13,375 matches
-
lovituri date în-tr-un singur punct, chiar dacă marile bătălii sînt rare, chiar dacă nu există nimic care să semene cu un front permanent, europeanul din secolul XIV sau XV, în satul sau în orașul lui (în care este mai bine protejat, la adăpostul zidurilor), trăiește în nesiguranță. El cercetează îngrijorat cîmpia înconjurătoare de unde poate apărea brusc trupa de oameni înarmați care va goli casele, va jefui rezervele, va incendia recoltele sau finul, va ataca locuitorii care nu au putut să se pună la
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
zidurilor), trăiește în nesiguranță. El cercetează îngrijorat cîmpia înconjurătoare de unde poate apărea brusc trupa de oameni înarmați care va goli casele, va jefui rezervele, va incendia recoltele sau finul, va ataca locuitorii care nu au putut să se pună la adăpost. Războiul de "o sută de ani" dintre Franța și Anglia este cel mai celebru dintre marile conflicte care au făcut să se înfrunte suverani mîndri de noua lor putere. Acesta nu este totuși singura manifestare a acestui flagel permanent de la
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
clerului secular, a dezbinărilor care îi slăbesc și denaturării regulilor străvechi, Franciscanii 20 și Dominicanii 21, considerați mai buni cunoscători ai căilor spre mîntuire, atrag credincioșii, care părăsesc parohiile. Sînt foarte numeroși acei care, la apropierea morții, vin să caute adăpost în mănăstirile lor, în așteptarea temutei treceri. Mulțimea se înghesuie la marile predici publice ale Dominicanilor și Franciscanilor, care știu să găsească cuvinte simple ce pot impresiona un auditoriu popular. De altfel, unii nu ezită, pentru a-și impresiona mai
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Hornig (n-a fost deloc ușor). Se pare totuși că Mr. Hornig nu poate părăsi camerele frigorifice, căci sunt deosebit de sensibile la umezeală. Comandantul de aeroport propune prelate impermeabile, dar Mr. Hornig insistă cu hotărâre să fie duse camerele la adăpost. În cele din urmă a trebuit să fie scoase dintr-un hangar două avioane de tractare. Mr. H. și-a exprimat dorința să doarmă și el în hangar era de părere că îi revine întreaga răspundere pentru utilaje până la montaj
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
sex și narcotice. Să fie oare indulgența singura modalitate de a trata această situație? Trebuie totuși să se admită că era mai ușor să fii tânăr prin anii '40. Direcțiile erau mai limpezi; să lupți, să rămâi neutru, să supraviețuiești. Adăposturile, camuflajul și raționalizările făceau ca situația internațională să ne apară mai limpede. Acum se vorbește sus și tare despre foametea globală și declin, pe un fond de vitrine abundent încărcate și despre facilități pentru tineri la care noi nici n-
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
lor din momentul de slăbiciune, se iau după urmele cumanilor și încep a-i tăia, luându-le înapoi darurile. Surprinși de o astfel de comportare perfidă, cumanii, în loc să se adune pentru a începe lupta, se împrăștiară în toate direcțiile, căutând adăpost, unii prin păduri, alții spre munți, și o mare parte în țara rușilor. Gebe și Subotai, nemaiîntâlnind nici o rezistență serioasă, ocupă în primăvară toată regiunea dintre Marea Caspică și Marea Neagră și în timpul verii anului 1222 își odihnesc oștile. Spre toamnă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
afluent al Volgăi. În 1238, Berke, fratele lui Batu-khan, îneacă în sânge mai întâi o răscoală a cumanilor, apoi zdrobește rezistența alanilor, condusă de viteazul rege Caciar Ogala, și determină exodul a vreo 10.000 de oameni, care-și găsesc adăpost tocmai în Moldova, pe râul Prut, unde înființează orașul Iași. Prin anul 1300, parte din aceștia vor trece, de aici, în Imperiul Bizantin. Același corp de oaste al lui Berke devastează Armenia, provocând emigrarea în masă a locuitorilor, din care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Mișelau, numele ducelui de Opolia și Raților din țara Haliciului, care fusese învins, la 24 martie 1241, de către Baidac, „Meczlaus Kazimirides Opoliensis dux inito certamine superavit et usque ad interne cionem delevit”. Seneslau a supraviețuit acestei înfrângeri, retrăgându-se la adăpostul pădurilor, în locuri întărite de la natură, și-l găsim mai târziu menționat în diploma emisă în 2 iunie 1247, de către Bela al IV-lea, Cavalerilor Ioaniți, ca stăpân în stânga Oltului, în vechiul stat al Cumaniei, care, după N. Iorga, își
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
coboară spre Oradea Mare, pentru a face joncțiune cu celalată coloană venită de la Cluj. Oradea era un oraș foarte mare și avea o cetate întărită cu un brâu de ziduri și o puternică fortăreață. De groaza tătarilor, și-au găsit adăpost aici soțiile nobililor români și maghiari plecați la oastea care se forma la Buda și foarte mulți locuitori români cu familiile lor din satele de primprejur. Episcopul Benedict își adunase o frumoasă oaste, alcătuită din români și unguri, și era
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
împădurite, la un sat locuit de sași de pe Crișul Negru, numit Podul lui Toma (astăzi Tamașda) și cum locuitorii, care nu i-au permis să treacă pe pod decât dacă li se alătură la apărarea satului, își pregăteau întărituri, la adăpostul cărora să poată rezista atacurilor mongole. Neadmițându-i-se trecerea, el a luat-o în sus pe Criș, cu o călăuză și un slujitor cu trei cai, și-au ajuns la o insulă din mijlocul Crișului Negru, pe care oamenii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ele se găseau, de altfel, în afara drumului urmat de acești căutători de pradă. Pe acest teritoriu, pe care nici nu-1 străbătură, ei nu făcură decât să înlocuiască dominația cumanilor, ale căror rămășițe creștine sau păgâne se duseră să caute un adăpost în Ungaria. Nu demult, însă, subiectul a fost discutat într-un mic articol de către I. Negoiu, care a pornit în prima parte pe un ton foarte vehement împotriva tuturor istoricilor români, acuzându-i de superficialitate, de lipsă de probitate științifică
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
între care se aflau și românii cu Mircea cel Bătrân. Învins definitiv, în 1398, într-o nouă luptă cu Timur Kutlu, în care a fost ajutat de lituani și moldoveni, Toktamâș se refugiază la Kiev, cu numeroasa sa familie, cerând adăpost lui Vitold. Acesta l-a primit cu bunăvoință. Respingând cererea de extrădare a lui Timur Kutlu, Marele Duce al Lituaniei s-a gândit să-l folosească pe fostul mare han și partizanii săi ca instrumente, cu ajutorul cărora să-și supună
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Domniei sale. De aceea, n-ar fi deloc nepotrivit să-și folosească reședințele personale pentru a adăposti activitatea membrilor cabinetului. Dacă Palatul Victoria e în mare pericol de prăbușire, mi se spune că pavilionul de la Cornu este mai robust decât multe adăposturi antiatomice din Europa. Excelență, Acuzați că au trecut cu arme și bagaje de partea Excelenței Voastre, câțiva cărturari au dat o explicație pe care eu unul nu am putut să o refuz. Spuneau că, atunci când le apăruse, după mari dificultăți
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
și urgențelor problematicii sociale. În acest sens, D. C. Korten (1990)6 distinge trei "generații" evolutive ale sectorului neguvernamental: În prima fază, ONG-urile erau orientate către ajutorare și caritate, oferind servicii nemijlocite către beneficiari (ex. distribuirea de hrană, de adăposturi, de servicii de îngrijire etc). În cea de-a doua fază, ONG-urile au propus și s-au implicat în acțiuni de dezvoltare locală, focalizate pe construirea unor capacități la nivel de comunitate. Se urmărea abilitarea, prin experimentare și învățare
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
poker? Societățile diferă mult atât ca nivel de dezvoltare economică, cât și ca model de acceptanță a cetățeniei corporative. În țările din lumea a treia sau în cele foste comuniste primează imperativele de asigurare a vieții, a nevoilor bazale (hrană, adăpost, servicii sanitare, educație, transport, locuri de muncă etc.), în timp ce în țările dezvoltate economic, cu democrații puternic funcționale, activismul socio-moral al afacerilor este foarte important. Cu cât mai dezvoltată economic și cu cât societatea civilă este mai puternic coagulată într-o
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
rezidenți au murit în 1942. Fiecare ghetou era condus de un Judenrat (consiliu evreiesc) format din lideri ai comunității evreiești, numiți de germani, responsabili pentru funcționarea de zi cu zi a ghetoului, inclusiv furnizarea de hrană, apă, căldură, medicamente, și adăpost. Se aștepta de la aceștia să facă și aranjamentele pentru deportarea în lagărele de exterminare. Heinrich Himmler a ordonat începerea deportărilor pe 19 iulie 1942, și două zile mai târziu, pe 22 iulie, au început deportările din ghetoul Varșovia; de-a
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
lagăr în lagăr în marșuri forțate până în ultimele săptămâni ale războiului. Deja bolnavi, după luni sau ani de violențe și înfometare, prizonierii erau forțați să mărșăluiască zeci de kilometri prin zăpadă până la gări, apoi transportați cu zilele fără mâncare sau adăpost, în trenuri de marfă cu vagoane deschise, apoi forțați să mărșăluiască din nou la capătul călătoriei către un nou lagăr. Cei care cădeau sau rămâneau în urmă erau împușcați. Aproximativ 100.000 de evrei au murit în timpul acestor marșuri. Cel
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Bug și nu mai faci jidani», și așa am suferit mai multe suferinți pe timpul legionarilor”. „Oamenii mureau ca muștele” Isac Rotman, născut în 1918, strada Ștefan cel Mare, lucrător. „În ziua pogromului, am fost ridicat de acasă în drum spre adăpost de către soldați înarmați. Soldații văzându-mă cu servieta, mă credeau spion pentru care motiv am fost bătut și apoi fotografiat cu servieta, am fost apoi dus la Chestură unde am fost iar bătut cu patul armei. Apoi am fost duși
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
gură i-am scos și i-am vândut ca să-mi pot întreține copilul”. „Într-un an am fost evacuată de trei ori..." Ghitta Leib, născută în 1909, strada Lăpușneanu, casnică. „În dimineața zilei de 29 iunie am fost scoși din adăpost în bătăi și batjocură, încolonați în convoi și împinși la Chestura Poliției. Aici, după câteva ore de așteptare în amenințări și batjocură, au trimis femeile și copiii acasă, iar bărbații nu i-am mai văzut căci au fost închiși în
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
mămăliga, polenta, carnea fiind o mâncare cu totul rară, dacă nu chiar necunoscută. Cu toate acestea, familia Mussolini nu a cunoscut mizeria propriu-zisă și nici sărăcia lucie în care trăiau numeroase familii italiene. Copilăria lui Benito s-a petrecut la adăpostul grijilor legate de muncă și de foame. E un băiat bătăios, certăreț, care-și disputa cu înverșunare partea lui din micile furtișaguri la care se dedau copiii tuturor satelor în vagabondajele lor. Mama, pe care Benito a iubit-o cu
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
pătimașe, atât de lungi încât sufletele lor păreau că se contopesc, tulburați de dorința nehotărâtă a marilor îmbrățișări". În ciuda acestei libertăți, cei doi logodnici știu să rămână cum nu se poate mai decenți. Respectă întru totul codurile bunei-cuviințe. Abia la adăpostul unei plimbări sub clar de lună, pe pajiștea din fața castelului, Julien, strângând degetele logodnicei sale, cutează să-i dea acesteia, "încet, încet de tot", o primă și sfioasă sărutare. Și abia după ceremonia de nuntă Julien își îngăduie să-și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
că, pe toată durata spectacolului, acesta nu contenește a o iscodi cu coada ochiului. Însă nu îndrăznește să intre în vorbă cu fata. Dar la ea nu țin treburile astea! La balul mascat organizat la Capitoliu cu ocazia carnavalului, la adăpostul costumului, Marie hotărăște să ia inițiativa. Mascată, îl abordează pe tânăr și îl face să-și mărturisească iubirea pentru "doamna în alb". Pietro o recunoaște, îi fură mănușa și îi sărută "mâna stângă dezgolită toată". Acest joc al măștilor și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
aceste flirturi într-o cu totul altă stare de spirit decât tânăra rusoaică. Clara nu este disperată, neliniștită, chinuită cum era Marie. Chiar dacă are un tată care trebuie să muncească pentru a-și câștiga existența, familia ei se află la adăpost de orice griji materiale și nu a fost compromisă de nici un scandal. Prin urmare, dacă tânăra flirtează, nu o face pentru a compensa un dezavantaj, ci ca să se distreze, de curiozitate și de asemenea cum se va întâmpla adesea în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sus de încheietură și să le facă pe la colțuri, între două pahare de absint, declarații meșteșugite de amor". Aceste comportamente boeme seamănă cu flirtul burghez: și într-un caz, și în celălalt, există o ambianță festivă, contactele au loc la adăpostul dansului sau al sărutărilor mâinii, iar perechile caută să se retragă în unghere ferite. Însă aici flirtul se desfășoară pe un fond de mediocritate, contextul este degradat în raport cu cel al strălucitoarelor serate mondene: orchestra este "vai de capul ei"; se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de toate vârstele: mame, bunici, chiar și fetițele primarului, eleve de gimnaziu și liceene. Astfel, Clara Malraux își amintește că toată familia devenise parte integrantă a acestui entuziasm național, a acestui "conglomerat fără fisură". Casa unchiului său se transformase în adăpost pentru copii, ea însăși petrecând, alături de mama sa, zile întregi în care lucra "kilometri de tricot pentru căciuli, de bandaje călcate și de fibre scămoșate". Înainte de război, subliniază tânăra, se mișca în "micul ei univers plin de voluptate". Alături de prietena
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]