9,974 matches
-
creadă că în ea le-a împins considerentul propriilor interese. Eu însă-ți spun că nu interesele și le cunosc, ci își simt pasiunile. Și chiar când își închipuie că dau ascultare interesului, pasiunii îi dau ascultare ... Din fericire! - am îndrăznit eu să insinuez. — Mai încape îndoială că din fericire! Se înșală totdeauna mult mai mult cine crede că nu se lasă călăuzit decât de interesul său. Cine știe ce interes are? În schimb, oricine știe ce anume urăște sau ce iubește. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cartea aceea a lui am citit cele ce urmează: „Serios, îmi pare foarte rău că atât de puțini oameni se străduiesc să fie genii.“ Mi-a plăcut foarte mult. Orice om trebuie să aspire la genialitate. Păi cum, tu... - am îndrăznit eu să insinuez. — Așa crezi tu, închipuindu-ți că m-ai creat ca pe o ființă fictivă. Dar așa cum ai susținut deseori că Don Quijote i s-a impus lui Cervantes și acesta n-a izbutit niciodată să-l înțeleagă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
următoarea. Și ce nu se poate întâmpla! Petrec ore întregi, singur, întins pe patul solitar din micul meu hotel - family house -, contemplând tavanul camerei, nu cerul, și visând la viitorul Spaniei și la al meu. Sau demontându-le. Și nu îndrăznesc să mă apuc de nicio lucrare, căci nu știu dacă o voi putea isprăvi în pace. Cum nu știu dacă exilul acesta va mai dura încă trei zile, trei săptămâni, trei luni sau trei ani - era cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
iarăși, după ultima dată, după ce-am spus că nu o să mă mai întorc la el, la Jugo de la Raza al meu. Mă întrebam dacă, vlăguit de fatidica lui anxietate, având mereu în fața ochilor și la îndemână cartea cobitoare și neîndrăznind s-o deschidă și să-i continue lectura pentru a-și prelungi astfel agonia care-i era viața, mă întrebam dacă să nu-l fac să sufere un atac de hemiplegie sau orice alt accident de genul acesta. Dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
înaintea noastră sau chiar cu un deceniu în urmă. —Trebuie să fi fost greu, continuă el. Greu. Of, cuvintele pe care le născocim pentru a ține la distanță ceea ce e de neconceput. Da, doctore, a fost greu. Dar, de asemenea, îndrăznesc să spun că a fost folositor. Dacă nu aș fi fost singur, poate că nu aș fi stat acum aici. Știu un tip din tabăra DP1, un polonez care nu și-a pierdut întreaga familie într-o clipită și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a fost deportată în vagoane sigilate, doamna Huber îi amuza pe cetățenii celui de Al Treilea Reich cu uimitoarea ei interpretare... În timp ce Anne era ucisă la Bergen-Belsen, Gusti era ocupată cu filmările la o comedie... Mă întreb dacă ar fi îndrăznit să folosească pe scenă cuvântul «Sholom», dacă Hitler ar fi câștigat războiul.“ Herbert G. Luft, Registrul evreilor-americani, Newark, New Jersey, 28 martie 1956 12tc "12" M adeleine stătea la masă când am intrat în bucătărie în acea seară. Avea ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cartierul Zichron Moșe. Un muc de țigară stins Îi atârna de buza de jos. Un șirag de mătănii din chihlimbar Îi Încremenise În mână. Pe deget avea un inel gros, care lucea din când În când. Fima se opri și Îndrăzni să i se adreseze, cu o politețe exagerată, la persoana a treia, ezitând: Oare Îmi va permite Înălțimea Sa să-l deranjez cu o singură Întrebare? Peste chipul ridat, tăbăcit, trecu umbra unui rânjet ironic. Poate că totul nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
caloriferul care nu prea Încălzea și pentru salteaua care era toată numai văi și dealuri. Ea Îi lipi palma de obrazul ei și o atinse În treacăt cu buzele. O răsplăti din plin pentru asta, sărutându-i fruntea, sprâncenele, bărbia, neîndrăznind să se apropie de buze, Îi mângâie părul lung. În timp ce o dezmierda Îi șoptea: Plângi, nu-i nimic, plângi, e-n regulă. Când deja plânsese atât de mult, Încât fața i se urâțise și i se umflase ca o sfeclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
plânsese atât de mult, Încât fața i se urâțise și i se umflase ca o sfeclă, Fima stinse lumina. Îi atinse cu multă delicatețe umerii, gâtul, așteptând aproape un sfert de oră până să se hotărască să coboare spre sâni, neîndrăznind să-i atingă. În tot acest timp nu Încetă cu sărutările paternale, sperând să-i distragă atenția de la degetele care alunecau acum printre genunchii ei. Mi-e rău, Efraim, mi-e rău și nu valorez nimic. Fima răspunse În șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
obiceiul de-a ciocăni al soțului ei, până când ea oftă, puse mâna pe ceafa lui și șopti: Ești atât de bun. În șoapta asta găsi curajul să-i atingă sânii și să-și lipească dorința de trupul ei, dar nu Îndrăzni Încă să se frece de ea. Continuă doar să mângâie ici și colo, Învățând strunele În timp ce nu Înceta să-i șoptească ușor cuvinte de consolare și Încurajare, pe care nici el nu le asculta. Până când simți că În sfârșit răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu liniile ferate din Rusia, construite În așa fel Încât invadatorii să nu le poată folosi. Ce voise să-i sugereze? Fima simțea acum că discuția se Învârtise fără Încetare În jurul unui punct pe care Îi venea greu sau nu Îndrăznea să-l exprime direct. Din pricina atâtor povestiri și poante, a atâtor cazaci și indieni, nu observase că bătrânul se plângea de lipsă de aer proaspăt. Și doar tatăl său nu vorbise niciodată despre probleme de sănătate, În afară de glumele pe seama durerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
evreu. Sau sanitar. Sau grădinar. Asta au făcut Teritoriile din visul vostru sionist! Arabii ne construiesc țara, iar noi stăm și Înfulecăm balene și tauri sălbatici. Și apoi Îi omorâm În fiecare zi, pe ei și pe copiii lor, pentru că Îndrăznesc să nu fie fericiți și recunoscători pentru marea cinste pe care le-o facem, aceea de-a curăța canalizarea poporului ales până la venirea lui Mesia! —Mesia, spuse Baruch cu tristețe, poate e deja aici, printre noi. Unii spun că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șase dimineața, și Îi trecea pe deasupra capului un stol de cocori albi printre norii răsăritului de soare, promițându-i și lui, ca și mie, o lume pură, plină de liniște și azuriu, departe de cuvinte și de minciuni, numai să Îndrăznim odată să părăsim totul, să ne ridicăm și să plecăm. Și iată că și acest ministru al apărării, și noi, care Îl atacăm zi de zi În ziare, cu toții am uitat și ne-am stins deja. Suntem cu toții ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
domnișoara, căreia îi năvălise sângele în obraji, lovea cu nuiaua în pupitru, strigând „Liniște!“ - și nu știam că tocmai reușisem, în ciuda pantofilor mei și a băștii pe care o purtam tot timpul, să fiu acceptat de colegii mei. Nici unul nu îndrăznise încă la ora domnișoarei Kleinert să spună una ca asta, cu „coarda“ și cu C. IVtc "IV" Scoicitc "Scoici" De-a lungul străzii creștea un șir de arbuști tuia, pe care îi puteam vedea de la fereastră. Înconjurau grădina ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o nouă clădire pentru birouri, spunea Hackler, iar tata, care avea impresia că totul se derula prea repede și nu scăpa nici de sentimentul că în procurarea de bani pentru proiectele de construcții se proceda cu prea multă ușurință, nu îndrăznea să se opună planurilor lui. Se sui în mașină și o luă din loc, având lângă el cartoteca pe fișele căreia erau atașate cheltuielile de construcție decupate din foaia elvețiană pentru construcții, însemnate cu un călăreț verde. Și tata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ochise deja o bucată de teren, unde avea să locuiască împreună cu Gerda după perioada de așteptare, și va fi respectat, invidiat, va face parte din lumea bună, căreia îi aparținea, de la sine înțeles, și asociatul său. Dar W., care nu îndrăznea să-și întretaie planurile cu cele ale lui Hackler, voia să-și încerce eficiența măcar în intențiile lui personale. Ca fiu al cunoscutului industriaș, W. avea relații și, evident, le pusese în joc pentru a o ajuta pe croitoreasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
observa cum acest bărbat, atât de stimat de mine, devenise o figură ridicolă. Îi atacase pe cei mai slabi din acea sală, doi elevi care încasau note mediocre și nu puteau reține verbele neregulate din manualul de latină, dar care îndrăzneau să amenințe știința. Cercetarea lui, care ar fi trebuit să fie atât de revoluționară și de importantă, se demascase ca o poză de competență pe spinarea altora și eu eram sătul până-n gât de așa ceva de la vizitele duminicale făcute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
liniștiți prin ochelarii cu rame groase, foarte la modă. Nimeni n-a observat ușorul tremur care l-a apucat când Hackler a ciocănit într-un pahar, având de gând să-i anunțe pe musafiri de ceea ce W. nu ar fi îndrăznit să-i mărturisească nici soției lui. De la înființarea firmei „HBA Holding“, W. și cu mine am trăit o istorie foarte tumultuoasă care ne-a apropiat foarte mult. Nu demult am încheiat un contract în care erau prevăzute multe clauze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Lisa. Alo! Nu observă nimeni că mi-am călcat hainele? Că port cea mai bună pereche de blugi și cea mai bună bluză (adică aceleași haine ca și la petrecerea origami, care nu l-au descurajat pe Ed, ba chiar, îndrăznesc să spun, l-au atras)? —Glumești! Lisa se uită la Maria parcă spunându-i că e mai rău decât își imaginaseră. Problema e, Jen, că, din cât ne aducem aminte, acest Ed era îmbrăcat foarte elegant. Acum, deși nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
au fost niciodată pur financiare. Eram destul de sigură că el nu era nici acum foarte încântat de idee, dar era disperat să repare căsnicia noastră și era conștient că această problemă nu va dispărea pur și simplu. Eu nu am îndrăznit să-mi pun întrebarea dacă și eu eram la fel de pregătită să fac un compromis. Erau multe întrebări pe care nu eram pregătită să mi le pun. Dacă nu ar fi fost treaba nelămurită cu Ed și sentimentul sâcâitor că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
te descurci. Spre deosebire de „Răzbunarea lui Ramses“, nu stai niciodată cu capul în jos și nu te miști niciodată la o viteză mai mare de șase kilometri pe oră. Ai încredere în mine. Se pare că Brenda avea, pentru că atunci când am îndrăznit să-mi mișc capul într-o parte, ea dispăruse. Ed se aplecă după chestia cu care îl strunești și pocni cumva din limbă, iar Toffee o luă din nou din loc. —Nu ți se pare uimitor să poți sta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de mine sau măcar să vorbească cu mine până când trece durerea. Și chiar îmi era dor de el. Mă obișnuisem cu lungile noastre conversații telefonice. Telefoanele sau poate distanța aveau ceva care ne făcea să fim mai deschiși decât am fi îndrăznit să fim față în față. În timp ce zăceam pe podea, mi-am reamintit ultima noastră conversație cu câteva săptămâni în urmă. Într-un fel sau altul ajunsesem la subiectul căsniciei, deși trecuseră luni de zile de la nunta mea. Nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
imediat după mi-aș fi transferat toată pasiunea spre Justin Timberlake. —Este niște supă în dulap și foarte multă pâine. Te rog nu încerca să faci prea multe lucruri în această primă zi. Îmi dădeam seama că ezita dacă să îndrăznească să mă sărute sau nu. Ne-a salvat de dilema asta soneria. La ora asta nu putea să fie decât poștașul. Mark a deschis ușa lăsând-o să intre pe Lisa, care avea privirea goală și ochii roșii. —Jen, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
alege pe cel mai bun și îl va face să o ia de nevastă. Nu poți face pe cineva să te ia în căsătorie, m-a întrerupt Phil, aducând șampania. În cameră se lăsă tăcerea după observația lui. Nimeni nu îndrăznea să se uite nici la mine, nici la Mark. Am schimbat repede subiectul. Că tot veni vorba, am uitat să-ți mulțumesc pentru cadoul de aniversare, Tally. Stătea cu picioarele încrucișate pe podea, în fața bradului de Crăciun, îmbrăcată în blugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ia pe sus și să mă ducă în brațele ei voinice sub apa rece, a robinetului. Mătușa Sarina lua baia în fața mea și a fraților mei. Stătea în picioare cu trupul gol și alb în ligheanul cu apă. Numai eu îndrăzneam să mă apropii și să-i mângâi coapsele. Dânsa făcea haz, când bunica mă gonea din cameră. Mătușa Sarina, al cincisprezecelea copil din părinți bătrâni, era bună, proastă, dolofană și zdravănă ca un atlet. Mulțumită ei, la șapte dimineața o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]