7,946 matches
-
pierdute în ceață, ca să-mi trag sufletul și să-mi iau pulsul, să număr cât de cât bătăile tumorii cardiace; am încercat, dar nu mai aveam cifre în minte, nu mai știam să număr și am început în sfârșit să țip - „La Moscova! La Moscova! La Moscova!” - deși a doua zi Vali încercă să mă convingă că strigasem „Babi Yar!”. El mă ridicase de pe treptele Poștei de lângă hotel; mă așteptase o vreme în hol, apoi - fiind tot mai îngrijorat de întârzierea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a doua zi Vali încercă să mă convingă că strigasem „Babi Yar!”. El mă ridicase de pe treptele Poștei de lângă hotel; mă așteptase o vreme în hol, apoi - fiind tot mai îngrijorat de întârzierea mea - ieșise în stradă și mă auzise țipând „Babi Yar!”. „Poate Bubi, iar?” - l-am întrebat, dar am auzit limpede că ochii lui îmi spun: „N-avem timp de glume!”. Mă trimise la spețpoliclinica cu mașina corespondentului Scânteii, însoțit de fetița acestuia care, la 14 ani câți avea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vâră lumina în ochi prin grilajul de fier, apoi izbucnește în râs și spune iau mami cum arăți parc-ai fi babacloanța. Îmi vine să-i ard una, dar nu pot, fiindcă am mâinile ocupate și oricum e dincolo de gard. Țip isteric în aia mă-tii oană nu sta cu limba-n gură și-ajută-mă. O văd cum se-ndoaie de râs și cum scapă pisica din brațe. Din inerție, mai scot două-trei smiorcăituri și gem patetic unde-am ajuns Doamne unde
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fost o rușine. Profesoara voastră a trecut degeaba prin școală. Habar n-are ce înseamnă procesul de învățământ modern și adaptarea cunoștințelor de literatură la cerințele și ideologia societății socialiste multilateral dezvoltate. Vorbea supărat, în limbajul specific al cadrelor, aproape țipând și nu știam ce să fac să-l opresc. Mă bălăcărea în fața celor treizeci de elevi rămași cu gura căscată și mă gândeam - fără emoții, pentru că mai văzusem chestii de genul ăsta, adică activiști urlând - cum să fac să-l
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nimic. Oricât de nebunesc și exagerat ar părea, comunicam prin scris. Casa era plină de carnețele ce păstrau urma conversațiilor noastre. Pe atunci, abia scrijeleam propoziții scurte, cu litere de tipar, referindu-mă la rutina de zi cu zi: „De ce țipi?“. Sau unele rumegări filosofice de genul „De ce m-ai făcut?“. La astfel de întrebări mama se prefăcea că nu-mi înțelege scrisul, ridica din sprâncene și-mi punea deoparte mesajul, cu mult tact și calm. Începusem și eu să mă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
moment dat apare un individ mai în vârstă care se ia de mine, începe să se agite și să-și exercite ,,autoritatea” . Eu nu spun nimic, tac din gură și mă retrag în hală, iar la un moment dat acesta țipă în spatele meu ,,mă, știi tu cine sunt eu?”. Am aflat după aceea; era directorul comercial al întreprinderii de stat ,,Tomiris S. A”. Atunci aș fi putut să-i răspund; da, știu foarte bine ce înseamnă un director de tip bolșevic
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dimineață. Odată, cînd Dănuț stătea pe pietrele de la dig lîngă tatăl său, acesta a scos din apă un pește și, după ce l-a cercetat, l-a aruncat înspre băiat strigînd : „Cîinele de mare ! Cîinele de mare !“. Dănuț a început să țipe și să plîngă. Cu toate că era foarte bine dispus, tatăl s-a enervat pînă la urmă că băiatul nu mai termina odată cu smiorcăiala și cu țipetele și, fiindu-i rușine de lumea care începuse să se uite la ei, i-a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ea, începe și muzica aceea, mai întîi lentă, și apoi din ce în ce mai accelerată, o vedem acum de foarte aproape și, dintr-odată, cadrul se schimbă și avem perspectiva de deasupra apei - tipa, calmă pînă atunci, începe să se zbată și să țipe îngrozitor, se agață de o geamandură, pentru ca, în cele din urmă, să dispară sub apă. Blîc ! Dar, să revin. Întors acasă din Croația, le-am spus tuturor prietenilor cum am scăpat eu de angoasă, cum am înotat fără nici cea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lui John Wayne Bobbitt poposea pe caldarîm, printre picioarele trecătorilor. Au urmat cîteva secunde în care nimeni nu-și dăduse seama despre ce era vorba, apoi, deși în continuare nu știau ce se întîmpla, cîteva femei s-au pornit să țipe. Una dintre ele își ferea disperată picioarele, ca în prezența unor șobolani. O mamă a acoperit, cu poșeta, privi rea curioasă a puș tiu lui de lîngă ea. Un domn cu părul grizonat și-a scos ochelarii din buzunarul de la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe care îl conținea epitetul de "conservator", cu care mă gratificase, pentru circumstanță, amicul lui Korolenko. Astfel la o întrunire publică la Iași, înainte de fuziune firește, Ioan Nădejde spunea: "Poporul e o găină de jumulit. Liberalii o jumulesc și dacă țipă, o lasă să țipe. Conservatorii o jumulesc și ei; dar dacă țipă, îi sucesc gâtul". Iar după fuziune, câțiva ani mai târziu, tot Nădejde: Au făcut bine că au trecut la liberali. Dar tot așa de bine ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
epitetul de "conservator", cu care mă gratificase, pentru circumstanță, amicul lui Korolenko. Astfel la o întrunire publică la Iași, înainte de fuziune firește, Ioan Nădejde spunea: "Poporul e o găină de jumulit. Liberalii o jumulesc și dacă țipă, o lasă să țipe. Conservatorii o jumulesc și ei; dar dacă țipă, îi sucesc gâtul". Iar după fuziune, câțiva ani mai târziu, tot Nădejde: Au făcut bine că au trecut la liberali. Dar tot așa de bine ar fi făcut dacă treceau la conservatori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
circumstanță, amicul lui Korolenko. Astfel la o întrunire publică la Iași, înainte de fuziune firește, Ioan Nădejde spunea: "Poporul e o găină de jumulit. Liberalii o jumulesc și dacă țipă, o lasă să țipe. Conservatorii o jumulesc și ei; dar dacă țipă, îi sucesc gâtul". Iar după fuziune, câțiva ani mai târziu, tot Nădejde: Au făcut bine că au trecut la liberali. Dar tot așa de bine ar fi făcut dacă treceau la conservatori, fiindcă și aceștia sunt oameni de treabă"... * Mișcarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ușă, spre norocul ei, era în afara razei de acțiune a câinelui, deoarece acesta a țâșnit din coteț lătrând. Femeii, care s-a speriat, i-a căzut coșul de pe cap luând-o la goană înapoi spre poarta de intrare în curte, țipând ca din gură de șarpe. Coșul conținea circa o sută de ouă, care, normal s-au spart. Supărată de cele întâmplate a cerut să-i plătim toata paguba, dar când șia dat seama că e vinovată că nu citise tăblița
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
stat multă vreme bolnav În pat, bătrînul s-a sculat Într-o dimineață și s-a Îmbrăcat Încet, cu grijă, În hainele de duminică; apoi a deschis fereastra; era primăvară afară, o primăvară nerușinată și luminoasă cu arbori În care țipa setea de viață; ochii bătrînului s-au pironit În gol, fără să caute ceva anume; cineva l-a Întrebat dacă dorește ceva. „Nu, mă uit numai”; după care a Închis fereastra cu aceeași grijă cu care se Îmbrăcase, s-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-și mărturisi setea de viață. Si eu, privind marea, o fac, probabil, cu aceeași teamă ascunsă ca și grecul care, fixînd Îndelung marmura, sfîrșea prin a se crede zeu; mă simt ca Într-un templu unde soarele, apa, pescărușii ce țipă fericiți și ucid, nisipul pe care merg gîndindu-mă că speranța liniei sinuoase nu poate fi alta decît linia dreaptă, toate Îmi vorbesc despre faptul că moartea exaltă setea de veșnicie, această sete albă cu piscurile acoperite de lumină sau de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
simt ca o tulpină care pentru a se usca trebuie smulsă din pămînt. Tot trupul meu se umple atunci de amintiri, cum se umplu măslinii primăvara de sevă. Și sînt fericit că nu m-am Înstrăinat. Deasupra mea păsările zboară, țipînd de bucuria zborului, Însă eu știu că dincolo de gloria care uită se ascunde moartea. Brațele lipite de nisipul fierbinte zvîcnesc și-n loc de sînge curge parcă prin mine ceea ce Îmi amintesc. Și sînt gata ca Sisif să iau iarăși
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care ne-au Îndemnat să facem versuri antice pe idei moderne nu putem ajunge Însă decît la un Apolo prea aseptic pentru a fi un ideal. Seva dogoritoare a vieții trebuie să se adreseze altui zeu, lui Dionysos, ca să poată țipa de bucurie sau de durere. Toate poveștile despre mîntuirea apolinică se ruinează. Trăim pentru a deveni vinovați, ar vrea să ne reproșeze Apolo... Dar ce mi-ar putea dovedi o zi limpede daca nu mă bucur de ea? SÎnt aici
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Într-un tufiș din apropiere cadavrul lui Marsyas jupuit de Apolo. Deasupra se aud foșnind aripile lui Icar, care, spre deosebire de Anteu, profund clasic, e și el un personaj baroc. Zburînd, el a spart cercul. Apropiindu-mă de țărm, regăsesc pescărușii țipînd În aer după ritualul cunoscut. O fată Înaltă și osoasă, cu atitudini cam băiețești și ochii verzi-apoși, de o ciudată neutralitate, pe care am mai văzut-o pe aici, stă sprijinită de o stîncă și desenează. Prietenul ei pescuiește alături
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
visul a devenit o amintire, un loc unde nici o corabie nu va mai ajunge vreodată, dar pe care nu ți-l poți șterge din inimă... SÎnt aproape o amintire acum. O amintire care gîndește și visează ceea ce a fost. CÎnd țipă păsările deasupra mării, mă uit la ele lung și aud chiotele argonauților din clipa plecării corăbiei noastre legendare. O, dacă aș fi lîngă mine cel de-atunci, să-i strig În urechi În timp ce chiotele n-au Încetat Încă și zidurile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a vrut să Închidă cutia, dar era prea tîrziu. Înlăuntru nu mai era decît speranța... (...Strălucea ca brazii uzi de ploaie În vreme ce ultimele raze ale soarelui Înroșesc crestele Olimpului. Dionysos Întoarce acum spre viață o privire plină de melancolie. Lumina țipă sub gheara umedă a unui nor, pădurea se umple de amintiri și de sînge ca o fiară lovită de un zeu pentru care o rană e un spectacol ca și amurgul... Ca titan, eu n-ar trebui să simt ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Lăsase ușa speranței deschisă, amăgit de o iubire fără sens.Troienele reci așternute în sufletul său erau pavoazate cu aceleași sentimente. Nimic concret, nimic lucid și totuși nu-și găsise locul pe acest pământ și nu se simțea în siguranță, țipând în disperare după ceva. În timp ce mergea către locul ei preferat de lângă fereastră unde asculta cântecul unor porumbei, Carlina îl atinse pe umăr. Îl auzi murmurând: ,, Acum câteva săptămâni am auzit că a plecat fără pașaport pe drumul morții.” Carlina nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gării. Necunoscând limba 135 acelui stat încerca cum știa ea mai bine să afle câteva informații necesare, dar spre surprinderea ei, nimeni nu o lua în seamă. Cu privirea aproape înlăcrimată, rămase mută de răceala trecătorilor și îi venea să țipe în disperarea în care se afla. Era singură fără să aibă vreun sprijin, vreun braț puternic, vreo cunoștință care să o ajute. Uneori îți trebuie să trăiești mulți ani pentru a înțelege esența și valoarea unei clipe ca aceea prin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
al Nicăi cimentul care face să se țină laolaltă și povestea (emblematică), și delirurile ei (la fel de revelatoare). Este un puzzle ce poate părea inform sau diform, dar care se leagă exact acolo unde trebuie. Acolo unde doare. Iar filmul acesta țipă ! Despre Rodica Tapalagă nu se poate vorbi decât în extaz. Mamaia olteancă dă filmului nu doar tonul răstit, ascuțit și complice , ci mai ales vocea (inconfundabilă). Dacă Rodica Tapalagă este de nerecunoscut (marea actriță dispărând efectiv în spatele personajului său), Mama
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
bunului-gust. riscul unei telenovelizări di granda, cum am văzut și din păcate vom mai vedea în filmul autohton... Iată însă că un film delicat și sensibil, cum l-au descris mai toți comentatorii, inclusiv cei străini, este acuzat că nu țipă, că nu arată mai mult și că nu-și pune poalele-n cap ! “i încă de unul dintre comentatorii cei mai delicați și sensibili pe care-i avem în critica noastră. Sincer, nu mă așteptam la asta. Nu pentru că Legături
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Las la o parte titlul acestuia din urmă (demn de un roman de gară) și mă întreb : nu ar fi trebuit fie Șerbănescu, fie Barna să stea la 10 kilometri distanță de CNC, ținând cont de îmbârligăturile de interese care țipă la simpla citire a listei de câștigători ? Cum poate cineva întreg la minte să creadă că, sub alibiul anonimatului (proiectele au fost secrete), E.Ș. nu a știut că M.Th.B. a depus, iată, trei proiecte în concurs ? (Și încă nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]