75,302 matches
-
din România. Pentru punerea în valoare a operei compozitorului, muzeul organizează anual între 30 si 40 de manifestări muzicale cu participarea elevilor de la Liceul de Artă Ploiești, studenți și cadre didactice de la Universitatea de Muzică București și Concursul Național de Interpretare și Creație Muzicală ce poartă numele acestui muzician, pentru elevii și studenții care studiază pianul, vioara, canto clasic și compoziție muzicală în liceele și facultățile de muzică din România și din Republica Moldova.
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” () [Corola-website/Science/331370_a_332699]
-
Étoile de Kléber” de pe Rue Lauriston, frecventat de soldații germani, aflat lângă sediul Gestapoului francez (Carlingue). Starea de asediu din Paris nu a fost impusă cu aceeași strictețe ca în restul orașelor franceze. Cântecul "Nuages" al lui Django Reinhardt în interpretarea autorului și a Quintette du Hot Club de France a devenit rapid preferat al iubitorilor de muzică francezi și germani. Reinhardt a fost invitat să cânte chiar la sediul Oberkommando der Wehrmacht. Vizitele numeroșilor soldați germani în localurile și bordelurile
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
suport purtător de informație în vederea ascultării sale ulterioare. Cunoștințele științifice și tehnice au permis, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, utilizarea de mijloace mecanice pentru a realiza înregistrarea sunetului. Până la acel moment nu se putea salva o interpretare sonoră făcută de o persoană. Industriile telefonice, a radioului, televiziunii și teatrului au folosit în timp mai multe metode diferite de înregistrare, toate bazate pe transformarea în semnal electric a sunetului preluat de către un microfon. Capacitatea de a reproduce rapid
Înregistrare sonoră () [Corola-website/Science/334068_a_335397]
-
Mihuț), Rodica Tapalagă (Aglaia), Carmen Galin (surdomuta Sița), Corina Constantinescu (Sofia), Mitică Popescu (Lefter) și Dorel Vișan (Nichitache). Criticii de film au evidențiat calitățile filmului (fluența istorisirii epico-lirice, omogenitatea și coerența vizuală, decorurile și costumele de „fin de siècle” și interpretările actoricești), precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Duiliu Zamfirescu la personajul Tănase Scatiu, simbol al parvenitismului, vulgarității, lăcomiei, perfidiei și violenței. Regizorul insistă pe lăcomia parveniților și pe vinovăția moșierilor de viță veche, prezentând declinul unei clase sociale față de care nu se simte nicio urmă de nostalgie. Interpretările cele mai apreciate sunt cele ale lui Victor Rebengiuc (care combină cumpătarea gesturilor mărunte cu „o sălbatică și vitală erupție de josnicie”) și Eliza Petrăchescu (care „pune masca șireteniei senile pe chipul mamei lui Tănase Scatiu”). "Tănase Scatiu" a obținut
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Scatiu" a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România pe anul 1976: premiul pentru regie (Dan Pița; "ex-aequo" cu Mircea Veroiu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru imagine (Nicolae Mărgineanu; "ex-aequo" cu Călin Ghibu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru interpretare feminină (Rodica Tapalagă, pentru rolul Aglaia), premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc; "ex-aequo" cu Amza Pellea pentru rolul Manlache Preda din "Osînda") și premiul pentru scenografie (Lidia Luludis, pentru costumele de la acest film). Romanul a fost dramatizat de Iosif Petran
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
din România pe anul 1976: premiul pentru regie (Dan Pița; "ex-aequo" cu Mircea Veroiu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru imagine (Nicolae Mărgineanu; "ex-aequo" cu Călin Ghibu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru interpretare feminină (Rodica Tapalagă, pentru rolul Aglaia), premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc; "ex-aequo" cu Amza Pellea pentru rolul Manlache Preda din "Osînda") și premiul pentru scenografie (Lidia Luludis, pentru costumele de la acest film). Romanul a fost dramatizat de Iosif Petran pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat în 1967 un
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Mihuț), Rodica Tapalagă (Aglaia), Carmen Galin (surdomuta Sița), Corina Constantinescu (Sofia), Mitică Popescu (Lefter) și Dorel Vișan (Nichitache). Criticii de film au evidențiat calitățile filmului (fluența istorisirii epico-lirice, omogenitatea și coerența vizuală, decorurile și costumele de „fin de siècle” și interpretările actoricești), precizând însă că filmul păstrează „aspectul idilic, desuet-nostalgic al romanelor lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Duiliu Zamfirescu la personajul Tănase Scatiu, simbol al parvenitismului, vulgarității, lăcomiei, perfidiei și violenței. Regizorul insistă pe lăcomia parveniților și pe vinovăția moșierilor de viță veche, prezentând declinul unei clase sociale față de care nu se simte nicio urmă de nostalgie. Interpretările cele mai apreciate sunt cele ale lui Victor Rebengiuc (care combină cumpătarea gesturilor mărunte cu „o sălbatică și vitală erupție de josnicie”) și Eliza Petrăchescu (care „pune masca șireteniei senile pe chipul mamei lui Tănase Scatiu”). "Tănase Scatiu" a obținut
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Scatiu" a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România pe anul 1976: premiul pentru regie (Dan Pița; "ex-aequo" cu Mircea Veroiu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru imagine (Nicolae Mărgineanu; "ex-aequo" cu Călin Ghibu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru interpretare feminină (Rodica Tapalagă, pentru rolul Aglaia), premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc; "ex-aequo" cu Amza Pellea pentru rolul Manlache Preda din "Osînda") și premiul pentru scenografie (Lidia Luludis, pentru costumele de la acest film). Romanul a fost dramatizat de Virginia Pană
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
din România pe anul 1976: premiul pentru regie (Dan Pița; "ex-aequo" cu Mircea Veroiu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru imagine (Nicolae Mărgineanu; "ex-aequo" cu Călin Ghibu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru interpretare feminină (Rodica Tapalagă, pentru rolul Aglaia), premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc; "ex-aequo" cu Amza Pellea pentru rolul Manlache Preda din "Osînda") și premiul pentru scenografie (Lidia Luludis, pentru costumele de la acest film). Romanul a fost dramatizat de Virginia Pană pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat un spectacol de
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
propriul ”gînd” ca daimon). Referindu-se la subiectul cărții și la modul în care a fost scrisă, criticul mai spune că este vorba de o confesiune de sine cu miză decisivă pe ”sinceritate”, pe acuratețea concretă a peripețiilor și pe interpretarea lor în orizontul unui destin. El mai precizează că Ionuț Caragea își retrăiește scriptural biografia, nu doar și-o reamintește, în sensul că plonjonul în amintire e atît de adînc și de ”imediat” încît pasajele reamintite par de-a dreptul
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
tinerii care au luat parte la competiția muzicală televizată "Ti lascio una canzone" din Italia, ținută la Teatro Ariston din Sanremo și difuzată de Rai 1. În timpul primelor episoade, ei au interpretat mai multe cântece ca artiști solo. Printre altele, interpretarea lui Gianluca Ginoble a piesei „Il mare calmo della sera” a lui Andrea Bocelli a fost câștigătoarea primului episod, reușind să obțină prima poziție și în finala care a avut loc la 2 mai 2009. Regizorului și creatorului acestui șhow
Il Volo () [Corola-website/Science/334249_a_335578]
-
Cei trei au interpretat pentru prima dată o melodie împreună în timpul celui de-al patrulea episod al emisiunii, cântând clasica melodie napolitană „'O sole mio”. În timp ce era la Los Angeles, cauntatorul și producătorul italian de muzică Tony Renis a urmărit interpretarea lor prin Rai International. Fiind impresionat de cei trei, a decis să-l sune pe Cenci pentru a se întâlni cu ei. Din cauză că aveau sub 18 ani, Cenci a discutat cu familiile cântăreților, reușind să-i convingă să aibă încredere
Il Volo () [Corola-website/Science/334249_a_335578]
-
pe locul al șaselea în Clasamentul Albumelor Italiene, primind un disc de platină din partea Federației Industriei Muzicii Italiene. Varianta internațională a albumui a fost lansată în Statele Unite de către Geffen Records la data de 12 aprilie 2011, fiind promovată printr-o interpretare care a avut loc în timpul finalei "American Idol"' din al zecelea sezon, precum și prin apariții la "The Tonight Show", "Good Morning America", "The Ellen DeGeneres Show" și "The Early Show". În prima sa săptămână, "Il Volo" a ajuns pe locul
Il Volo () [Corola-website/Science/334249_a_335578]
-
Holy Night” a ajuns pe locul al 27-lea în clasamentul Billboard Adult Contemporary. În noiembrie, o variantă specială a fost lansată în Italia, conținând piesele „Bianco Natale” și „Astro del ciel”. Rolling Stone a publicat pe site-ul revistei interpretarea a cappela a pieselor "O Holy Night", "White Christmas" și "Santa Claus is Coming to Town". În februarie 2014, trioul a primit două nominalizări la Premiile Latin Billboard Music 2014, la categoriile "Top Latin Albums Artist of the Year, Duo
Il Volo () [Corola-website/Science/334249_a_335578]
-
pur și simplu o reflectare a sunetelor pe care clopotele le pot face și emoțiile evocate de acele sunete. De exemplu, „Clopote, clopote, clopote, clopote, / Clopote, clopote, clopote!” aduce în minte aglomerația clopotelor nenumărate ale bisericii. Există și mai multe interpretări profunde. Una dintre ele este cea că poemul este o reprezentare a vieții de la agilitatea tinerilor la durerea celor în vârstă. Cultivarea disperării este subliniată, alături de frenezia în creștere în tonul poemului. Un alt aspect este succesiunea anotimpurilor, din primăvară
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
care le analizează retorii vizuali sunt diagramele, picturile, sculpturile, jocurile video, paginile de internet, reclamele, filmele, arhitectura, ziarele, și fotografiile. Retorica vizuală caută să dezvolte teoria retoricii într-un mod care e mai cuprinzator și mai inclusiv în ce privește imaginile și interpretările lor. Imaginile vizuale și obiectele materiale au devenit mai relevante în lumina recentelor dezvoltări tehnologice pentru a înțelege metodele de comunicare generale. Retorica vizuală este o decizie conștientă, comunicativă; culorile, forma, mediul și mărimea sunt alese cu intenție. Insă, o
Retorică vizuală () [Corola-website/Science/334265_a_335594]
-
anumită putere creativă asupra lumii și oamenilor. Henry Corbin arată că "walaya" este fundația profeției și misiunea mesagerului și ține de dimensiunea esoterică a realității profetice. Abu al-Hasan Sharif Isfahani, student al lui (al cincilea imam duodeciman), bazându-se pe interpretarea mai multor "hadith"-uri spune: ""walaya" este înțelesul interior, esoteric, ascuns ("batin") al revelației coranice. (Șadr ad-Dīn Muḥammad Shīrăzī) declară că descendenții genealogici ai Profetului Muhammad și moștenitorii săi spirituali sunt "awliya". Maria Massi Dakake descrie "walaya" ca o moștenire
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
pe cetățeanul irakian, Ahmad bin Muhammad bin Hanbal Abu Abd Allah al-Shaybani (în arabă : احمد بن محمد بن حنبل ابو عبد الله الشيباني), cunoscut ca imamul Ahmad ibn Hanbal (n. 780 - m. 855). Această școală de drept se bazează pe interpretarea strict literală a Coranului și a hadith-urilor (spusele și faptele profetului Muhammad), „înlăturând atât ideea de «consens» (ijmaa), cât și pe cea de interpretare personală bazată pe analogie (qiyas)”, pentru a elimina posibilitatea apariției inovației ( în arabă: بدعة bid‘a
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
ca imamul Ahmad ibn Hanbal (n. 780 - m. 855). Această școală de drept se bazează pe interpretarea strict literală a Coranului și a hadith-urilor (spusele și faptele profetului Muhammad), „înlăturând atât ideea de «consens» (ijmaa), cât și pe cea de interpretare personală bazată pe analogie (qiyas)”, pentru a elimina posibilitatea apariției inovației ( în arabă: بدعة bid‘a). În cazul în care apar situații în care nu există un răspuns clar în textele sacre, școala hanbalită nu acceptă cutuma, așa cum o fac
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
musulmani, care aveau rolul de a găsi soluții juridice pentru anumite probleme ivite în cadrul comunității. Până în ziua de astăzi, fiecare musulman aparține unei școli, ghidându-și existența în funcție de preceptele acesteia. Ahmad ibn Hanbal a fost cunoscut pentru respingerea ideii de interpretare, prin care juriștii din acea perioadă încercau să adapteze legea la condițiile mereu schimbătoare ale societății musulmane. El îi asocia cu mutaziliții, pe care îi ura. De asemenea, era sceptic cu privire la celelalte școli de drept din islam. Doctrina hanbalită se
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
de fapt ei petrec foarte mult timp ruminând, încercând să rezolve sau să găsească un răspuns întrebărilor care îi chinuie. De exemplu, un gând obsesiv de genul “L-aș putea ucide pe Bill cu acest cuțit” este urmat de o interpretare greșită și catastrofica a gândului, de exemplu “Cum pot să am un asemenea gând? în sinea mea s-ar putea să fiu un psihopat.” Ca urmare persoana respectivă ar putea să navigheze tot timpul pe internet citind numeroase articole care
Tulburare obsesiv-compulsivă principal obsesivă () [Corola-website/Science/334295_a_335624]
-
ul reprezintă un termen general care desemnează mai multe interpretări ale islamului, al căror factor comun este negarea autenticității hadith-ului (în arabă: حَدِيث), astfel distanțându-se substanțial de concepția tradițională ale celor două mari rituri, sunnismul și șiismul . După cum sugerează și numele, coranism (în arabă: ق
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
și elevul lui Beethoven. Premiera concertului a avut loc pe 28 noiembrie 1811 la Gewendhaus în Leipzig sub bagheta lui Johann Philipp Christian Schulz, solist fiind Friedrich Schneider. Premiera vieneză a concertului a avut loc pe 12 februarie 1812 în interpretarea lui Carl Czerny, un alt elev al lui Beethoven. Numele de "Imperialul" nu îi aparține lui Beethoven, ci lui Johann Baptist Cramer, editorul publicării engleze a concertului. Concertul are o durată de aproximativ 40 de minute. Concertul este orchestrat pentru
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]