76,894 matches
-
realizate de sculptorul francez Ernest Henri Dubois, iar soclul de piatră de sculptorul român Dumitru Mățăoanu. La 14 ani de la moartea lui Eugeniu Carada, survenită în 1910, liberalii au decis să ridice un grup statuar în memoria sa, la intersecția străzilor Lipscani și Eugeniu Carada (până la acea dată numită strada Karagheorghevici), în colțul Palatului Vechi al Băncii Naționale. În cadrul Băncii Naționale au fost propuse două variante: statuie și bust. A fost aleasă varianta în formulă academistă a bustului acompaniat de alegorii
Monumentul lui Eugeniu Carada din București () [Corola-website/Science/329618_a_330947]
-
de piatră de sculptorul român Dumitru Mățăoanu. La 14 ani de la moartea lui Eugeniu Carada, survenită în 1910, liberalii au decis să ridice un grup statuar în memoria sa, la intersecția străzilor Lipscani și Eugeniu Carada (până la acea dată numită strada Karagheorghevici), în colțul Palatului Vechi al Băncii Naționale. În cadrul Băncii Naționale au fost propuse două variante: statuie și bust. A fost aleasă varianta în formulă academistă a bustului acompaniat de alegorii, simboluri și reliefuri. Principalii susținători ai variantei au fost
Monumentul lui Eugeniu Carada din București () [Corola-website/Science/329618_a_330947]
-
interbelice. Construcția clădirii a fost finisată în primăvara anului 1954. Clădirea teatrului, ridicată în trei niveluri, dintre care ultimul este un atic, construită pe un subsol, ocupă colțul unui cartier, care fusese cândva rezervat pentru piața polițienească, mărginit lateral de strada Mihai Eminescu. A fost amplasat cu o retragere de la linia bulevardului, cu intrarea principală ridicată pe un podium din trepte, ce-i conferă edificiului o monumentalitate sporită. Planul teatrului este rectangular, cu fațada îngustă perpendiculară bulevardului Ștefan cel Mare. În
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău () [Corola-website/Science/329653_a_330982]
-
balcoanele repetă configurația sălii, fiind dispuse perimetral, în care se ajunge printr-o scară monumentală cu trei rampe și scări aflate la colțurile pătratului circumscris sălii de patru. Două intrări laterale secundare, amplasate la sud și nord conduc direct din stradă și din scuarul aferent în foaierul teatrului. Alte două intrări, amplasate simetric celor secrise mai sus, conduc în partea scenei, în administrație și camerele pentru actori, depozite de rechizite, ș.a.
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău () [Corola-website/Science/329653_a_330982]
-
să-l aresteze pe acesta și să numească un calif nou. Barkuk a patronat mari construcții, între care Madrasa și Khanka Sultan Barkuk în centrul Cairo-ului, terminată în anul 1386. Aceasta este una din cele trei moumente care domină stradă Bayn al-Qasrayn din Cairo-ul fatimid. Deși numită adesea Mausoleul lui Barkuk, acolo se află numai mormântul fiicei sale, Tot în vremea primei sale domnii, a fost ridicat și caravanseraiul central al faimosului suk Khan Al Khalili, inițiativa fiind a
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
comerciant care vrea să exploateze frumosul regat Arendelle pentru profit. Entuziasmată că porțile castelului se vor deschide în final pentru public, Anna (Kristen Bell/Anca Iliese, Cătălina Chirțan), își exprimă speranța de a se îndrăgosti de cineva. Plimbându-se pe străzi, ea îl întâlnește pe Prințul Hans (Santino Fontana/Jorge), prințul insulelor de Sud, iar perechea aceasta formează o atracție unul pentru celălalt. În ciuda îngrijorărilor Elsei, încoronarea începe fără incidente, iar cele două surori încep să formeze o legătură la petrecerea
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
și eroul nostru, Turbo, într-o zi fatidică după un accident ciudat, în care a fost prins în compresul de supraalimentare a unei mașini de curse, fuzionându-i-se ADN-ul cu un amestec respirabil de nitrox, pe una dintre străzile marii curse, acesta se află în situația de a fi investit cu puterea unei viteze incredibile, mai precis cu multe dintre particularitățile unei mașini, cum ar fi :ochi ce luminează la fel la farurile mașinilor; o cochilie roșie, identică unui
Turbo (film) () [Corola-website/Science/329680_a_331009]
-
urmată de Barcelona (123 km și 405 milioane de pasageri în 2009). Rețeaua spaniole de drumuri este format din aproximativ 370,000 km. Această rețea include drumuri cu taxă, autostrăzi, șosele duble și drumuri. Această cifră nu include drumuri și străzi în drumuri agricole sau forestiere urbane, referindu-se la autostrăzi numai, are o rețea care ajunge la aproape 13,200 km, făcând Spania a treia țară din lume în acest domeniu, chiar în spatele Statelor Unite și China. Spania are, de asemenea
TranSportul în Spania () [Corola-website/Science/329691_a_331020]
-
aglomerată. În partea de nord-est există o piață care găzduiește statuia eroului naționalist Omar Makram, omagiat pentru rezistența împotriva invaziilor lui Napoleon I în Egipt, iar în spatele acesteia se află Moscheea Omar Makram. Piața este punctul terminus de nord al străzii istorice Qasr al-Ayni, extremitatea de vest a străzii Talaat Harb, iar prin intermediul străzii Qasr Al-Nil care pornește din partea de sud are acces direct la podul Qasr Al-Nil ce traversează Nilul. În jurul pieței se află mai multe clădiri importante precum Muzeul
Piața Tahrir () [Corola-website/Science/329707_a_331036]
-
care găzduiește statuia eroului naționalist Omar Makram, omagiat pentru rezistența împotriva invaziilor lui Napoleon I în Egipt, iar în spatele acesteia se află Moscheea Omar Makram. Piața este punctul terminus de nord al străzii istorice Qasr al-Ayni, extremitatea de vest a străzii Talaat Harb, iar prin intermediul străzii Qasr Al-Nil care pornește din partea de sud are acces direct la podul Qasr Al-Nil ce traversează Nilul. În jurul pieței se află mai multe clădiri importante precum Muzeul Egiptean, Casa Folclorului, sediul Partidului Național Democrat, sediul
Piața Tahrir () [Corola-website/Science/329707_a_331036]
-
Omar Makram, omagiat pentru rezistența împotriva invaziilor lui Napoleon I în Egipt, iar în spatele acesteia se află Moscheea Omar Makram. Piața este punctul terminus de nord al străzii istorice Qasr al-Ayni, extremitatea de vest a străzii Talaat Harb, iar prin intermediul străzii Qasr Al-Nil care pornește din partea de sud are acces direct la podul Qasr Al-Nil ce traversează Nilul. În jurul pieței se află mai multe clădiri importante precum Muzeul Egiptean, Casa Folclorului, sediul Partidului Național Democrat, sediul guvernului, sediul Ligii Arabe, Hotelul
Piața Tahrir () [Corola-website/Science/329707_a_331036]
-
de metrou Sadat care intersectează cele două linii existente ale sistemului, oferind acces către mai multe orașe și suburbii din zona metropolitană precum Giza, Maadi, Helwan. Viaductele sale subterane de acces sunt cele mai sigure rute pentru pietonii care traversează străzile largi și aglomerate ale pieței. Piața Tahrir a fost locul tradițional pentru numeroasele proteste și demonstrații majore de-a lungul anilor, precum Revolta egipteană a pâinii din 1977 și protestul din martie 2003 împotriva războiului din Irak. Piața Tahrir a
Piața Tahrir () [Corola-website/Science/329707_a_331036]
-
serii cu strigăte precum „Ridică capul sus, ești egiptean”, „Toți cei care iubesc Egiptul să vină și să reconstruiască Egiptul” și altele. A doua zi oamenii au venit pentru a curăța zona, au relocat „proiectilele” în pavajul de piatră al străzilor și au curățat urmele de gunoi și graffiti. Piața Tahrir, în ciuda festivităților organizate pentru „aniversarea democrație” și a vizitelor demnitarilor străini, a continuat să fie un simbol al revoluției din 2011. Premierul britanic David Cameron, Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant pentru
Piața Tahrir () [Corola-website/Science/329707_a_331036]
-
Yokomitsu a început să publice pe cont propriu (în dōjinshi) lucrări precum "Machi" ("Strada") și "Tō" ("Turnul") după ce a intrat la Universitatea Waseda în 1916. În 1923, a publicat "Nichirin" ("Soarele"), "Hae" ("Musca") și multe alte lucrări în revista "Bungeishunjū", care l-a consacrat. Anul următor a scos, alături de Yasunari Kawabata și de alți
Riichi Yokomitsu () [Corola-website/Science/329739_a_331068]
-
apoi în cadrul Școlii Gimnaziale nr. 5 sub formă de clase cu program suplimentar de artă. Din anul 1990 prin decizia Inspectoratului Școlar și a Primăriei Municipiului Zalău se reînființează Școala cu Program de Artă atribuindu-se spațiul în localul din strada Gheorghe Lazăr nr. 3. În anul 2004 pe structura Școlii cu Program de Artă a luat naștere . Mai apoi s-a stabilit în locația Școlii cu clasele I-VIII „Vasile Goldiș”, Zalău. Școala și mai apoi liceul s-a încadrat
Liceul de Artă „Ioan Sima” () [Corola-website/Science/329795_a_331124]
-
Caraș Severin (1922-1924) și apoi al Asociației Învățătorilor Bănățeni (1924-1930), și pentru revista "Învățătorul Bănățean", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Severin (1937-1938). A redactat și publicat, în colaborarea, "Almanahul învățătorilor pe anul 1930" și numeroase manuale școlare. O stradă din Timișoara a fost numită "Strada Pavel Jumanca".
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
Asociației Învățătorilor Bănățeni (1924-1930), și pentru revista "Învățătorul Bănățean", organ oficial al Asociației Învățătorilor din județul Severin (1937-1938). A redactat și publicat, în colaborarea, "Almanahul învățătorilor pe anul 1930" și numeroase manuale școlare. O stradă din Timișoara a fost numită "Strada Pavel Jumanca".
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
donație de tablouri personale, cu condiția ca ele să fie păstrate într-un spațiu adecvat, și care să constituie nucleul unui muzeu memorial. La cel mai înalt nivel politic și cultural se decide, astfel, repartizarea imobilului de la nr. 6 de pe strada Gheorghe Doja muzeului județean, astfel încât acesta să organizeze aici un muzeu de artă. Se deschide astfel, la 9 iulie 1981, o nouă secție a Muzeului de Istorie și Artă, denumită inspirat Galeria de Artă Ioan Sima. La deschiderea, în 1981
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
S-a lucrat după principiile Habitat, cu muncă voluntară, cu materiale autohtone și dupa designul local. În jurul acestor case s-a dezvoltat ulterior cartierul Habitat care în prezent numără 40 de case și un loc de joacă pentru copii. Astăzi, strada se numește oficial „Str. Habitat”. Obișnuiești să le spui celor apropiați ce greu îți este, nu-i așa? Atât de greu că nu ai reușit să îți cumperi o mașină nouă. Atât de greu că anul trecut nici nu ai
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]
-
k-avem kef)". , născut în Chișinău, Republica Moldova, este fiul lui Alexei Vakulovski, profesor de limbă și literatură română care "a refuzat să devină scriitor sovietic" (fiind evocat și de Paul Goma în Jurnalul său din 2009). În cinstea tatălui său, o stradă din localitatea Antonești, raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova, îi poartă astăzi numele, iar Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului a hotărât să-i publice postum volumul "În gura foametei" (ediția a II-a fiind publicată în 2013 la editura bucureșteană Tracus Arte
Mihail Vakulovski () [Corola-website/Science/329842_a_331171]
-
și comunitatea internațională). În câteva ore, exemplarele Drita s-au epuizat complet în toată țara, așa că oamenii au recurs la a mâzgăli poemul pe bucați de hârtie pe care le-au împărțit de la unul la altul prin metrou și pe stradă și după câteva luni, protestatarii recitau poemul prin megafoane” în timpul protestelor antiguvernamentale. Din acest punct de vedere, " cuvintele lui Marinaj au inspirat libertate, au ajutat să învingă comunismul în Albania." Totuși, "văzând alți poeți spânzurați în centrul orașului pentru exprimarea
Gjekë Marinaj () [Corola-website/Science/329877_a_331206]
-
a fost localizată pentru prima dată de istoricul Vasile Pârvan în anul 1916. Situl arheologic se întinde pe circa două hectare și jumătate. Se identifică prin prezența unor ruine și a câtorva elemente arhitectonice: o poartă, zidul de apărare, câteva străzi, basilici paleocreștine și valuri de pământ. Cea mai mare parte din cetate se afla încă sub pământ, necercetată, dar nu rareori săpată superficial de turiști și localnici, situl arheologic având o suprafață totală de aproape o sută de hectare. Argamon
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
se permită înființarea secției maghiare a Teatrului de Stat din Baia Mare. În funcția de director și prim-regizor a fost ales, de către membrii trupei, tânărul lor profesor Harag György: "”Întorcându-se de la București (toți fuseseră acolo!), m-au oprit pe stradă întrebându-mă: Măi Gyuri, nu vrei să vii cu noi la Baia Mare ca prim-regizor? Fără să mă gândesc o clipă le-am răspuns: Haideți! Am renunțat la catedra de asistent, la postul de regizor, la locuință, la două salarii
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
găzduit nici un meci, în principal din cauza vechimii construcției, a parcării și a rețelei de acces către el prost gândite. O particularitate a stadionului e că el a fost construit într-o groapă; astfel suprafață terenului este mai jos de nivelul străzii. O altă ciudățenie e faptul că imediat lângă stadion se află Plaza México, cea mai mare arena de corida din lume. <br>
Estadio Azul () [Corola-website/Science/329927_a_331256]
-
erau obișnuiți și a început să hirotonească preoți și diaconi și “...pe 13 Decembrie 1903,a fost sfințită și deschisă spre folosire o mică biserică de lemn, care probabil a fost numită Biserică Sfanțul Duh,în partea de est a străzii McGregor, între bulevardele Manitoba și Pritchard.” “În Noiembrie 1904, a început construirea faimoasei ‘Catedrale de Tablă’ la intersecția străzilor King cu Stela...” Legendarul Serafim “a hirotonit vreo 50 de preoți și numeroși diaconi, pe jumătate analfabeți care și-au îndeplinit
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]