și remarcat o serie de revoluționari printre care: Alexandru Bătrâneanu (Chiorean), Vasile Simoniș, preotul Ioan Crișan. 1894, o parte a Sărmașului este vândută familiei Teleky, apoi statul ungar a cumpărat aceste moșii și a colonizat aici 130 de familii de țărani maghiari din comitatul Vespren și 80 de familii din alte părți. Un eveniment important la care au participat locuitorii din Sărmașu l-a constituit actul de la 1
Biserica de lemn din Sărmașu () [Corola-website/Science/313852_a_315181]
-
titlul de "Rege al Cumaniei". Cererea de azil de către refugiații cumani (ca. 40.000 de oameni) părea să aducă cea mai mare parte a acestui popor sub sceptrul maghiar. Doar că mongolii îi considerau pe cumani sclavii lor, iar Regatul Ungar ca pe o putere rivală, și deci migrarea cumanilor în Ungaria ca un casus belli. În ultimatumul trimis ungurilor îi mai acuzau, în plus, pe aceștia și de dispariția unor soli. Amenințarea mongolă a ajuns la porțile Ungariei într-o
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
consideră că greavii din Ocna Sibiului își disputau de fapt supremația asupra aservirii mai multor localități din apropierea Sebeșului cu episcopul Transilvaniei. Mișcarea condusă de greavul Gaan este considerată a fi fost o revoltă similară cu cea a țărănimii române sau ungare împotriva aservirii comunităților săsești de către nobilimea feudală. Într-un mod similar au acționat și greavii Henning și Blaufuuz care au apărat drepturile așezărilor libere din provincia Sibiului obținând de la regele Carol Robert confirmarea diplomei andreene în anul 1317. Au existat
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
pe care-l absolvă în 1924.În anii studenției a fost membru al Colegiului Eötvös, o instituție care promova tinerele talente în domeniul științelor și artelor.După absolvirea studiilor superioare este numit preparator la Institutul de fizică teoretică din capitala ungară.În anul 1926 obține titlul de doctor în fizică, primind calificativul "Magna cum laude".Disertația de doctorat avea ca temă teoria moleculară a fenomenelor magnetooptice ale mediilor transparente.Cu acestă lucrare, Bay se afiliază noului curent de dezvoltare dominant al
Zoltán Bay () [Corola-website/Science/314878_a_316207]
-
până la moartea sa. Rabinul Aron Chorin, om de vastă cultură de orientare iluministă, a introdus reforme în ritualul și tradiția evreiască, printre care: introducerea pentru prima dată la Arad a muzicii de orgă în sinagogă, fiind o premieră în Regatul Ungar, efectuarea rugăciunii cu capul descoperit, reducerea săptămânii de doliu, permisiunea de a călători cu trenul în timpul Sabatului, combinarea meditației religioase cu cea filozofică, exprimarea credinței că evreii trebuie să-i privească pe creștini ca "frații" lor, schimbări în ordinea desfășurării
Áron Chorin () [Corola-website/Science/314881_a_316210]
-
din (1389) și executat la ordinul lui Murad I. Numele albanez al orașului provine de la Skanderbeg, eroul național al albanezilor, domnind în perioada celei de-a doua Bătălii de la Kosovo Polje din (1448). Se presupune că Skanderbeg se alăturase coaliției ungare catolice, conduse de Iancu de Hunedoara, dar a fost întâmpinat de vasalul Imperiului Otoman, Đurađ Branković al Șerbiei fiind întârziat la luptă. În 1991, municipiul avea o populație de 31,627 de locuitori, incluzând 66.31% albanezi, 18.69% sârbi
Obilić () [Corola-website/Science/314463_a_315792]
-
Maghiarii americani sau maghiaro-americanii (engleză: "Hungaian Americans", maghiară: "amerikai magyarok") sunt cetățenii Statelor Unite cu origini sau ascendență maghiară. Mulți dintre ei sunt refugiați care s-au stabilit în Statele Unite după Revoluția ungară din 1956 sau în timpul celui de Al Doilea Război Mondial sau mai devreme (după Tratatul de la Trianon sau după Revoluția Maghiară din 1848). Mulți dintre ei sunt de origine panonică, transilvăneană, secuiască, dar există și mici grupuri de ceangăi (moldoveni
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
în timpul luptelor, iar șoferul era obligat să reducă viteza pentru a evita o avarie la motor. Prin urmare, vehiculul devenea o țintă lentă cu o manevrabilitate redusă pe câmpul de luptă. BTR-152 a fost folosit pentru prima dată în timpul Revoluției ungare din 1956. Ulterior, transportorul blindat a fost folosit în timpul Războiului de Șase Zile, când zeci de vehicule au fost capturate de armata israeliană. În 1968, în timpul invaziei Cehoslovaciei, armata sovietică și celălalte țări membre ale Pactului de la Varșovia care au
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
A fost decorat, în timpul campaniei din URSS, și de către Armata Română cu medaliile Virtutea Militară și Cruciada împotriva bolșevismului. După 23 august 1944 a făcut parte, la ordin sovietic, din vârful de lance al ofensivei militare împotriva armatei germane și ungare, fiind în permanență poziționat în avangardă. A participat la eliberarea Transilvaniei, a participat la ocuparea Ungariei și eliberarea Cehoslovaciei. În timpul luptelor din Munții Tatra Mică - Cehoslovacia (1945) a fost grav rănit la piciorul stâng, fiind trimis în țară și spitalizat
Crușoveanu Marcu () [Corola-website/Science/324009_a_325338]
-
este o cale ferată principală în România. Ea pornește de pe cursul superior al râului Olt din estul Transilvaniei, traversează Carpații Orientali, urmează valea râului Trotuș și se încheie în Câmpia Moldovei. Începând din 1870, guvernul ungar și cel român au planificat realizarea mai multor linii de cale ferată peste Munții Carpați, care formau la acel moment o graniță lungă între cele două țări. De asemenea, o legătură pe Valea Trotușului și prin Pasul Ghimeș-Palanca era inițial
Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud () [Corola-website/Science/319884_a_321213]
-
funcțiune a căii ferate Brașov-Sfântu Gheorghe-Târgu Secuiesc în anul 1891, Regatul Ungariei - de care aparținea pe atunci Transilvania - a adresat o cerere către guvernul României, din motive strategice, pentru construirea unei linii de cale ferată între Transilvania și Moldova. Autoritățile ungare au sugerat o legătură prin Pasul Oituz-Brețcu. România, pe de altă parte, a venit cu proiectul unui traseu prin Pasul Ghimeș-Palanca, adică de la Târgu Ocna, și a propus realizarea acestuia. Construirea acestui traseu feroviar prezenta cerințe tehnice de nivel înalt
Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud () [Corola-website/Science/319884_a_321213]
-
Carpaților a fost traversată, la 1.012 m altitudine, prin Tunelul Ciumani (1223 m lungime). Pe partea de vest a fost construit Viaductul Caracău (cu o lungime de 264 m), aflat la 64 m înălțime față de valea străbătută. Pe partea ungară, tronsonul de la Sfântu Gheorghe la Miercurea Ciuc a fost pus la dispoziția traficului feroviar la 5 aprilie 1897, iar continuarea până la graniță în localitatea Ghimeș la data de 18 octombrie a aceluiași an. Pe teritoriul românesc, lucrările au durat un pic
Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud () [Corola-website/Science/319884_a_321213]
-
transport a Ungariei de după Compromisul austro-ungar (1867) prin voința guvernului maghiar au trebuit să fie construite căi ferate care să ajungă și în regiunile periferice ale Imperiului Austro-Ungar; printre aceste regiuni erau și comitatele Sătmar și Maramureș. În 1868 guvernul ungar a acordat o concesiune consorțiului patronat de antreprenorul german evreu Bethel Henry Strousberg pentru construirea unei căi ferate de la Debrecen prin Satu Mare (pe atunci "Szatmárnémeti") către Sighetu Marmației (pe atunci "Máramarossziget"). Acesta s-a apucat rapid de lucru. Anul 1870
Calea ferată Debrecen–Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/319885_a_321214]
-
compania feroviară Căile ferate de nord-est ale Ungariei; un membru al conducerii (și până în 1875 vicedirector) a fost primul-ministru maghiar de mai târziu Kálmán Tisza. În 1890 compania Căile ferate de nord-est ale Ungariei a fost preluată de compania feroviară ungară de stat MÁV, iar calea ferată prezentată aici a fost naționalizată. În Primul Război Mondial, linia a avut o importanță strategică mare, deoarece pe aici s-au derulat multe transporturi militare peste Munții Carpați, către Frontul de Est. În deceniile
Calea ferată Debrecen–Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/319885_a_321214]
-
cu ecartament normal. Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, partea sovietică a liniei de cale ferată a trecut pe teritoriul statului Ucraina și este exploatată de compania feroviară ucraineană de stat Ukrzaliznîția. este cu linie simplă și neelectrificată. Pe tronsonul ungar de la Debrecen către Nyírábrány circulă zilnic în fiecare direcție aproximativ zece ani trenuri de călători, trei dintre acestea traversând frontiera cu România. Tronsoanele românești de la Carei către Satu Mare și de la Satu Mare spre Halmeu sunt străbătute zilnic în fiecare direcție de
Calea ferată Debrecen–Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/319885_a_321214]
-
Miercurea Ciuc (în ) - nu au mai avut legături cu cele din nordul Transilvaniei și din restul Ungariei. Deoarece au existat conflicte frecvente între compania feroviară maghiară (MÁV) și cea română (CFR) la punctele de trecere a frontierei de cale ferată, guvernul ungar a decis să închidă legăturile rupte ale rețelei feroviare din estul Transilvaniei. Între anii 1941-1942 a fost construită o cale ferată de 47 km lungime între localitățile Sărățel (în ) și Deda (în ). Sărățel se afla pe traseul de la Dej (în
Calea ferată Deda–Sărățel () [Corola-website/Science/319882_a_321211]
-
în funcțiune Calea ferată Satu Mare-Sighetu Marmației. Astfel, Depresiunea Maramureșului a fost conectată, prin valea râului Tisa, la rețeaua de cale ferată. Construirea căii ferate Sighetu Marmației-Ivano-Frankivsk (1895) a dus la dezvoltarea și a altor zone din Maramureș. Apoi guvernul ungar a planificat construirea unei linii în sud-estul comitatului Maramureș. Propunerea avea ca scop facilitarea transportului de lemn din pădurile din Munții Carpați și de acces la depozitele de minereu de la Baia Borșa (în ). Pornind din localitatea Valea Vișeului (în ) de pe
Calea ferată Valea Vișeului–Borșa () [Corola-website/Science/319896_a_321225]
-
urmare a celor două dictate de la Viena din 1939/1940, nordul Transilvaniei și întregul Maramureș (adică atât partea română, cât și cea cehoslovacă) au fost cedate Ungariei, iar legătura între Salva și Vișeu de Jos și-a pierdut sensul. Autoritățile ungare au hotărât să nu mai continue finalizarea căii ferate cu ecartament normal. După cel de-al doilea război mondial, Maramureșul a fost divizat din nou la Conferința de Pace de la Paris (1947); partea de sud a revenit din nou României
Calea ferată Salva–Vișeu de Jos () [Corola-website/Science/319905_a_321234]