9,641 matches
-
mai apar și cîteva secvențe uluitoare, secvențele cu scaun. E un scaun așezat de cei doi Îndrăgostiți, Savage și Mary, undeva la mama dracului pe-un deal. Și scaunul ăsta nu apare oricînd, apare cînd vrea el, cînd se schimbă anotimpurile, plouat, nins, plin de flori, strălucind În soare, un scaun de nuiele, din recuzita lui Cehov, un scaun pe care nu stă nimeni, pentru că vîrsta aia s-a dus, odată cu prospețimea pielii, a sufletului, a voastră, stă singuratic pe deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Cehov, un scaun pe care nu stă nimeni, pentru că vîrsta aia s-a dus, odată cu prospețimea pielii, a sufletului, a voastră, stă singuratic pe deal și așteaptă să vină o altă pereche de Îndrăgostiți și, Între timp, Împarte filmul În anotimpurile lui Vivaldi În care Stanley și Iris ai lui Ritt merg fără să se oprească aproape deloc În fața ecranului, un alt film ce justifică parțial afirmația unui bun prieten că americanii au mari actori și regizori În cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la BBC. Ori dacă au făcut Dumnezeu ceriul și pămîntul deodată, trebuie să viețuim și pe unde radio și cum om mai putea. Și să ne Împodobim crierul cu ideea că tragicul președinte era supărat pe Ceaușescu de foarte multe anotimpuri. De unde i-a și ieșit porecla de disident tehnic. Douăzeci de ani de marginalizare sînt greu de suportat. Odată lămurite aceste avataruri, vietatea prezidențială a glăsuit În microfon că nu se simte vinovat de nimic, nici de decembrie, c-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o fulgerare pe care nici n-ar fi putut-o spune, pentru că erau prea adânc ale ei. Nu-și amintea să mai fi simțit vreodată așa, sigur se întâmplase. Într-o clipită s-au succedat prin fața ochilor ei obosiți nenumărate anotimpuri și nu descoperea ceva asemănător, dar în clipa următoare uitase ce căuta. I se părea doar că pământul se lățește, ca să încapă lucrurile prezente și cele pe care memoria ei le aducea înapoi, privea lărgirea cu indiferență, cu o imobilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceva asemănător, dar în clipa următoare uitase ce căuta. I se părea doar că pământul se lățește, ca să încapă lucrurile prezente și cele pe care memoria ei le aducea înapoi, privea lărgirea cu indiferență, cu o imobilitate răbdătoare și când anotimpurile au încetat să se mai perinde în acea nebunească sarabandă, era surprinsă că pe pământul acum lățit vrând-nevrând stăteau înfipți aceiași arbori ai parcului, cu ramurile legănate în adierea călduță, pe care îi urmărea cu ochi obosiți prin perdeaua ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un cardigan, și Începu să-i descheie nasturii. Trecuseră aproape două sătămîni de la sîmbăta aceea călduroasă, cînd Helen și Julia stătuseră Întinse În Regent’s Park. Fusese ultima zi caldă de vară, deși atunci n-aveau cum s-o știe. Anotimpul se schimbase. Soarele ieșea și intra În nori. Viv Își dădu capul pe spate să se uite la cer. — Nu-i prea cald azi, zise ea. — Nu, nu prea, răspunse Helen. Presupun că ne vom plînge curînd din cauza frigului. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
exemplu, unde un kigo foarte răspândit în creația tuturor poeților, „greier”, nu este cuvânt sezonal, ci pur și simplu își pierde această calitate. În cazul de mai sus kigo este „geroasă”, deci ne aflăm în fața unui poem încadrabil sezonal la anotimpul iarna. Nu-i nimic, autoarea va face reîncadrarea de rigoare. În rest, poemul rezistă exigențelor și poate fi oricând antologat. Șerban Codrin Plouă peste sat - prin gardul dărăpănat crește pelinul Și aici două cuvinte par să se îngâne și să
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
maxima sa distanță față de centru, care domnește în zona noastră se reîntoarce în acel punct extrem în cursul său și se reapropie de meridianele noastre, totuși nu se întoarce atît de curînd, așa încît trebuie să împiedici marile rigori ale anotimpului, care se petrec atunci cînd el se rotește; dar, în pofida neajunsului frigurilor și gerurilor, el va reînvia cu binefăcătoarea sa căldură întreaga natură pustiită. 94. O observație însă asupra acelei părți a rezoluției Conciliului roman și a lui Grigore, care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
trimiți un e-mail, dar Daphne practica Ashtanga yoga în fiecare zi, de la ultimul ei rol încoace, deci trebuie să fie expertă, fiindcă ultima dată a jucat în urmă cu mai mult de doi ani. Ν Primăvara-i cel mai plăcut anotimp în LA, iar eu ador pur și simplu Chateau Marmont-ul, ca de altfel toată lumea din Hollywood. Întotdeauna mă face să mă gândesc la castelul lui Rapunzel, aninat cum e chiar deasupra lui Sunset Boulevard, cu turnulețele lui ițite pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
gluga de la jacheta roz de lână, pe care și-o legă strâns la gât cu degetele ude, tremurânde. Ciudat, își spuse, încercând în van să se liniștească singură. E totuși iarnă, de unde oare acest potop neînchipuit, în șuvoaie, dincolo de orice anotimp? Dar alungă iute gândul retoric, născut mort. Altă întrebare, mai practică, îi dădea târcoale: oare ce putea face până la ora trei? Se afla lângă stația de autobuz și, pentru o clipă, o tentă ideea să urce într-un autobuz și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tolăniră îngălbenitele piei de șoarece, ce începuseră să se desprindă din ramurile de salcie, sub ochii mirați și preocupați ai goldăneștenilor. O dimineață înnourată de septembrie, cu gust de cenușă și mireasmă de lemn mustind în vatră, le aminti de anotimpul culesului de roade, care totdeauna umpluseră coșarele din Goldana cu pulbere de aur. Înainte ca soarele răscopt din vară, cu pântece împovărat de lapți-i roșii, să salte pe culmile de dincolo de Baisa, bărbați eficienți și harnice femei se amestecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și tu, amice, următoarele: ai un prost stăpân! îl avertiză furnica. Luând seama, însă, la sclipirile de mânie din privirea greierului-viorist, își drese insolența, emițând o placidă observație: Stimate oaspete, suntem datori ascultare, așa e rânduiala. Ascultare, zici? Destule sunt anotimpurile aspre, când ceasurile ard în noaptea friguroasă și noi răbdăm prinși în eterica încleștare a gerurilor. De aceea, în răgazurile dulci de vreme bună, noi ne dăruim pe de-a-ntregul desfătărilor, la care suntem gata, cu aripi desfăcute. Oh, necumpătaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
puternice. Trupul căpitanului este proiectat prin parbriz sub forma unei torțe umane. Din mai multe direcții răsună rafale de mitralieră. Strigăte îngrozite se aud de peste tot: Rumänen angreifen! Rumänen angreifen!163 XIII A venit toamna în București, este septembrie. Un anotimp plin cu numeroasele studente frumoase care inundau odată orașul, dar acum capitala este un loc trist care-și plânge morții. Până și soarele puternic al după amiezii parcă poartă doliu. În cele două garaje mari ale regimentului XXI, mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să dăm acelei clipe valoarea eternității, dar n-am dat-o; imediat Însă mă rectific, gîndind că nici nu era nevoie, pentru că eternitatea de care vorbesc era cuprinsă În sinea acelei clipe fără să știm, că am rămas singuri, că anotimpul era ireal, Încremenit la fereastră, că a doua zi dimineața, doamna Carolina Pavel avea să-și scuture așternutul aplecată peste pervaz, liniștită, veselă ca Întotdeauna, fără să bănuiască măcar, că În casa ei, În noaptea abia trecută, una din nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din primăvara acelui an, numai că nu-și dădea seama ce se Întîmplă, de unde venea adierea aceea altfel percepută decît pală, obișnuită a vîntului de dimineață. Calul, cu flori din lînă colorată pe frunte, prinsă de harnașamentul lustruit pentru Întîmpinarea anotimpului, alerga la trap, vioi, prin dislocările timpului, dînd impresia că aleargă spre un alt orizont, În timp ce Lung moțăia pe capra șaretei Într-o dulce legănare, pe cîmpia goală, În inima secolului douăzeci. Pămîntul, pînă-n zare, dincolo de ploi, de fulgere, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
s-o Întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș Întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zîmbind. Căldura răsfrîntă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului Își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile În diversitatea lor coloristică dînd impresia unei abundențe comerciale, contrazisă Însă de primele vitrine, pline numai cu stămbării colorate; cît despre rochia de mătase albastră a profesoarei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mine ci la ivirea domnului Pavel, cînd apărea Îi sărea În față, mișca din coadă vioi, lătra a joacă, i se lungea la picioare. E o zi liniștită de duminică, soarele Încălzește orașul și cîmpia, dincoace și dincolo de fluviu. E anotimpul, luna În care am cunoscut-o pe Keti, În parcul din apropiere, cu 14 ani În urmă. Au trecut 14 ani ca o simplă fluturare de batistă. A Început războiul, a venit pacea, am sperat, am visat, a venit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sonorizare defectă, pe marea cîmpie din sud. 6. Ana! Ana! Ana! e tot ce mai puteau șopti repetînd buzele mele, În timp ce de la fereastra compartimentului priveam Întinderea de zăpadă cu abia bănuita așezare omenească din fundal, unde venisem cîndva, În alt anotimp, altă vîrstă, - cîte decenii de-atunci! - prima dată aici. Atunci era altceva. Era la Început, se spera, speram. Acum nu mai e nici o speranță; totul s-a șters, valurile au venit, au trecut, Înotătorii de excepție de altădată au murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lungă a acelui timp nu s-a sfîrșit pentru această parte a lumii nici acum. Cei din partea cealaltă nu-și dau seama; vorbesc, comentează, dar nu Înțeleg, n-au cum să Înțeleagă, pentru că nu trăiesc aici”. Deodată timpii se amestecară, anotimpurile vuiră pe lîngă urechi, le auzeam clar, copacii Grădinii Înverziră, rondurile explodară În flori, un vînt ușor - era vară - mantia Îi flutura deschisă pe umeri; se opri și zise: „Iată valoarea timpului! Străbăturăm micul bulevard, eram În plin soare. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Ateneu, 38, nr. 11, noiembrie 2001, p. 15. [Epistole de la Mihai Drăgan din anii 1990-1991]. 5. Nechifor Rob publică zece scrisori ale lui Mihai Drăgan către Miron Blaga în presa din Oradea - Crișana Plus, Cele trei Crișuri și Al cincilea anotimp, ce se constituie, de fapt, în zguduitoare mărturii privind dramaticul sfârșit. 6. Leonard Gavriliu (destinatar) - Scrisori de la scriitori. (Secolul XX). Pașcani, Editura Moldopress, 2009, p. 102-106. 7. Gheorghe Drăgan - Corespondență Mihai Drăgan în Dacia literară, serie nouă, 23, nr. 5-6
Posteritatea istoricului literar Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2858_a_4183]
-
și punctul de lucru al A.J.O.F.M.T. din Jimbolia (str. Lorena nr. 1). ( I. B) Primăvara poeților Cenaclul cultural-artistic „Liviu Rebreanu“ de la Cercul Militar Timișoara (Piața Libertății) consacră reuniunea sa de joi, 30 martie, de la ora 16, noului anotimp, sub genericul „Primăvara în operele poeților români”, tema despre care vor vorbi dr. Florin Contra și lt. col. (r) Carte Maridore. Se vor recita creații ale marilor poeți români, dar și versuri ale membrilor cenaclului. Serata se va încheia cu un
Agenda2006-12-06-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284888_a_286217]
-
Din 1950, Casa Sfatului găzduiește Muzeul Județen de Istorie, iar din 2005, aici este și sediul Centrului de Informare Turistică. Datele statistice relevă faptul că Brașovul este astăzi cel mai vizitat oraș din țară, fiind asaltat de turiști în toate anotimpurile. O. Nica Tradiții l La Românești Sub genericul „Obiceiuri tradiționale în Banat“, Fundația Vest pentru Jurnalism Timișoara organizează două sejururi a câte patru zile pentru grupuri de 6-8 persoane la Centrul de Jurnalism Românești (județul Timiș) - între 23-26 decembrie și
Agenda2005-49-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284470_a_285799]
-
astup gura? Că de unde am putut am cerut și m-am împrumutat și m-am zbătut deam ajuns să nu-mi mai dea nimeni niciun pumn de mălai.” ( L. Rebreanu - Răscoala) În poezia Primăvară de Lucian Blaga, iubirea, asociată cu anotimpul reînnoirii naturii, este prezentată în toată vitalitatea ei prin alternarea repetițiilor de propoziții sau de părți de propoziții: " A cunoaște. A iubi, Înc-odată, iar și iară, a cunoaște-nseamnă iarnă a iubi e primăvară. A iubi - aceasta vine tare de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
veselă sau tristă... nu mai observai și ce anume stare nouă luase locul celei sufocante, care la rândul ei să dispară după un timp- și să vie alta. Se instala, adică, între noi o anume nepăsare variabilă, asemeni zilelor și anotimpurilor, sentiment, cred, comun tuturor oamenilor, căci altfel n-am putea viețui cu cineva în aceeași casă, atâția amar de ani, cât durează o căsnicie activă (bătrînețea e sfârșitul ei...) Dar asta și din pricină că la facultate începu să se întîmple ceva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se închiseră fără zgomot. Van Leuwen o uitase deja, iar ea era absorbită de imaginile care-i apăreau în minte. Iar ceea ce vedea nu-i plăcea deloc. 2 Nu era nici cea mai plăcută dintre lumi, nici cel mai blând anotimp. Supuse unor fenomene atmosferice specifice lui Acheron, vânturile băteau neostoit suprafața erodată a planetei. Erau vechi de când lumea aceasta de piatră, fără de oceane pentru a le domoli, ar fi netezit relieful cu milenii mai curând dacă forțele în fierbere sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]