9,098 matches
-
superior s-a afirmat ca un pedagog desăvârșit, talentat cercetător. Prof.dr.ing. Vladimir Boghian a trecut în lumea umbrelor la 1 decembrie 2000 și a fost înmormântat în cimitirul Sf. Petru și Pavel din Iași. BOICU, LEONID (1931-1997ă ISTORIC Istoric de vocație, Leonid Boicu s-a impus ca un autentic slujitor al zeiței Clio, ca un maestru al cuvântului scris și rostit. Caracterizându-l, acad. Al. Zub scria: „Modernist cu preocupări multiple, atent la structurile social-economice, la viața politică, la raporturile internaționale
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
PROFESOARĂ ȘI TRADUCĂTOARE Emilia Wanda Levințchi a fost o reprezentantă de seamă a învățământului superior și a vieții culturale din orașul Iași. „În ea se manifestau cu putere”, scria profesorul universitar doctor N.I.Popa, „o scriitoare înzestrată, o profesoară de vocație, o cercetătoare asiduă și o excepțională tovarășă de muncă”. S-a născut la 24 ianuarie 1916, în comuna Bravicea, județul Orhei, unde mama sa era medic la spitalul din localitate. A urmat cursurile liceale în orașul Orhei, remarcându-se încă
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Theofil Simenschy (lingvisticăă. Melomană și înzestrată cu un talent deosebit, continuă să cânte la pian cu pasiune, în timpul liber, toată viața. Momentul de cumpănă dinainte de război va aduce schimbări neașteptate. Tânăra absolventă se poate înscrie la Medicină, urmându-și astfel vocația înnăscută. Va urma cursurile Facultății din Iași, în anii atât de grei ai războiului, 1940-1946, lucrând paralel în spital - ca infirmieră - pentru a putea răzbi împreună cu mama sa, Maria, ființă aleasă, de o rară gingășie sufletească, excepțională pianistă, interpretă măiastră
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
viața „nu l-a schimbat”, ei Înțeleg adesea c) cineva a tr)it - nu totdeauna din rațiuni demne de laud) - În genere f)r) cinism. Este neatins, oarecum adolescent chiar și la cincizeci de ani. Crede În munca lui. Are vocație. S-a n)scut pentru a elimina din trupurile oamenilor tensiunea muscular). Îți vorbește despre mișcare fizic), respirație, postur), dormitul cu sau f)r) pern), cu ferestrele deschise sau Închise. Toate acestea sunt importante, pentru c) el consider) corpul uman
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de aceast) meserie. Țâț)l b)iatului a intrat că o furtun) În baia public) unde lucreaz) Moshe. M-a oc)rât, spune Moshe. Ins) l-am potolit. L-am convins c) aceasta este o art) și o adev)rât) vocație. A Început s) se dumireasc). În cele din urm), Moshe Își Îmbrac) paltonul și spune: —M) tem c) trebuie s) ne desp)rțim. Lu)m câteva Înghițituri de țuic) româneasc) natural). La Ierusalim poți cump)ra țuic) veritabil). De la un
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pentru care a fost atât de mult apreciat, duseser) Inc) o dat) la moartea a mii de arabi. Evaluând cariera lui Nasser, profesorul Kerr Îi recunoaște iscusința politic), v)zând În el „un om cu remarcabile calit)ți personale și vocație politic)”, un fel de Bismarck al c)rui precursor a fost probabil Napoleon al III-lea. Napoleon avusese și el „ambiții mari pentru el Însuși și pentru țara sa”, „prestigiul s)u internațional sl)bise din cauz) c) era prea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
politice” nu au produs nimic altceva la fel de impresionant precum cadavrele pe care le-am v)zut dup) b)ț)lia din Deșertul Sinai, În 1967 - o mare parte dintre acestea putrezind, duhnind și lichefiindu-se. Remarcabilele calit)ți personale și vocația politic) nu funcționaser) și acestea erau rezultatele. M-am Întrebat cum m-aș fi simțit dac) eu aș fi f)cut aceste calcule și dac) eu aș fi fost liderul responsabil de acest m)cel. Printre morți, m-am simțit
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
dar adolescentul Papago, care fusese cercetaș În primii ani, era convins că trebuie să ajungă la Paris să studieze sculptura cu Rodin. Avea În el o chemare pasionată și un talent vizual evident. Ar fi fost normal să-și urmeze vocația. Într-o zi, fratele lui l-a invitat calm la o plimbare cu birja prin Cluj, unde familia se stabilise după moartea prematură a bunicului meu. „Deși sunt mai mare, Îți voi vorbi de la egal la egal, deschis, fără prejudecăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
director al Băncii Regale și, o vreme, consilier al lui Maniu, până când s-a trezit fără slujbă, după război. Pe lângă tot răul, comunismul i-a făcut și un bine lui Papago, căci l-a ajutat să-și urmeze, În sfârșit, vocația artistică. Fiind dat afară din toate posturile, ca mulți alții, tatăl meu a trebuit să-și caute o ocupație și, cum Îi plăcea mult fotografia, a aflat că la o editură care tocmai se Înființa era nevoie de un fotoreporter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era mult mai autoritar, mai stăpân pe el (era capabil de accese de duritate chiar exagerate uneori, de Înțeles pentru cineva educat În spirit prusac de sfârșit de secol). În plus, frustrarea vieții lui, de a nu-și fi urmat vocația, combinată cu tensiunile suferite de toți cei cu originea „nesănătoasă“, suspectați și vizitați des de Securitate (de câte ori suna soneria, vedeam că fața lui se tensiona), Îl făceau să-și piardă uneori controlul și să mă pedepsească după stilul vechi! Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Regie și tu la Critică“, oare văzuse el deja În tine că vei deveni un adevărat conducător de grup și un creator de imagini, lucru care s-a adeverit de cum ai fost transferat, și că eu aveam să-mi găsesc vocația În scris? Moșul Finteșteanu a avut flerul genial să ne distribuie bine În rolurile care ni se potrivesc În viață și Îi suntem recunoscători. Eu nu am avut doar norocul să fiu bine sfătuit cu mutarea, dar am fost și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
simbolic al despărțirii mele de această instituție, deși atunci nu eram conștient că va fi așa. La suprafață, zodiile păreau să fie Într-o balanță bună, dar neliniștea mea se făcea tot mai des simțită. Dorința de a-mi respecta vocația teatrală continuând să Învăț și să descopăr alte teritorii artistice, invitațiile să lucrez pe diverse scene europene și nevoia mea de a fi În permanent contact cu tot ce e nou și provocator În mișcarea teatrală a lumii se Împăcau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
copii e nevoie în căsniciile nefericite. Tot așa îmi explic de ce am rămas, de o bucată de vreme, fără prieteni. Eu, care și la Cluj, și la București, am avut întotdeauna prieteni, eu care - sunt convins de acest lucru - am vocația prieteniei. Se vede însă că orice fericire se plătește... Regretului de a nu putea avea copii (RH cu anticorpi era formula științifică a acestei fatalități) i-a pus o violentă surdină și faptul că, din dorința de a-i avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-ar fi luat ceva ce îmi aparținea de drept, că acea pașnică explozie de veselie străină, dar profund omenească, căreia sufletește mă obișnuisem să mă asociez fratern, nu se mai producea de la o vreme. Poate chiar de multă vreme... * Vocația fantastică de care dispun copiii de a transforma realitatea în ficțiune! Într-o seară de vară, la Snagov, așezat la masa de lemn de sub nuc, cu fața spre fereastra bucătăriei, unde becul ardea de mult și unde Doina pregătea cina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aproape seară. Duceam cu mine nu numai oboseala unei zile foarte tensionate, ci și o hotărâre fermă. Îmi amintesc că îmi ziceam cam așa: Da, asta e o treabă pentru mine, pe măsura unui simplu scriitor, fără nici o umbră de vocație politică, bizuindu-se doar pe talentul și pe onestitatea sa profesională, neapărat nici măcar - cât de cât - de o faimă. Mai mult n-am putut să fac, dar asta o s-o fac, asta n-o mai înghit. Pe scurt, eram convins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fără umbră de invidie, că altcineva ar fi scris mai bine decât mine despre spațiul închis: oricare dintre cei doi motani ai noștri, ambii mari, neîntrecuți experți în depistarea și valorificarea la maximum a spațiilor închise, ocrotitoare. Datorită inventivității, a vocației lor în materie, casa în care locuim s-a transformat și se transformă în continuare, sub ochii noștri admirativi, într-un fagure de mici căsuțe - cotloane și unghere, paturi, sub-paturi, văi și dâmburi, create de relieful de lână al plăpumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bătrânului meșter, nedivulgată urmașului, este redescoperită de către acesta ca printr-o iluminare. Rubliov, care urmărise avid giganticul efort colectiv și, din ce în ce mai intrigat, comportamentul agitat și ciudat, de un despotism pe jumătate pueril, pe jumătate ținând de o fanatică credință în vocația sa, al tânărului artist de o infailibilitate cvasi-isterică în hotărârile pe care le ia și le impune, desprinde tâlcul profund al acestei fantastice experiențe. Talentul trebuie manifestat, transmis. Căci el ascunde în sine o taină a resurecției omului. Sunetele uriașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de fapt îl trecuse demult, deoarece uzura compromisurilor îi amorțise sensibilitatea la ele. Dar cine a fost în Italia a putut vedea că Rubiconul e un râu foarte mic, - se trece pe nesimțite. Constantin Noica pune ca test eliminatoriu pentru vocația filozofică trei distinguo-uri : între transcendent și transcendental, între intelect și rațiune, între suflet și spirit. Evident, aceste distingeri sunt elementare. Baiul e că Noica trage de aici consecința excluderii câte unuia din termeni la fiecare din aceste trei cupluri. Cad
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cum sunt primite. Acestea sunt arhiștiute, repetate de milenii. Le repet și eu acum. Arhiștiute, dar în fond nu prea știute. Insul care nu se are decât pe sine ca scop trăiește într-o dezolantă tautologie sufletească. Sunt suflete fără vocație. Asta înseamnă a nu avea nimic sfânt. După cum unora le lipsește simțul comicului sau al sublimului, altora (în bună măsură, probabil aceiași) le lipsește simțul divinului. Există și credincioși practicanți cărora le lipsește simțul acesta. Simțul divinului, dacă îl ai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui științifice sunt în fond ceea ce el declară la început în prefața Oceanografiei : „Cartea aceasta nu e o carte de gândire, ci una de înțelegere”. De gândit, bine sau rău (rău, cel mai adesea), gândește probabil oricine, înțelegerea însă e vocația definitorie a intelectualului. Eliade e un om care încearcă să înțeleagă. Face aceasta cu o tenacitate, cu o pasiune, cu un talent, cu o tehnică, mulțumită cărora de obicei izbutește în modul cel mai fertil cu putință. Este, adică, prin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la înțelegerea realităților umane, de viață și de cultură. Eliade era dotat cu o irezistibilă imaginație a ideilor, însușire esențială a unui eseist de mare clasă. Însușirea aceasta explică și atracția lui pentru doctrinele și mitologiile Orientului, precum probabil și vocația literaturii de ficțiune. Ceea ce a sporit enorm impresia meteorică produsă de apariția lui Eliade în viața culturală românească a epocii a fost, pe lângă abundența și strălucirea atât savantă, cât și publicistică, prolificitatea lui ca romancier. Calitativ vorbind, literatura lui de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
jocul, cu efectele lui scontate. Tezele generale și concluziile sunt totdeauna aspectele cele mai sumare, am putea zice didactice, ale oricărui punct de vedere ; de aceea sunt și cele mai reversibile. În ultim resort se reduc la enunț (de unde și vocația lor propagandistică). În schimb, operațiunile în detaliu, adică cele „analitice”, în critică la fel de bine ca și aiurea, cer negreșit scrupul și competență ; aici nu se poate trișa, cum nu trișează în fond nici autorul lui Nu, deși se laudă că
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în scrisul lui, dar dacă se înșală ? Nici celebritatea nu e la urma urmei o garanție. Poate fi o eroare, o neînțelegere, o întâmplare, o involuntară impostură, ce se va destrăma spre rușinea lui, antumă sau postumă. E divizat între vocație și îndoială (aici ar fi poate o deosebire : grafomanul are numai vocație, nu și dubii). „J’aurais écrit de toute façon”, declară Eugène Ionesco, ajuns în culmea gloriei (cf. Antidotes, Gallimard, p. 181, sqq.). Ar fi scris oricum, și fără
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
urma urmei o garanție. Poate fi o eroare, o neînțelegere, o întâmplare, o involuntară impostură, ce se va destrăma spre rușinea lui, antumă sau postumă. E divizat între vocație și îndoială (aici ar fi poate o deosebire : grafomanul are numai vocație, nu și dubii). „J’aurais écrit de toute façon”, declară Eugène Ionesco, ajuns în culmea gloriei (cf. Antidotes, Gallimard, p. 181, sqq.). Ar fi scris oricum, și fără glorie, și neluat în seamă, și hulit (cum a și fost). „Pourquoi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Erotica lui atinge cosmogeneza, fără a pierde nici o clipă concretul carnal. Doctorul Voiculescu restaurează în deplinele ei drepturi virtutea creatoare a imitației (sau, dacă termenul indispune, a „emulației”). Imitarea modelelor supreme a fost totdeauna și rămâne testul declanșator al adevăratei vocații creatoare, contrar meschinei prejudecăți a „originalității”. Să nu confundăm noțiuni aparent învecinate : pastișa, de pildă, e un exercițiu de atelier, valabil ca atare ; contrafacerea, mai mult sau mai puțin dibace, nu e decât o industrie improbă și vană. Dar imitația
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]