9,188 matches
-
pe care o țineam împotriva lui, mai înainte de a sosi voievodul Moldovei, năvăli asupra lui Basarab, voievodul Munteniei, care avea cu el un corp de turci și mulți oameni de peste Dunăre, în număr de aproape 18.000. Și l-a alungat oștirea mea pe numitul Basarab, bătându-l, așa încât puțini au scăpat de a fi prinși sau uciși. Basarab, după fuga lui și paguba suferită, s-a închis într-o cetate ce se afla în acea țară, întărită prin meșteșug și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un discurs în fața Senatului venețian pe 8 mai 1477 în care se arăta: Unii dintre creștini se poate să se fi bucurat pentru ce i s-a întâmplat lui. Ștefan spune că el a cerut ca „voievodul Basarab să fie alungat din cealaltă țară Românească (de l’altra Valahia) și să fie pus acolo un domn creștin”. L-a înduplecat pe Matei Corvin ca să-l ajute și să-l înscăuneze pe Valahul (Românul) Draculea (Valacho Drachulia). Țepeș l-a rugat pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
după ce își întremă armata, înlocuind cu țărani pe cei căzuți în luptă cu turcii, ca să nu lâncezească stând fără nici o treabă, pe la ziua Sf. Martin (11 noiembrie 1477) intră în Basarabia (Țara Românească). Și, punând stăpânire pe întreaga Basarabie, după ce alungă din ea pe turci, omorând pe cei mai mulți, și după ce așeză în ea un prefect, pe numele Țepeluș, și-o supuse sieși”. Așezându-l în scaunul Țării Românești pe Basarab cel Tânăr (Țepeluș), Laiotă se refugiază în Transilvania, unde moare nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și cu Radu cel Frumos. După lupta de la Râmnic, un document ni-l arată pe Țepeluș la Pitești, la 6 august. Vlad le scria brașovenilor: „cu voința lui Dumnezeu de Sus, mi-a ajutat Dumnezeu împotriva dușmanului și l-am alungat din țară și a trecut sâmbătă peste Dunăre. Și oștile mele le-am pornit și sunt aproape de Severin”. În ceea ce privește situația din Imperiul Otoman, turcii merg peste mare, împotriva fratelui lui Baiazid (este vorba de Gedik Ahmed pașa care-l urmărește
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
conflictul cu Imperiul Otoman, cu speranța de a recupera cele două cetăți pierdute în 1484. Pe de altă parte, și turcii înțelegeau că Ștefan cel Mare nu poate fi înlocuit cu un pretendent susținut de sangiacii de la Dunăre. Ca să fie alungat din scaun și ca să fie supusă Moldova, era nevoie de organizarea unei campanii care să concentreze toate forțele militare ale Imperiului sub comanda personală a sultanului (deci o companie sultanală). Împrejurările impuneau și ele încheierea ostilităților cu Imperiul Otoman. În
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Moldovei, care stăpânea asupra Misiei de Jos, să-l silească la depunerea jurământului de credință și ascultare a regatului și a regelui polon, după cum făcuse mai înaintea lui Cazimir... în Colomeea din Pocuția. Iar dacă s-ar împotrivi, să-l alunge cu puterea armelor din domnie și să așeze în locu-i pe fratele său, pe Sigismund, care să apere malul Dunării cu mai multă grijă împotriva turcilor sălbatici”. Planul de a supune Moldova îi fusese sugerat lui Ioan Albert de Filippo
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trecere prin Moldova, mai ales că exact în această vreme „se răspândi zvonul - nu se știe de cine scornit - că regele Albert pornește cu război nu împotriva turcilor, ci împotriva lui Ștefan palatinul și împotriva moldovenilor”, cu gândul să-l alunge pe Ștefan și să pună domn pe fratele său, Sigismund. Frederic, fratele regelui, aflând care sunt adevăratele intenții ale regelui, i-a cerut episcopului Creslau (Krzestaw Zkurowek) să-l sfătuiască pe rege „într-o audiență secretă, ...să nu întărâte cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înspre partea de unde venea flacăra dogoritoare, ca să nu ia tabăra foc”. A doua zi, armata polonă a pornit înspre Prut și, „fiindcă barbarii năvăleau de ici de colo cu strigăte înspăimântătoare, se iscau mici lupte, toate în norocul polonilor, care alungau pe dușmani cu tunurile și cu alte arme, cauzându-le mari pierderi, lor, care se arătau neosteniți în atacurile lor vrăjmașe.” Moldovenii nu puteau suferi pierderi mari, deoarece nu angajau lupte propriu-zise; atacând, provocau pierderi adversarului și-l sileau să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să depună jurământul de credință în fața regelui Cazimir, dar, în loc ca suzeranul să se achite de obligația de a-l ajuta în recuperarea cetăților răpite de turci, urmașul lui Cazimir a urzit proiectul de la Levocea, cu scopul de a-l alunga din scaun. Era o trădare fără precedent, dacă ținem seama de mentalitatea din Evul Mediu, răzbunată în Codrii Cosminului. Incursiunea din Polonia demonstra că Ștefan nu se mulțumea numai cu atât. Arunca pe masa tratativelor asul din mânecă, dacă ne
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu primească pe un neprieten al craiului. Boierii sau marii nobili care s-ar refugia în Polonia sau Moldova să fie trimiși la stăpânii lor, după ce au primit iertarea cuvenită. În cazul în care nu au primit-o, să fie alungați. Se stipula ca domnul să se poată refugia în regat, cu familia, cu boierii și cu toată oastea lui, în cazul în care era silit de o putere mai mare. Domnul urma să fie slobod să se întoarcă în țară
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dintre părți, adică nici Majestatea Voastră, nici el, să nu așeze colonii în acel ținut. Și nu s-a putut să-l plecăm sau să-l întoarcem în vreun chip de la această hotărâre.” În același timp, Vladislav promitea că va alunga din regatul său pe „moldoveanul pribeag”, pentru a păstra bunele relații cu Ștefan. Deoarece în Polonia se afla Ilie, fiul lui Petru Aron, Ștefan cel Mare a cerut să fie extrădat sau să fie executat în fața solilor săi. Wapowski scrie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
el cu ajutor polon, îl înfrânge pe unchiul său Ștefan și-i taie capul la 13 iulie 1447. Petru vine și el cu ajutor de la Iancu de Hunedoara cu a cărui soră, de 50 de ani, se căsătorise și îl alungă pe Roman, care se refugiază în Polonia. Drept răsplată pentru sprijinul acordat, Petru îi dăruiește lui Iancu cetatea Chiliei în 1448. Ca să nu ajungă Moldova sub tutela Ungariei, polonii îl sprijină pe Alexandru, fratele lui Roman, care reușește să ocupe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
până atunci în Sfatul Domnesc (Oană, vornicul cel mare, Manoil cel mare, Costea pârcălab și fratele său Petru, Șteful Jumătate, Miclea Greul, Nicul vistiernic, Știbor, Șăndrică aprod). La 23 februarie 1448, Roman se afla la Colomeea. Nu știm cum fusese alungat din scaun. Documentul, pe care îl dă acum, este foarte interesant, pentru că ne arată cât de implicat era starostele Podoliei și al Calmeniței în treburile Moldovei. Roman arată că Ditrih Buceațchi a stat pe lângă tatăl său Ilie și i-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
august 1454, Alexăndrel a fost înfrânt de Bogdan, în luptă pierind Oancea logofătul și Coste Andronic. Alexandru a venit cu oaste adunată din Țara Rusască și a cuprins Hotinul, Neamțul și Suceava, dar Bogdan adunându oameni de pretutinderile” l-a alungat pe Alexăndrel. Dar, “pentru pofta a o samă de moldoveni”, craiul i-a trimis pe Odrivoz și Conețpolschii cu oaste, iar aceștia “au avut și de moldoveni gloate mari”. Reiese din aceste informații, puține câte sunt, că unii boieri, și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
boier și alcătuiesc un fel de republică”. Prima dintre aceste “republici” este Câmpulung Moldovenesc, care cuprinde 15 sate cu legi și judecători proprii. Domnul trimite aici doi vornici, dar, în cazul în care aceștia îi jignesc pe țărani, aceștia îi alungă. A doua “republică” o constituie Vrancea, formată din 12 sate cu 2000 de gospodării. Cea de-a treia “republică” este Tigheciul, un codru la hotarele cu tătarii din Bugeac “cel mai puternic parapet al întregirii Moldove dinspre apele Prutului”. Locuitorii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-au prelungit până la mijlocul secolului al XV-lea. Când, datorită Ioanei d’Arc, francezii obțin o primă victorie în mai, 1429, la Orléans, în cetate se aflau 900-1000 de luptători. La Castellon, 17 iulie 1453, englezii sunt înfrânți și alungați din Franța. Efectivul celor două oști era sensibil egal, circa 6.000 de luptători de o parte și de alta. În timpul Războiului celor două Roze, care a zguduit Anglia, în cea de-a doua jumătate a secolului al XV-lea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tribut care însemna răscumpărarea păcii de la Sublima Poartă. A treia încercare a avut loc în 1442 și s-ar fi putut finaliza prin cucerirea Țării Românești, dacă nu intervenea Iancu de Hunedoara. Acesta îi zdrobește pe turci pe Ialomița și îi alungă din țară. Abia după aceste încercări, Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului (1453), a încercat să își deschidă drum spre inima Ungariei, prin cucerirea Belgradului, în 1456. Iancu de Hunedoara reușește să despresoare cetatea și să îi oblige pe turci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în 1521, scria la moartea lui Ștefan: „În anul 1504, în 2 iulie, marți, ora 1 după răsăritul soarelui, din voia destinului muri Ștefan, voievodul Moldovei, împovărat de lupte, bătrânețe și podagră. Natura îl făcuse norocos, isteț și viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în orașul Baia și lovit el însuși în trei locuri la spate ! Tot el - minunată faptă - înfrânse cu o mână de oameni și alungă cu rușine pe sultanul Mahomed, care avea 120.000
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
podagră. Natura îl făcuse norocos, isteț și viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în orașul Baia și lovit el însuși în trei locuri la spate ! Tot el - minunată faptă - înfrânse cu o mână de oameni și alungă cu rușine pe sultanul Mahomed, care avea 120.000 de ostași. Tot el, cu arma în mână, alungase peste hotarele Moldovei pe regele polon Ioan Albert, călcând învoiala prin care i-a fost asigurată mai înainte libera ieșire a acestuia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
orașul Baia și lovit el însuși în trei locuri la spate ! Tot el - minunată faptă - înfrânse cu o mână de oameni și alungă cu rușine pe sultanul Mahomed, care avea 120.000 de ostași. Tot el, cu arma în mână, alungase peste hotarele Moldovei pe regele polon Ioan Albert, călcând învoiala prin care i-a fost asigurată mai înainte libera ieșire a acestuia din țară. Tot el zdrobi, de mai multe ori, și respinse pe tătari de dincolo de Volga și pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
golani”, ”elemente aflate sub influența drogurilor”, etc. Ziua de 1 iunie 1990 a însemnat venirea minerilor, în frunte cu Miron Cozma și instaurarea ”ordinii de drept”, cum spunea Ion Iliescu, cu ajutorul bâtei. Mulți bucureșteni, în special tineri, au fost bătuți, alungați pe străzile Capitalei, de către mineri, au fost devastate sediile unor partide de opoziție. Președintele i-a felicitat pe ortacii lui Miron Cozma, rostind o cuvântare memorabilă pentru cei din jurul său. Venirea minerilor la București în iunie 1994 a însemnat rănirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stretior/ Prin verde ogor/ Lângă sătișoare/ N răsărit de soare,/ Prin luncile verzi/ Și printre livezi,/ Prin grâne cu lapte,/ Prin oarze mai coapte.” (București), „Și după Cerbul s-a luat/ Zi de vară până-n sară/ Pe Cerbul l-a alungat./ Când soarele la apus,/ Atunci el pe Cerbul l-a ajuns” (Izvoare - Florești - Republica Moldova). În basmul Cerbul din colecția Ion Pop - Reteganul, flăcăul are parte de o transformare totemică, după ce a băut dintr-o urmă de cerb, gest magic recurent
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
entității silvestre (spațiul adânc venerat în mentalul arhaic românesc) fiind locul genezei și sursa puterilor întemeietoare ale protagonistului. Basmul FrunzăVerde, cules în Pătuleni, Dâmbovița, valorifică motivul concepției imaculate: fata împăratului înghite o frunză din codrul cu puteri fertilizatoare și este alungată, deci supusă recluziunii inițiatice. Pruncul îl are naș pe Sfântul Petru, care răspunde imboldurilor venite de la Dumnezeu însuși: „- Cum îi pui numele Petre? - Poi cum să-i pui, Doamne, știu eu?! Să-i pun Petre? - Nu! Să-i punem Frunză-Verde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aflat întotdeauna în asociere cu fratele său geamăn, Cosma, are cea mai mare putere la nivel taumaturgic. „Anarghirii devin, în descântece, personaje mitologice, cărora, în mod evident, li se ignoră originea. Ei au puteri cu totul ieșite din comun, pot alunga duhurile rele și purifică universul: «Amin, Amin/ Cosmă Damin,/ Unde purcezi,/ Codrii ciuntezi,/ Toate fântânile,/ Toate izvoarele/ De mâluri/ Și de gloduri/ Să le cureți!» (Horodnicul de JosSuceava)”. Semnificația grecească a numelui Antofiță (<Antioh) conține germenele hybris-ului care declanșează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
deșertul acționează ca spațiu purificator de tot ce e uman. Și în basme lăcașul ființelor miraculoase păstrează aceleași definiri apofantice, negând familiarul: „Arghiri, sî mă cauț’ unde cânii nu latrî, nici cocoșâi nu cântî” (Izvoare - Soroca). Animalele specifice gospodăriei umane alungă spiritele malefice și de aici vine incompatibilitatea lor cu prezențele supranaturale. Un topos comun descântecelor și baladelor despre cele trei surori nubile îl constituie spațiul silvestru misterios: „Joi de dimineață,/ Pe rouă, pe ceață,/ Trei surori la flori,/ Ele mi-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]