7,739 matches
-
cel mai adesea efecte secundare nedorite, argintul este letal pentru mai mult de 650 de tipuri de bacterii, virusuri, fungi și paraziți, fără însă a fi toxic pentru organismul uman. Testele de laborator au arătat că argintul coloidal omoară majoritatea bacteriilor, fungilor, paraziților și a virusurilor în 2-6 minute de la contact. Fiind un foarte bun conducător de electricitate, este folosit în electrotehnică și electronică, fie ca atare, fie sub formă de depuneri galvanice. Deoarece este foarte ductil, se pot realiza prin
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]
-
personalului medical. Intoxicarea cu monoxid de carbon, gangrena gazoasă și răul de decompresie sunt, uneori, tratate folosind aceste dispozitive. O concentrație ridicată de în plămâni ajută la despărțirea monoxidului de carbon de grupul hemic al hemoglobinei. Oxigenul este otrăvitor pentru bacteriile anaerobe care cauzează gangrenele gazoase, deci creșterea presiunii sale parțiale ajută la eliminarea acestora. Răul de decompresie are loc în scafandrii care se decompresează prea repede după o scufundare, rezultând în bule de gaz inert, cel mai des constituind în
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
de artere, țesuturi periferice și sistem de vene, respectiv. Presiunea parțială e presiunea pe care oxigenul ar fi avut-o dacă ar fi ocupat volumul respectiv, singur. Oxigenul liber a fost aproape de negăsit în atmosfera Pământului înainte ca archaea și bacteriile fotosintetice să evolueze, probabil cu 3,5 miliarde de ani în urmă. Oxigenul liber a apărut în cantități considerabile în timpul paleoproterozoic-ului (acum 3 - 2,3 miliarde de ani). Pentru primele miliarde de ani, orice oxigen liber produs de aceste organisme
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
specii de "cynara". Cheagul este o enzimă, obținută în mod tradițional din stomacul vițeilor, dar, mai frecvent, în prezent, se folosesc înlocuitori microbiologici (obținuți în laborator). Pentru a reduce pH-ul și pentru a dezvolta savoarea, brânzei îi sunt adăugate bacterii, iar anumite tipuri de brânză au mucegai pe coajă sau în interior. Culoarea naturală variază de la alb la galben. La anumite tipuri de brânză se adaugă plante și mirodenii. Diferitele tipuri și variante de brânză sunt rezultatul unor tipuri diferite
Brânză () [Corola-website/Science/297449_a_298778]
-
anumite tipuri de brânză au mucegai pe coajă sau în interior. Culoarea naturală variază de la alb la galben. La anumite tipuri de brânză se adaugă plante și mirodenii. Diferitele tipuri și variante de brânză sunt rezultatul unor tipuri diferite de bacterii și mucegaiuri, niveluri diferite de grăsime a laptelui, cât și diferențe în procesare. Cuvântul "brânză" vine din cuvântul aromân și megloromân "arîndză", acea parte a stomacului numită și "burduf" care conține "cheagul", care se folosește, deși rar, cu sensul de
Brânză () [Corola-website/Science/297449_a_298778]
-
diagnostic) decât prin tehnici ce folosesc reacția de polimerizare în lanț (sau PCR). "" și "Mycoplasma hominis" fac parte din floră genitală normală și sunt considerate nonpatogenice. Între 60% și 80% din populația sexual activă prezintă la nivelul mucoaselor genitale aceste bacterii. Totuși, "în anumite condiții" de scădere a imunității, supraîncărcare emoțională, malnutriție, medicamente imunosupresoare, anticoncepționale, hiperestrogenie, comportament sexual exacerbat, manevre mecanice, aceste mycoplasme devin patogene provocând infecții urinare, uretrita nespecifica (non-gonococică și non-chlamydiană), boala inflamatorie pelvină. Condițiile și mediul care acestea
Ureaplasma urealyticum () [Corola-website/Science/317129_a_318458]
-
terapia infecțiilor cu "Ureaplasma urealyticum". Durată tratamentului în infecțiile genito-urinare cu mycoplasme este de 7, 14, 21 de zile, în funcție de titrul colonizării. Centers for Disease Control and Prevention. Ness R.B., Hillier S.L. Duoching în relationto bacterial vaginosis, lactobacili anf facultative bacteria în the vagina
Ureaplasma urealyticum () [Corola-website/Science/317129_a_318458]
-
găsindu-se în foarte multe locuri pe acesta planetă. Totuși, și pe Terra se găsesc ape foarte sărate, deci putem folosi vietățile din apele noastre, pentru a popula apele marțiene. Aceste vietăți vor produce oxigen și alte elemente esențiale, unele bacterii probabil pot să o și purifice de sare. La fel ca atmosfera, și magnetosfera este foarte redusă, acoperind aproximativ numai 40% din planetă. În trecutul îndepărtat din istoria planetei Marte, aceasta avea o magnetosferă extinsă, și planeta în general era
Terraformare () [Corola-website/Science/317220_a_318549]
-
prim al vieții, fără ea nu se poate coloniza. Un alt element lipsă este oxigenul. Cea mai ușoară rezolvare este adăugarea apei. Apa, prin ploaie, va ajunge în final peste tot pe Luna, curățând solul de toxine, poluări, și creând bacterii care produc oxigen. O altă problemă majoră e că luna este în totalitate lipsită de magnetosferă, care ar proteja-o de periculoasele vânturi solare și radiații. Cu ajutorul unei instalații, se pot capta razele solare, cu ajutorul cărora va genera o magnetosferă
Terraformare () [Corola-website/Science/317220_a_318549]
-
este utilizat ulterior în procesele de fosforilare oxidativă. Rezultatul net al acestor două căi strâns legate este oxidarea de substanțe nutritive pentru a produce energie sub formă de ATP. În celulele eucariote, ciclul acidului citric are loc în matricea mitocondriei. Bacteriile utilizează, de asemenea, ciclul TCA de generare a energiei dar, în lipsa mitocondriilor, secvența de reacție se efectuează în citosol. Componentele și reacțiile ciclului acidului citric au fost stabilite în 1930 de către laureații Premiului Nobel Albert Szent-Györgyi și Hans Adolf Krebs
Ciclul acidului citric () [Corola-website/Science/317555_a_318884]
-
de generare a energiei dar, în lipsa mitocondriilor, secvența de reacție se efectuează în citosol. Componentele și reacțiile ciclului acidului citric au fost stabilite în 1930 de către laureații Premiului Nobel Albert Szent-Györgyi și Hans Adolf Krebs. Componenții ciclului TCA derivă de la bacterii anaerobă și se presupune că însăși această cale metabolică ar fi putut evolua în mai multe rânduri. Teoretic există mai multe alternative ale ciclului TCA, dar acesta pare a fi cel mai eficient. Dacă multiplele alternative ar fi evoluat în
Ciclul acidului citric () [Corola-website/Science/317555_a_318884]
-
Zoonoza (din greaca "zoon" = animal; "nosos" = boală) sau antropozoonoza (din greaca "anthropos" = om; "zoon" = animal; "nosos" = boală) este o boală infecțioasă transmisibilă de la animalele vertebrate (sălbatice sau domestice) la om și invers. Agenții patogeni responsabil ai zoonozelor aparțin bacteriilor, virusurilor, paraziților și ciupercilor. Bruceloza, leptospiroza, rabia, distomatoza cu "Fasciola hepatica", echinococoza, trichineloza sunt câteva exemple de aceste boli. Zoonozele cu localizare oculară sunt numeroase. Acestea sunt în principal responsabile pentru uveită, retinocoroidită și papilită.
Zoonoză () [Corola-website/Science/318012_a_319341]
-
cu faringe, trecând prin masa nervoasă, este urmat de esofag. Esofagul se deschide în stomac ce umple cea mai mare parte o volumului opistosomei. Stomacul este înconjurat de celule musculare și trachei. Celulele epiteliale ale stomacului sunt deseori infectate de bacteriile parazite din genul "Rickettsia". Stomacul continuă cu intestin și se termină cu anus. Pe lângă substanțele nutritive, în intestin se absorb și mineralele pentru construcți cuticulei. <br> Excreția este realizată de două glande coxale situate în prosomă. Ventral, între coxele picioarelor
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
de carbon-14 (variind semnificativ de la 1% găsit în organisme vii până la cantități comparabile cu aparenta vârstă de 40.000 ani în cazul produselor petrolifere cu nivel crescut de carbon-14). Acest lucru ar putea indica posibile contaminări cu cantități mici de bacterii, surse subterane de radiații (descompunerea uraniului, deși s-au raportat măsurători ale rației de C/U în minereul de uraniu, care reprezintă 1 atom de U la fiecare 2 atomi de C; sau alte surse secundare necunoscute producătoare de carbon-14
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
sau puțin periculoase. Însă majoritatea păianjenilor au glande veninose, conținutul cărora sunt eliminate în timpul mușcăturii. În unele cazuri mușcăturile sunt urmate de intoxicarea organismului și chiar moarte. Au fost semnalate și cazuri când prin mușcături au fost transmise și unele bacterii infecțioase sau virusuri (cum ar fi virusul Nilului de Vest). Numai trei genuri de păianjeni sunt cunoscute ca neveninoase, complet lipsit de glande de venin: "Philoponella, Uloborus" (fam. Uloboridae), "Holarchaea" (fam. Holarchaeidae) și un gen din fam. Liphistiidae. Totuși, ei
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
apa se ridică la suprafață formând un strat de spumă). Tot în primul compartiment are loc și procesul de fermentație anaeroba a nămolului sedimentat (acesta prin mineralizare își reduce considerabil volumul) precum și procesul de degradare anaeroba a substanței organice cu ajutorul bacteriilor prezente în apă uzata. Din prima cameră apă (decantata primar) trece în decantorul secundar (decantor Imhoff). Datorită poziționării acestuia și datorită sistemului Imhoff de trecere a apei se realizează o a doua decantare a apei având ca rezultat o sedimentare
Fosă septică () [Corola-website/Science/315859_a_317188]
-
apei având ca rezultat o sedimentare cât mai eficientă a materiei solide. Apă deja decantata primar și secundar trece în camera de clarifiere/limpezire de unde este eliminată în drenaj unde au loc procesele de descompunere aeroba a substanței organice cu ajutorul bacteriilor prezente în sol. Materiile solide se acumulează, în general, în primul compartiment unde suferă o fermentație anaeroba bazica. Această fermentație antrenează producția de oxid și bioxid de carbon, hidrogen sulfurat și metan. La suprafață, bulele antrenează particule de noroi care
Fosă septică () [Corola-website/Science/315859_a_317188]
-
sunt recomandate, căci ele pot crește acumularea de noroi din fosa ecologică cu până la 40%. Anumite chimicale, cum ar fi cantități mari de clor sau sare, pesticide, ierbicide, soda caustica sau combustibili pot deteriora echilibrul natural al sistemului septic, omorând bacteriile bune de descompunere, așa că nu este indicat să le arunci în chiuvetă sau closet. În plus, ele pot constitui un pericol pentru sănătate dacă ajung în pânză freatică. Toate acestea trebuie aruncate la gunoi, pentru a proteja fosa septica ecologică
Fosă septică () [Corola-website/Science/315859_a_317188]
-
folosesc latex-ul. Unele îl folosesc ca o formă pentru a stoca nutrimentele, altele îl folosesc ca produs excretor unde depozitează deșeurile. Unii cred că plantele folosesc latexul pe post de protecție în cazul accidentărilor; prevenind intrarea fungilor sau a bacteriilor. Similar, se pare că îl folosesc împotriva unor animale, deoarece la câteva plante latexul este foarte usturător sau otrăvit. Latexul de la mai multe specii poate fi procesat pentru a produce alte materiale. Cauciucul natural este cel mai important produs obținut
Latex () [Corola-website/Science/316607_a_317936]
-
cuprul depășește și el sporadnic limita de 100 μg/l. Și în lacul Cernica fosforul se găsește în concentrații ridicate, ajungând la valoarea de 3,27mg/l. Poate cum era de așteptat se constată și aici prezența streptococilor fecali, a bacteriilor coliforme fecale și a E. coli.<br> II este ultimul lac din salba de lacuri a râului Colentina; în acest lac pH-ul înregistrează izolat valoarea de 9, dar în restul timpului efectuării analizelor se încadrează în limitele normale. Atât
Lacul Cernica () [Corola-website/Science/316643_a_317972]
-
s-a întors pentru prima dată după 15 ani în Japonia pentru a o vedea pe mama sa, care era în vârstă. Aceasta a fost ultima sa vizită în Japonia. În 1913, pe când lucra la Institutul Rockefeller, a dovedit prezența bacteriei Treponema pallidum în creierul unui pacient paralizat, dovedind că acest spirochet este cauza bolii. Numele lui Noguchi este folosit în binominalul unui alt spirochet, "Leptospira noguchii". A fost propus pentru Premiul Nobel în 1913, 1914, 1915, 1920, 1921, 1924, 1925
Hideyo Noguchi () [Corola-website/Science/316688_a_318017]
-
febra de oroya, poliomelita și trachoma. Când s-a aflat în Ecuador, a fost numit colonel în armata ecuadoriană. În 1928 Noguchi a călătorit în Africa dorind să-și confirme ipoteza conform căreia frigurile galbene ar fi cauzate de o bacterie și nu de un virus. Pe când lucra la Accra, în Ghana, s-a îmbolnăvit de frigurile galbene, ultimele sale cuvinte fiind „Nu înțeleg.” Din 2004, portretul lui este pe bancnotele japoneze de 1000 de yeni. În 2006 guvernul japonez a
Hideyo Noguchi () [Corola-website/Science/316688_a_318017]
-
de vacă, capră sau oaie. ul tradițional era făcut în burdufuri care erau atârnate lângă o ușă; oricine trecea pe acolo lovea burduful pentru ca laptele și granulele de chefir să se amestece bine. Granulele de chefir sunt o combinație de bacterii și drojdii (ciuperci) într-un amestec de proteine, lipide și zaharuri. Această simbioză de substanțe formează granule care seamănă cu conopida. În zilele noastre, chefirul devine din ce în ce mai apreciat datorită noilor cercetări privind foloasele pe care le aduce sănătății. Granulele de
Chefir () [Corola-website/Science/316695_a_318024]
-
seamănă cu conopida. În zilele noastre, chefirul devine din ce în ce mai apreciat datorită noilor cercetări privind foloasele pe care le aduce sănătății. Granulele de chefir sunt o comunitate foarte dinamică și complexă de microorganisme în care se găsesc multe tipuri diferite de bacterii și ciuperci. Chefirul tradițional este fermentat la temperatura camerei, de obicei fiind lăsat peste noapte. Datorită fermentării lactozei rezultă o băutură acrișoară, carbogazoasă și ușor alcoolică cu o consistență asemănătoare iaurtului diluat. La începutul secolului XX, chefirul era fermentat în
Chefir () [Corola-website/Science/316695_a_318024]
-
fructe uscate cum ar fi smochinele și zeama de lămâie), sunt lăsate o zi sau mai mult la temperatura camerei. Pentru a prepara chefir tradițional este nevoie de granule de chefir care sunt o comunitate cu aspect gelatinos formată din bacterii și ciuperci. Granulele de chefir conțin o polizaharidă solubilă în apă cunoscută sub numele de « kefiran », ce lasă în gură un gust și o senzație a unei texturi de sfoară. Granulele de chefir nu pot fi produse din nimic, ci
Chefir () [Corola-website/Science/316695_a_318024]