74,562 matches
-
la Compania Națională Loteria Română) - complicitate la evaziune fiscală; Stelian Ioan Rațiu (administrator la firma Transilvania International) - evaziune fiscală; Gabriel Rogoveanu (agent imobiliar la firma Euroest Invest) - complicitate la evaziune fiscală. La data de 22 octombrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) decide că dosarul trebuie trimis către Parchetul de pe lângă ÎCCJ, pentru refacerea urmăririi penale. La data de 14 aprilie 2008 recursul DNA la această decizie a fost admis, iar dosarul a rămas pe rolul ÎCCJ. La data de
Dosarul „Loteria I” () [Corola-website/Science/321112_a_322441]
-
a ridicat pe la gradul de general de brigadă în rezervă, la propunerea SRI. Ulterior, președintele a declarat că îl va degrada la gradul de soldat dacă se va dovedi că a făcut poliție politică. În februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că Viorel Stanca a fost ofițer de securitate.
Viorel Stanca () [Corola-website/Science/320846_a_322175]
-
sunt conduse de procurori șefi. Conducătorul fiecărui parchet repartizează procurorii pe secții, servicii și birouri în funcție de pregătirea, specializarea și aptitudinea acestora. În cadrul parchetelor funcționează colegii de conducere care avizează problemele generale de conducere a parchetului. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție coordonează activitatea Parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public, fiind condus de către un procuror general care este ajutat de către un procuror prim adjunct, un procuror adjunct și de 3
Parchet (justiție) () [Corola-website/Science/317394_a_318723]
-
subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public, fiind condus de către un procuror general care este ajutat de către un procuror prim adjunct, un procuror adjunct și de 3 consilieri. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție are un colegiu de conducere ce hotărăște asupra problemelor generale de conducere a Ministerului Public fiind constituite din: procuror general, procuror prim adjunct și 5 procurori aleși în Adunarea Generală a Procurorilor. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
Parchet (justiție) () [Corola-website/Science/317394_a_318723]
-
Casație și Justiție are un colegiu de conducere ce hotărăște asupra problemelor generale de conducere a Ministerului Public fiind constituite din: procuror general, procuror prim adjunct și 5 procurori aleși în Adunarea Generală a Procurorilor. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție are în structură secții conduse de procurori șefi care pot fi ajutați de către adjuncți. În cadrul secțiilor pot functiona servicii și birouri conduse de procurori șefi. Parchetul militar funcționează pe lângă fiecare instanță militară, respectiv: - Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară
Parchet (justiție) () [Corola-website/Science/317394_a_318723]
-
infracțiunii prevăzute de articolul 293 din Codul Penal al României - falsul privind identitatea, responsabilii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea au remis dosarul intentat pe numele lui Plahotniuc procurorilor Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de la București. După câteva luni de cercetări, procurorul care s-a ocupat de acest caz a clasat dosarul pe motiv că infracțiunea cu pricina, ce se pedepsește penal în România, nu este prevăzută în legislația penală a Republicii Moldova
Vladimir Plahotniuc () [Corola-website/Science/321962_a_323291]
-
știau de această incriminare. Până la intrarea în vigoare a noului cod penal a existat o situație de neclaritate în legătură cu relația dintre infracțiunea de viol și infracțiunea de incest. Prin Decizia nr. ÎI din 23 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României s-a stabilit că "raportul sexual cu o persoană de sex diferit, care este rudă în linie directă sau frate ori sora, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de
Viol () [Corola-website/Science/316400_a_317729]
-
unii au văzut-o chiar în pericol, ceea ce a incitat către încheierea afacerii Dreyfus pentru a restabili calmul. În ciuda intrigilor țesute de armată în scopul mușamalizării afacerii, hotărârea inițială de condamnare a lui Dreyfus a fost casată de Curtea de Casație în urma unei anchete minuțioase, și a avut loc o nouă curte marțială la Rennes în 1899. Dreyfus a fost din nou condamnat, la zece ani de detenție, cu circumstanțe atenuante, iar Dreyfus a acceptat grațierea prezidențială, acordată de președintele Émile
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a fost din nou condamnat, la zece ani de detenție, cu circumstanțe atenuante, iar Dreyfus a acceptat grațierea prezidențială, acordată de președintele Émile Loubet. Abia în 1906, a fost oficial stabilită nevinovăția sa în urma unei hotărâri definitive a Curții de Casație. Reabilitat, căpitanul Dreyfus a fost reintegrat în armată cu grad de maior și a participat la Primul Război Mondial. A murit în 1935. Consecințele acestei afacere sunt nenumărate și ating toate aspectele vieții publice franceze: cel politic (a consacrat triumful
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
oamenii nu-l cunosc”. Senatorul și juristul catolic au înființat . Și mai mult ca afacerea Dreyfus până atunci, cazul Zola a dus la o regrupare a forțelor intelectuale în două tabere opuse. La 2 aprilie, o cerere de apel în casație a fost acceptată. A fost prima intervenție a Curții de Casație în această afacere judiciară. Plângerea a venit de această dată din partea curții marțiale, și nu din partea ministrului. Procurorul general Manau era favorabil revizuirii procesului Dreyfus și se opunea ferm
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
mai mult ca afacerea Dreyfus până atunci, cazul Zola a dus la o regrupare a forțelor intelectuale în două tabere opuse. La 2 aprilie, o cerere de apel în casație a fost acceptată. A fost prima intervenție a Curții de Casație în această afacere judiciară. Plângerea a venit de această dată din partea curții marțiale, și nu din partea ministrului. Procurorul general Manau era favorabil revizuirii procesului Dreyfus și se opunea ferm antisemiților. Judecătorii curții marțiale, atacați de Zola, au depus plângere pentru
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
între care 53 de deputați, au trimis în total . La 3 septembrie 1898, primul ministru Brisson, l-a provocat pe Mathieu Dreyfus să depună o cerere de revizuire a sentinței curții marțiale din 1894. Guvernul a transferat dosarul Curții de Casație, să analizeze procedurile din precedenții patru ani. Franța era divizată în două, dar nu era posibilă nicio generalizare: comunitatea evreiască era foarte puțin implicată, intelectualii nu erau cu toții dreyfusarzi, protestanții erau împărțiți, marxiștii refuzau să-l susțină pe Dreyfus. Clivajul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Generalul care i-a urmat în funcție, influențat de statul major, a dat aviz negativ revizuirii la 10 septembrie, atitudine confirmată de presa extremistă pentru care „revizuirea înseamnă război”. Obstinația guvernului, care a votat să trimită dosarul la Curtea de Casație la 26 septembrie, a adus demisia lui Zurlinden, înlocuit pe loc de generalul Chanoine. Acesta din urmă, după o interpelare în Cameră, și-a dat demisia, iar parlamentul i-a retras votul de încredere lui Brisson, care și el a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a demisionat. Instabilitatea ministerială a antrenat o instabilitate guvernamentală. La 1 noiembrie, progresistul a fost nominalizat în locul lui Brisson. În 1894, el acoperise acțiunile generalului Mercier la începuturile afacerii; după patru ani, el anunța că va respecta deciziile Curții de Casație, blocând calea celor care doreau să înăbușe revizuirea și să retragă dosarul de la Curte. La 5 decembrie, cu ocazia unei dezbateri din Cameră pe tema transmiterii „dosarului secret” la Curtea de Casație, tensiunea a crescut și mai mult. Injuriile, invectivele
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
el anunța că va respecta deciziile Curții de Casație, blocând calea celor care doreau să înăbușe revizuirea și să retragă dosarul de la Curte. La 5 decembrie, cu ocazia unei dezbateri din Cameră pe tema transmiterii „dosarului secret” la Curtea de Casație, tensiunea a crescut și mai mult. Injuriile, invectivele și alte violențe naționaliste au făcut loc amenințărilor cu revoluția. declara: „Dacă trebuie să facem război civil, îl vom face”. A survenit o nouă criză și în sânul Curții de Casație, în urma
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
de Casație, tensiunea a crescut și mai mult. Injuriile, invectivele și alte violențe naționaliste au făcut loc amenințărilor cu revoluția. declara: „Dacă trebuie să facem război civil, îl vom face”. A survenit o nouă criză și în sânul Curții de Casație, în urma căreia Quesnay de Beaurepaire, președintele parchetului civil de pe lângă Curtea de Casație, a acuzat în presă parchetul penal de dreyfusism. El a demisionat la 8 ianuarie 1899 și a devenit erou al cauzei naționaliste. Această criză a reușit să ducă
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
violențe naționaliste au făcut loc amenințărilor cu revoluția. declara: „Dacă trebuie să facem război civil, îl vom face”. A survenit o nouă criză și în sânul Curții de Casație, în urma căreia Quesnay de Beaurepaire, președintele parchetului civil de pe lângă Curtea de Casație, a acuzat în presă parchetul penal de dreyfusism. El a demisionat la 8 ianuarie 1899 și a devenit erou al cauzei naționaliste. Această criză a reușit să ducă la desesizarea parchetului penal, în favoarea unei anchete mixte. Revizuirea a fost blocată
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a dus la formarea unui „guvern de apărare republicană” în jurul lui la 22 iunie. Republicanii progresiști antidreyfusarzi, cum erau Méline, au fost împinși spre dreapta politică. Afacerea Dreyfus a dus la o recompunere clară a peisajului politic francez. Curtea de Casație a analizat cazul în contextul unor campanii de presă împotriva parchetului penal, magistrații fiind constant împroșcați cu noroi în ziarele naționaliste încă de la . La 26 septembrie 1898, după un vot în Guvern, Ministerul Justiției au făcut apel la Curtea de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a analizat cazul în contextul unor campanii de presă împotriva parchetului penal, magistrații fiind constant împroșcați cu noroi în ziarele naționaliste încă de la . La 26 septembrie 1898, după un vot în Guvern, Ministerul Justiției au făcut apel la Curtea de Casație. La 29 octombrie, în urma comunicării raportului dat de Alphonse Bard, parchetul penal a Curții declara „cererea admisibilă și se va proceda la o anchetă suplimentară în cazul ei”. Lucrările au fost prezidate de procurorul . El a devenit ținta unei campanii
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
l-a disculpat fără să vrea prin datarea exactă a borderoului (august 1894). Apoi Picquart a demonstrat lanțul de erori și conspirația. La 8 decembrie 1898, ca represalii pentru tentativele anunțate de retragere a dosarului, parchetul penal de pe lângă Curtea de Casație l-a scos pe Picquart de sub jurisdicția curții marțiale. A fost un nou obstacol pentru statul major. A izbucnit o nouă campanie de presă violent antisemită cu ocazia acestui eveniment, în schimb "L'Aurore" din 29 octombrie titra „Victoire” cu
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
raportul său. La 28 februarie, s-a exprimat pe fond în fața Senatului și a denunțat „conspirația morală” din sânul guvernului și din stradă. Revizuirea nu mai era evitabilă. La 1 martie 1899, noul președinte al parchetului civil de pe lângă Curtea de Casație, Alexis Ballot-Beaupré, a fost numit raportor pentru analizarea cererii de revizuire. El a abordat judicios dosarul și a cerut o anchetă suplimentară. Au fost interogați zece martori complementari, care au slăbit și mai mult versiunea statului major. În dezbaterea finală
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
solemnă. Cazul a fost retrimis curții marțiale din Rennes. Consecințele au fost imediate: Zola, exilat în Anglia, s-a întors în țară, Picquart a fost eliberat, Mercier a fost acuzat de comunicare ilegală a probelor. Prin această decizie, Curtea de Casație s-a impus ca autoritate veritabilă, capabilă să țină piept armatei și puterii politice. Pentru numeroși dreyfusarzi, această decizie era anticamera achitării căpitanului; ei uitau că tot armata îl va judeca. Curtea, prin decizia de casare cu rejudecare, credea în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
confidențiale. La sfârșitul lui 1898, a aflat cu stupefacție despre dimensiunile reale ale cazului său, despre care nu știa nimic: acuzarea lui Esterházy de către fratele său, achitarea trădătorului, mărturisirea și sinuciderea lui Henry, toate acestea lecturând dosarul anchetelor Curții de Casație, care i-a parvenit la două luni după publicare. La 5 iunie 1899, Alfred Dreyfus a fost anunțat de hotărârea de casare a sentinței din 1894. La 9 iunie, el a părăsit Insula Diavolului, cu destinația Franța, închis într-o
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
doar câteva săptămâni. Tot statul major a depus mărturie împotriva lui Dreyfus fără a prezenta vreo probă. Ei doar s-au încăpățânat și au considerat nule mărturisirile lui Henry și Esterházy. Procesul a tins să degenereze, în măsura în care deciziile Curții de Casație nu mai erau luate în considerare. S-a discutat mai ales despre borderou, deși se stabilise deja că el este dovada vinovăției lui Esterházy. Cu toate acestea, Mercier a fost huiduit la ieșirea de la audiere. Presa naționalistă și antidreyfusardă s-
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
război. Negocierile de culise nu au avut însă rezultat. Ambasada germană a refuzat politicos guvernul. Ministrul de război, generalul , a trimis un mesaj respectuos maiorului , comisarul Guvernului, cerându-i să rămână în spiritul hotărârii de revizuire luată de Curtea de Casație. Ofițerul s-a făcut că nu înțelege sugestia și, cu ajutorul avocatului naționalist Auffray, adevăratul suflet al acuzării, a făcut un rechizitoriu împotriva lui Dreyfus. De partea apărării, trebuia luată o hotărâre, întrucât rezultatul procesului se anunța a fi unul nefavorabil
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]