76,894 matches
-
câtva timp ce au ajuns agenții un Volkswagen dotat cu explozive a fost amplasat pe strada respectivă (Rue verdum ) îndreptat spre apartamentul închiriat.Pe data de 22 Ianuarie 1979 , ora 3:35 după amiază Salameh și protectorii săi mergeau pe stradă într-un Chevrolet iar în acel timp explozivul din Volkswagen a fost detonat din apartament prin intermediul undelor radio, omorând pe toți cei aflați în automobil.După cinci eșecuri de al asasina pe Salameh , Mossad a reușit să-l ucidă . Dar
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
acest oraș. O trăsătură remarcabilă este asemănarea orașului cu orașele New York și Chicago din anii 1930. Lost Heaven este o metropola largă și plină de viață cu elemente specifice majorității orașelor, cum ar fi transport public (tramvaie și căi ferate), străzi aglomerate, clădiri înalte, hoteluri și un spital. Jucătorii se întâlnesc prima dată cu orașul în toamna anului 1930. Lost Heaven este împărțit între cele două familii ale crimei organizate: Salieri și Morello. Orașul este împărțit în noua zone: De asemenea
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
de tramvai. În versiunea jocului pe PlayStation 2, există și autobuzul. În versiunea de pe PC, autobuzul a existat doar în fișierele jocului, nemaigăsindu-se nici un rezultat. Poliția din Lost Heaven patrulează prin oraș pe jos și în vehicule. Polițiștii de pe strada sunt înarmați cu revolvere, iar ofițerii din mașini stau câte doi în mașină și sunt înarmați diferit: șoferul este înarmat cu un revolver iar polițistul pasager folosește o pușcă pompata. Poliția îl pedepsește întotdeauna pe Tom pentru crimele lui dar
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
1906-1930 și o colecție, cu statut semi-permanent, de pictură și grafică, semnată Pablo Picasso, aceasta fiind a treia ca mărime pe plan mondial. Program: marți-duminică 10:00-18:00. Adresa: Heinrich-Böll-Platz Sit: www.museum-ludwig.de Pornind de la Dom, o rețea de străzi și alei pietonale, formează paradisul amatorilor de cumpărături, de toate felurile. Hohe Strasse, Breite Strasse, Opernpassage, Schildergasse etc., formează zona comercială cea mai importantă a Kölnului. Aici găsești magazine de firmă, oferte exclusiviste, dar și lanțuri de magazine universale, cum
Obiective turistice în Köln () [Corola-website/Science/322263_a_323592]
-
întreaga lume civilizată. O mare contribuție la crearea acestei faime au avut-o soldații francezi, care, pe vremea războaielor napoleonice, trimiteau acasă flacoane cu “eau de Cologne”. Tot ei, numerotând toate clădirile orașului, începând de la Dom, au atribuit edificiului din strada Glockengasse, unde se producea apa de colonie, numărul 4711, care cu timpul a devenit marca acestui produs. Astăzi această clădire adăpostește un magazin de prezentare și un muzeu dedicat parfumului 4711. Program magazin: luni-vineri 09:00-19:00, sâmbătă 09:00-18
Obiective turistice în Köln () [Corola-website/Science/322263_a_323592]
-
această clădire se țineau ședințe de partid sau întâniri sindicale, dar și campionate naționale de șah. În prima parte a anului 1986, s-a început efectuarea unor lucrări ample de renovare a clădirii și de remodelare a perimetrului din vecinătate, strada dinspre râul Dorna fiind transformată în bulevard. După declarațiile lui Ioan Cornețchi, fost primar la Vatra Dornei (1986-1989), președintele Nicolae Ceaușescu a aprobat în 1987 refacerea cazinoului, documentația fiind avizată de guvern. Lucrările trebuiau finalizate în termen de trei ani
Cazinoul din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/322290_a_323619]
-
a fost o grupare politică radicală din timpul Revoluției Franceze. Ea își trage numele de la cel dat de francezi călugărilor dominicani, nume la rândul său provenit de la strada Sf. Iacob (în ), în care dominicanii și-au înființat prima mănăstire în Paris; își ținea ședințele în clădirea dominicanilor din strada Saint-Honoré din același oraș. În timpul revoluției, iacobinii au constituit în același timp un grup de presiune politică și o
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
Revoluției Franceze. Ea își trage numele de la cel dat de francezi călugărilor dominicani, nume la rândul său provenit de la strada Sf. Iacob (în ), în care dominicanii și-au înființat prima mănăstire în Paris; își ținea ședințele în clădirea dominicanilor din strada Saint-Honoré din același oraș. În timpul revoluției, iacobinii au constituit în același timp un grup de presiune politică și o rețea extrem de eficientă. Activitatea clubului, esențială încă de la începutul lui 1790, a devenit dominantă între 1792 și 1794. În această perioadă
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
al lui Couthon, Saint-Just, Dumas etc...” Înainte de revoluție, termenul „iacobin” desemna Ordinul dominican, care își înființase prima mănăstire din Paris într-un azil pentru pelerini săraci la 6 august 1218. În 1789, dominicanii aveau în Paris trei clădiri: cea din strada Sf. Iacob (rue Saint-Jacques), cea din strada Saint-Honoré care a devenit ulterior și sediul Clubului Iacobinilor, și cea din suburbia Saint-Germain a cărei capelă a devenit biserica Sfântul Thomas-d'Aquino. Mănăstirea dominicană depindea de o mănăstire italiană dedicată sfântului Iacob
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
revoluție, termenul „iacobin” desemna Ordinul dominican, care își înființase prima mănăstire din Paris într-un azil pentru pelerini săraci la 6 august 1218. În 1789, dominicanii aveau în Paris trei clădiri: cea din strada Sf. Iacob (rue Saint-Jacques), cea din strada Saint-Honoré care a devenit ulterior și sediul Clubului Iacobinilor, și cea din suburbia Saint-Germain a cărei capelă a devenit biserica Sfântul Thomas-d'Aquino. Mănăstirea dominicană depindea de o mănăstire italiană dedicată sfântului Iacob, situată la nord de Genova situată lângă
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
depindea de o mănăstire italiană dedicată sfântului Iacob, situată la nord de Genova situată lângă un deal denumit "Alto passo" (în ). Mănăstirea dominicană din Paris și-a luat și ea numele de Sfântul Iacob, nume dat în același timp și străzii pe care a fost construită și care pleacă din partea de sud a île de la Cité. Călugării dominicani de la Sf. Iacob au primit numele de "iacobini". În secolul al XVII-lea, mănăstirea dominicană a fost mutată în rue Saint-Honoré, dar călugării
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
sud a île de la Cité. Călugării dominicani de la Sf. Iacob au primit numele de "iacobini". În secolul al XVII-lea, mănăstirea dominicană a fost mutată în rue Saint-Honoré, dar călugării și-au păstrat porecla de "iacobini". Din prima mănăstire din strada Sf. Iacob nu a mai rămas decât biserica Saint-Jacques-du-Haut-Pas. În secolul al XVIII-lea, criza religioasă a obligat puținii dominicani rămași să caute surse financiare închiriind refectoriile mănăstirii din strada Saint-Honoré, săli impunătoare devenite inutile. Astfel, Societatea Prietenilor Constituției a
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
și-au păstrat porecla de "iacobini". Din prima mănăstire din strada Sf. Iacob nu a mai rămas decât biserica Saint-Jacques-du-Haut-Pas. În secolul al XVIII-lea, criza religioasă a obligat puținii dominicani rămași să caute surse financiare închiriind refectoriile mănăstirii din strada Saint-Honoré, săli impunătoare devenite inutile. Astfel, Societatea Prietenilor Constituției a închiriat în 1789 așa-numita sală a iacobinilor, în aceeași perioadă când Adunarea Națională s-a mutat la Paris. La 30 aprilie 1789, deputații bretoni din Stările Generale - în principal
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
care doctorul Leon Ghelerter este ponegrit. Ca urmare, bustul doctorului Ghelerter, realizat de sculptorul Ion Jalea, care se afla în curtea spitalului „Iubirea de Oameni”, a dispărut fără urme. Cu toate acestea, în câteva orașe din Moldova (Vaslui, Roman) sunt străzi care poartă numele „dr. L. Ghelerter”. La Iași există de asemenea "Centrul de sănătate mintală „dr. L. Ghelerter”" pe strada Ghica Vodă (fostă dr. Ghelerter) care face parte din Spitalul clinic de psihiatrie „Socola”
Leon Ghelerter () [Corola-website/Science/322300_a_323629]
-
curtea spitalului „Iubirea de Oameni”, a dispărut fără urme. Cu toate acestea, în câteva orașe din Moldova (Vaslui, Roman) sunt străzi care poartă numele „dr. L. Ghelerter”. La Iași există de asemenea "Centrul de sănătate mintală „dr. L. Ghelerter”" pe strada Ghica Vodă (fostă dr. Ghelerter) care face parte din Spitalul clinic de psihiatrie „Socola”
Leon Ghelerter () [Corola-website/Science/322300_a_323629]
-
este o clădire de birouri din București, amplasată la intersecția străzii Barbu Văcărescu cu bulevardul Lacul Tei, în imediata apropiere a stației de metrou Ștefan cel Mare și lângă Biserica Doamna Oltea. Are o suprafață totală de 18.000 mp, structurată pe 18 etaje și cinci niveluri subterane, care cuprind 200
Euro Tower () [Corola-website/Science/322297_a_323626]
-
asemenea a hotărât extinderea sistemului de canalizare și a ordonat achiziționarea de tramvaie electrice. După demisia lui Kochanowsiki a fost desemnat pe 4 aprilie 1905 "Primar de Onoare" al orașului Cernăuți ("Cetățean de Onoare" era deja din 1889), de asemenea "Strada Primarul Kochanowski" a fost numită după numele său. A fost onorat de mai multe ori pentru contribuțiile sale și pe 10 aprilie 1873 i s-a acordat, în calitate de deținător al Ordinului Coroanei de Fier de clasa a 2-a, rangul
Anton Kochanowski von Stawczan () [Corola-website/Science/329559_a_330888]
-
se simte motivat să se concentreze și mai mult pe munca asiduă din atelierul ce începea să devină neîncăpător pentru operele sale. Anul 2010 marchează maturizarea sa artistică. Îl cunoaște pe pictorul și scriitorul Valeriu Pantazi, vecin cu el pe Strada Mecet, care în scurt timp, prin impactul pe care îl are asupra sa îi devine un adevărat mentor și prieten . În anul 2011 la recomandarea pictoriței Cristina Liu, vicepreședinte al Asociației Artiștilor Plastici din București, aplică și este admis în
Paul Mecet () [Corola-website/Science/329563_a_330892]
-
Colegiul Național de Informatică „Spiru Haret” este o instituție de învățământ liceal din municipiul Suceava, înființată în anul 1990 sub numele Liceul de Informatică. În prezent, colegiul funcționează într-o clădire situată pe Strada Zorilor nr. 17, în cartierul George Enescu. Liceul apare pe harta sistemului educațional sucevean imediat după Revoluția din decembrie 1989. Spațiile pentru desfășurarea orelor de curs ale proaspetei unități liceale sunt în incinta unei clădirii noi la acea vreme, situată
Colegiul Național de Informatică „Spiru Haret” din Suceava () [Corola-website/Science/329568_a_330897]
-
1994. Deoarece aceasta este singura școală din cartier, numărul elevilor crește rapid în anii următori, ajungând până la circa 3.100. Din cauza lipsei de spațiu, în 1998, Liceul de Informatică își mută sediul în clădirea Grupului Școlar Sanitar Suceava, situată pe Strada Zorilor nr. 17, în cartierul George Enescu, în spatele Spitalului Județean (Spitalul Nou). În clădirea din Obcini rămâne doar școala generală, care funcționează și în prezent, sub denumirea de Școala Gimnazială nr. 9 „Ion Creangă”. De asemenea, în baza Ordinului Ministerului
Colegiul Național de Informatică „Spiru Haret” din Suceava () [Corola-website/Science/329568_a_330897]
-
auxiliar și nedidactic. Colegiul de Informatică „Spiru Haret”, alături de Colegiul Național „Ștefan cel Mare” și de Colegiul Național „Petru Rareș”, reprezintă unul dintre cele mai importante licee cu profil teoretic din Suceava. În curtea Colegiului de Informatică din Suceava, la Strada Zorilor, a fost amplasat bustul lui Spiru Haret (1851-1912), cel care dă numele liceului, om de știință renumit pentru organizarea învățământului modern românesc din funcția de ministru al educației. Bustul este realizat din bronz de sculptorul L. Predescu și se
Colegiul Național de Informatică „Spiru Haret” din Suceava () [Corola-website/Science/329568_a_330897]
-
Strada Calea Orheiului (până în 1991 "bd. Cantemir", între 1973-83 "șos. Orhei" și "str. Dubăsari", între 1924-44 "str. Toma Ciorbă", anterior "șleaul Orhei", "drumul de poștă Hotin", "drumul de poștă Dubăsari") se află în sectorul Râșcani și trece tangențial pe lângă cartierele Poșta
Strada Calea Orheiului din Chișinău () [Corola-website/Science/329576_a_330905]
-
() este un film muzical de animație american din 1988 în care un adăpost pisoi pe nume Oliver se alătură o bandă de câini de supraviețuire la 1980 New York străzile orașului. Filmul a fost produs de Walt Disney Feature Animation și fiind al 27-lea film animat Disney. Acesta a fost relansat în Statele Unite ale Americii, Canada, și Marea Britanie la 29 martie 1996. Acesta a fost apoi eliberat în film
Oliver și prietenii () [Corola-website/Science/329570_a_330899]
-
anterior de Terminal Reality. Povestea jocului începe în 1933, într-o lume în care se pare că oamenii credeau în vampiri, acest fapt fiind ilustrat de ușile și geamurile baricadate din peisaj. Un bărbat și o femeie fug pe o stradă întunecată. Femeia se împiedică și cade, bărbatul se întoarce s-o ajute, însă este imediat apucat și târât de un lanț într-o alee întunecată. Capul său este aruncat la picioarele femeii, în acest timp Rayne (protagonista jocului -- „jumătate om
BloodRayne () [Corola-website/Science/329623_a_330952]
-
ajutoare. În scurt timp, Rayne o decapitează, însă este imediat înconjurată de o armată mică de vampiri, încercând s-o doboare. Aceștia nu reușesc, deoarece Rayne aruncă o grenadă în jurul acestora și pleacă. În acest timp, pe o clădire de pe strada aceea, doi bărbați misterioși urmăresc toate evenimentele ce se petrec jos, discutând despre motivele pentru care ei sunt acolo. Unul dintre ei oferă informația cum că aceștia ar dori recrutarea agentei Rayne, confirmându-se faptul că ea își caută tatăl
BloodRayne () [Corola-website/Science/329623_a_330952]