75,079 matches
-
care luna iunie este declarată în mod oficial „Luna mândriei LGBT”. Scopul lunii comemorative este de a recunoaște impactul pe care persoanele LGBT l-au avut și îl au asupra istoriei pe plan local, național și internațional. Ziua internațională de luptă împotriva homofobiei, transfobiei și bifobiei se marchează, anual, la 17 mai, reprezentând data la care homosexualitatea a fost scoasă de pe lista tulburărilor mintale de către Organizația Mondială a Sănătății - 17 mai 1990. Ziua a fost creată pentru a atrage atenția decidenților
Cultura LGBT () [Corola-website/Science/336861_a_338190]
-
rate de șomaj mai mari, precum și un acces îngrădit la servicii medicale, sociale sau financiare. 17 mai a fost stabilită „Ziua internațională împotriva homofobiei” în 2004, de către președintele asociației internaționale Comitetul IDAHO, Louis-Georges Tin. Astfel, cu ocazia primei zile de luptă împotriva homofobiei, marcate în 2005, circa 24.000 de persoane și organizații precum ILGA, IGLHRC, Congresul mondial al LGBTI etc. au semnat un apel pentru susținerea Inițiativei IDAHO. Ziua a primit recunoaștere oficială din partea mai multor state, instituții internaționale precum
Cultura LGBT () [Corola-website/Science/336861_a_338190]
-
Alina Emilia Vuc (n. 4 octombrie 1993, Reșița, județul Caraș-Severin) este o luptătoare română, vicecampioană europeană în 2016 și campioană mondială militară în același an. S-a inițiat în tainele luptelor la vârsta de 10 ani în cadrul CSM Reșița, sub îndrumarea lui Nicolae Constantin, apoi s-a legitimat la CSA Steaua. Din 2012 se pregătește cu antrenorul Mihai Stroia. Primul rezultat de notat l-a avut la Campionatul European pentru cadeți
Alina Vuc () [Corola-website/Science/336879_a_338208]
-
a avut loc în timpul celui de-al doilea conflict mondial, fiind parte a Bătăliei Olandei. Germanii au conceput un plan pentru ocuparea rapidă a orașului, iar luptele s-au desfășurat în perioada 10 -14 mai 1940. La final, germanii au reușit să ocupe orașul doar după declanșarea unui puternic bombardament aerian. În Rotterdam nu fuseseră făcute lucrări defensive și orașul nu fusese inclus în niciun plan strategic
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
și brutari, la care s-au adăugat de pușcașii care s-au retras de la aeroport. Soldații olandezi s-au poziționat în casele aflate pe drumul spre poduri. De aici, olandezii au atacat soldații germani care se îndreptau spre poduri. În timpul luptelor, ambele tabere au suferit pierderi. În acest timp, germanii au reușit să aducă în zonă un tun antitanc PaK 38. Supuși presiunii crescute a germanilor, apărătorii olandezi au fost nevoiți să se retragă. După ce primele elemente germane au reușit să
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
germane au reușit să preia controlul asupra podurilor, acestea au fost urmate de restul efectivelor Companiei a 9-a din cadrul Regimentului al 16-lea aeropurtat. În timpul înaintării batalionului al 3-lea german, aghiotantul lui von Choltitz a fost ucis în luptele cu un punct întărit olandez. După ce au descoperit o rută care ocolea punctele întărite olandeze, germanii au reușit să înainteze pe chei și, în jurul orei 09:00, batalionul al 3-lea a făcut joncțiunea cu elementele germane care ocupau deja
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
orașului a reușit să rămână pe poziții până în după amiaza zilei de 10 mai. Pozițiile lor au fost luate cu asalt de nou sosita Compania a 10-a aeropurtată, al cărei atac era sprijinit de focul mortierelor. Olandezii au continuat lupta până când au rămas fără muniție și au fost obligați să capituleze. Trupele olandeze din nordul orașului au fost alarmate de zgomotul avioanelor care se apropiau. La cartierul general al garnizoanei se afla în acel moment un singur ofițer - un căpitan
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
și au început să plaseze mitraliere în punctele strategice. În scurt timp au început schimburile de focuri dintre cele două tabere. Treptat, germanii au fost împinși într-o zonă restrânsă din jurul podurilor rutiere. Ambele tabere au suferit pierderi considerabile în timpul luptelor. Punga germanilor a fost restrânsă treptat, în timp ce numeroși civili priveau luptele. În aceeași dimineață, au fost trimise în zonă două vase mici - o vedetă torpiloare și o canonieră veche - ("TM51" și "Z5")—care să sprijine atacul olandezilor. Canoniera a atacat
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
timp au început schimburile de focuri dintre cele două tabere. Treptat, germanii au fost împinși într-o zonă restrânsă din jurul podurilor rutiere. Ambele tabere au suferit pierderi considerabile în timpul luptelor. Punga germanilor a fost restrânsă treptat, în timp ce numeroși civili priveau luptele. În aceeași dimineață, au fost trimise în zonă două vase mici - o vedetă torpiloare și o canonieră veche - ("TM51" și "Z5")—care să sprijine atacul olandezilor. Canoniera a atacat de două ori pozițiile germane din partea de nord a insulei Noordereiland
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
bombardamentului au fost limitate. În timpul celui de-al doilea atac naval, avioanele "Luftwaffe" au lansat mai multe bombe asupra vaselor fluviale, cauzând avarii importante vasului torpilor. Ambele vase s-au retras după bombardamentul aerian. Trei marinari au for uciși în timpul luptelor. Între timp, germanii aflați pe pod au primit ca întăriri tunuri antitanc PaK 36 și tunuri de câmp. De asemenea, ei au ocupat casele din partea nordică a insulei, unde au montat mitraliere grele, iar în centrul insulei au plasat mortiere
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
în clădirea unei companii de asigurare aflate chiar la capul podului rutier. Datorită unghiului de tragere care defavoriza atacul, germanii au reușit să apere clădirea cu ușurință. Soldații olandezi au fost obligați să se retragă datorită tirurilor precise de mortiere. Luptele au intrat într-un impas, care avea să continue până la capitularea olandezilor de pe 14 mai. Colonelul Scharroo—conștient că dispunea de efective reduse, cu care trebuia să respingă un atac puternic al germanilor - a cerut de la Haga să îi fie
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
00 au fost reluate schimburile de focuri în jurul capului de pod. Sigurul punct forte al germanilor îl reprezenta ocuparea de către 40-50 de militari a clădirii societății de asigurare de la capul de nord al podului rutier. Această clădire fusese izolată în timpul luptelor de cu o zi mai înainte de grosul trupelor germane. Toate atacurile olandezilor pentru cucerirea clădirii au fost respinse, dar și toate încercările germanilor de reaprovizionare a celor din clădire au eșuat. Tentativele germanilor de traversare ale podului la bordul unor
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
și germane. Aviația olandeză a asigurat sprijinul aerian al trupelor terestre la cererea lui Scharroo. Bombardierele olandeze au lansat bombe asupra podurilor orașului și, deși toate și-au ratat țintele, proiectile rătăcite au lovit cuiburile de mitralieră germane, scoțând din luptă pe unele dintre ele. Un nou raid al bombardierelor olandeze a fost interceptat de cele 12 avioane de vânătoare Messerschmitt Bf 110, care patrulau în zonă. Deși germanii au pierdut în luptă cinci avioane de vânătoare, olandezii au pierdut trei
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
au lovit cuiburile de mitralieră germane, scoțând din luptă pe unele dintre ele. Un nou raid al bombardierelor olandeze a fost interceptat de cele 12 avioane de vânătoare Messerschmitt Bf 110, care patrulau în zonă. Deși germanii au pierdut în luptă cinci avioane de vânătoare, olandezii au pierdut trei bombardiere, ceea ce a reprezentat o reducere dramatică a efectivelor forțelor aeriene olandeze. Germanii au ocupat la un moment dat puntea vasului companiei „Holland America Line” "SS Statendam", unde au amplasat mai multe
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
răspuns imediat cu tiruri de mitraliere și mortiere. În scurtă vreme, vasul și instalațiile adiacente au fost incendiate. Germanii au părăsit în grabă vasul, care a continuat să ardă multă vreme după capitularea olandezilor pe 14 mai. Pe 12 mai, luptele au continuat. Deși olandezii nu au reușit să recapete controlul asupra orașului, germanii au fost supuși unor atacuri neîntrerupte. Ambele tabere au suferit pierderi mari, iar comandamentul german a început să fie îngrijorat pentru soarta celor 500 de germanii blocați
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
post de comandă olandez. Când în sprijinul olandezilor au sosit două mașini blindate, germanii s-au retras și au ocolit poziția. Cei mai mulți dintre militarii de sub comanda lui von Sponeck au reușit să ajungă la Overschie, unde s-au alăturat supraviețuitorilor luptelor de la Ypenburg. În seara zilei de 12 mai, colonelul Scharroo a primit ordine din partea Cartierul general olandez să intensifice eforturile pentru înfrângerea rezistenței germen de pe căile de acces spre poduri și, dacă situația locală o cerea, să distrugă podurile. Această
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
acest timp, cele două vehicule blindate M39 Pantserwagen au încercat să se apropie de pod. Germanii au răspuns cu tiruri antitanc puternice, reușind să avarieze una dintre vehiculele blindate. Deși echipajul acesteia a reușit să îl retragă de pe câmpul de luptă, asaltul olandezilor a pierdut un sprijin important. Cea de-a doua mașină a rămas la o distanță sigură și nu a prezentat în schimb nicio amenințare pentru germanii care ocupau clădirea asigurărilor. După ce comandantul companiei de mortiere a reușit să
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
pe germani într-o asemenea măsură încât au refuzat să înainteze, singura soluție pentru înfrângerea rezistenței olandezilor pe care o întrevedeau fiind doar un bombardament aerian care să vizeze promontoriul de nord. Acesta a fost momentul în care în conducerea luptelor s-au implicat cei mai importanți comandanți germani. Hermann Göring dorea să lanseze un bombardament devastator asupra centrului orașului. Pe de altă parte. Schmidt și Student se opuneau unui asemenea atac și considerau că era necesar doar un bombardament aerian
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
dezarmați, armele fiindu-le aruncate în apă, și au fost legați la ochi. După aceasta, negociatorii germani au fost transportați la cartierul general al lui Scharroo din oraș. Scharroo a primit scrisoarea prin care germanii amenințau să distrugă Rotterdamul dacă luptele ar fi continuat. Scharroo a cerut instrucțiuni de la Cartierul general olandez. Instrucțiunile primite de la Henri Winkelman indicau ca partea olandeză să fie retrimis comandantului german cu observația că numai un document semnat în mod corespunzător, cu precizarea gradului, funcției și
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
perfect amărăciunea”). În jurul orei 18:00, primii soldați germani au început înaintarea prin orașul în flăcări. soldații olandezi din Rotterdam au respectat încetarea focului și au depus armele. Seara, germanii au ajuns la Overschie, unde a avut loc o scurtă luptă - subunitatea olandeză de aici nu aflase încă de încetarea focului. În timpul acestei lupte a fost ucis un soldat SS. Între timp a avut loc o întâlnire între căpitanul Backer (reprezentantul oficial al comandatului olandez, colonelul Scharroo) și o delegație germană
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
orașul în flăcări. soldații olandezi din Rotterdam au respectat încetarea focului și au depus armele. Seara, germanii au ajuns la Overschie, unde a avut loc o scurtă luptă - subunitatea olandeză de aici nu aflase încă de încetarea focului. În timpul acestei lupte a fost ucis un soldat SS. Între timp a avut loc o întâlnire între căpitanul Backer (reprezentantul oficial al comandatului olandez, colonelul Scharroo) și o delegație germană condusă de "Generalleutnant" Student. În timpul acestei întâlniri urmau să se ia decizii cu privire la
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
a prins în concediu acasă, astfel că a fost mobilizat pentru a lupta în Galiția, unde a ajuns comandant al Fortul Nr. XI „Duńkowiczki” din Fortăreața Przemyśl. Căzut după capitularea fortăreței, în 1915, în prizonieratul rus, a reluat, în 1917, lupta de partea Antantei , în cadrul Legiunii Cehoslovace, distingându-se ca unul dintre cei mai proeminenți ofițeri ai ei. În această calitate, a intervenit decisiv în câteva dintre momentele critice ale acesteia, precum Bătălia de la Bahmaci sau Ocuparea stației Mariinsk de către Legiunea
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
2-a de Infanterie de la Bahmaci, spre care se îndreptau regimentele de infanterie cehoslovacă 1 și 6. A intervenit cu determinare și hotărâre în Bătălia de la Bahmaci, reușind să stopeze încheierea unui armistițiu și predarea trupelor cehoslovace germanilor. Aici, în lupta cu germanii, în după amiaza de 10 martie 1918, a fost grav rănit, dar, datorită lui, trenurile care purtau Divizia 1 de Infanterie cehoslovacă au putut trece de nodul feroviar. Revenit după însănătoșire, a rămas adjunctul comandantului Regimentului 7 Infanterie
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
comandantului Regimentului 7 Infanterie, într-o perioadă în care, după înțelegerea de la Penza, în aprilie 1918, trenurile cehoslovace - aflate în drum pre Vladivostok, deși obstrucționate de către sovietele locale, s-au deplasat dinspre Volga spre Urali. S-a distins, apoi, în timpul luptelor de apărare a căii ferate transsiberiene. La sfârșitul lunii mai 1918 - atunci când bolșevicii, în înțelegere cu Puterile Centrale, au încercat dezarmarea voluntarilor cehoslovaci, pentru ca aceștia să nu ajungă pe Frontul de Vest - a ordonat atacul și a salvat decisiv, pe
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
al Legiunii de voluntari transilvăneni și bucovineni din Siberia. În decurs de câteva luni, acesta a reușit să reorganizeze corpul de voluntari, astfel că acesta a fost folosit pentru paza unei porțiuni din Transsiberian. Sub conducerea sa, legionarii au dus lupte de asanare a teritoriului dominat de gherilele bolșevice și au câștigat lupta de la Șeragul și Kuitun. S-a îmbarcat în 25 mai 1920, odată cu Legiunea spre România, pe vasul "Trás-os-Montes", sosind, în 5 iulie, la Constanța, cu vasul "Tellonic", pe
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]