7,915 matches
-
a întins Marandei. Apoi l-a luat pe celălalt și, prinzându-i mâna, și-a apropiat-o de inimă. Uite ce tare îmi bate inima. Și bate de bucurie! De bucurie, fata tatii!... Acum chiar că nu mai înțelegea nimic biata femeie... „De atâta necaz cât s-o abătut asupra noastră s-o fi scrântit sărmanul”. Să trăiești, Marandă, și hai să ne bucurăm împreună. Spunând acestea, a scos-o în curte și au pornit spre grajd. În fața ușii, s-au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și te văd cum suferi de fiecare dată când mergi mai multă cale. Pe urmă, la asta s-au adăugat și imaginile atâtor răniți despre care mi-ai povestit în nopțile lungi de iarnă. De fiecare dată îi vedeam pe bieții doctori militari luptându-se fără odihnă să salveze viețile atâtor oameni! De aici am învățat că a veni în ajutorul unui bolnav este un lucru fără seamăn! Și apoi, tată, ai încărunțit de-a binelea. La fel și mama. Cine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fel de roman trebuie să fie acela și geniul cui ca să-l scrie, un Dostoievski, un Tolstoi, un Balzac. Istoria Începe, nu se termină niciodată, sau poate... dar nu știi cum evoluează, care-i sînt capcanele și Îmbolnăvirile, iar tu, - biet om În calea ei, fără putere. Despre asta e vorba, domnule președinte. În dimineața cînd v-au arestat era spre toamna acelui an - i-ați Întrebat naiv, „De ce?” și În plus (au și rîs), „dacă au mandat de arestare”. Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
execut doi ani de detenție. Dumneata știi... Oricărei dictaturi i-e teamă de justiție. - «Vă Înșelați, vorbii, va veni o vreme În care vor subjuga și justiția, fără să Înțeleg nici azi de ce a fost nevoie de așa ceva, iar judecătorii, bieți oameni trecători și ei, fără să aibă măcar posibilitatea să se spele pe mîini În fața mulțimii, asemeni lui Pilat din Pont. Nu e o dictatură oarecare. E la fel ca cea fascistă, deși lozincile ei vorbesc de o ordine umanitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ce luci În ei nu putea fi descifrat cu datele acestei lumi. Eram mirat pentru că niciodată n-o cunoscusem astfel. Eram puțin tulburat. Dacă aș fi scriitor aș ști exact ce se Întîmplă cu ea. Dar nu sînt decît un biet om care nemaiavînd ce face Își caută trecutul, tîrÎș-grăpiș, așa cum poate, pentru a se descifra pe el, fără a putea prea mult... Dacă aș fi scriitor aș fi un om liber În mijlocul societăților Încătușate - toate societățile sînt Încătușate, reguli scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vremurile de aur ce vor veni și pentru grăbirea cărora Îmi solicita „concursul”. Omul continuă: -...Păcat. Societatea despre care ni se vorbea atunci e falsă, domnule judecător, pentru că vizează un stat de Îngeri. GÎndiți-vă bine..., iar noi nu suntem decît bieți muritori, incapabili de mai mult, bieți prizonieri la dispoziția unor criminali. Tăceam. El făcu o pauză, după care mă privi În ochi și-mi vorbi fără ca tonul lui să aibă nuanțe ostentative, era, dimpotrivă, apropiat, asemeni unui prieten: - Mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și pentru grăbirea cărora Îmi solicita „concursul”. Omul continuă: -...Păcat. Societatea despre care ni se vorbea atunci e falsă, domnule judecător, pentru că vizează un stat de Îngeri. GÎndiți-vă bine..., iar noi nu suntem decît bieți muritori, incapabili de mai mult, bieți prizonieri la dispoziția unor criminali. Tăceam. El făcu o pauză, după care mă privi În ochi și-mi vorbi fără ca tonul lui să aibă nuanțe ostentative, era, dimpotrivă, apropiat, asemeni unui prieten: - Mă gîndesc la un lucru pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o pauză care așeză tăcere grea Între noi, continuă: Îmi pare bine, nici nu știți cît de bine Îmi pare, că v-am Întîlnit. Simt o ușurare ca după grea povară. Nu mi-ați spus ce gîndiți. Mai bine... Suntem bieți oameni trecători În veacul nostru, iar veacul este cum este. Mi-ar face plăcere să vă mai Întîlnesc o dată. Își ceru scuze, mai schimbarăm cîteva cuvinte și după despărțire, Îi privii mersul Încet, parcă solemn al celui din 1945... CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
unei revolte? — Nu cunosc riturile lor, dar îl cunosc pe Antonius Primus - prin ochii verzi ai lui Valens trecu un fulger de ură. E un om dintr-o bucată. Mândru că e cetățean roman, el, care prin naștere era un biet gal! Știu că soldații lui îl venerează; e de-ajuns să le spună un cuvânt, și îl urmează oriunde. E orgolios, impulsiv, hotărât. Un aliat formidabil, un adversar primejdios. — E incoruptibil? Cu bani obții orice. L-am putea plăti ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
supraveghează tabăra? Poate că pregătesc o ambuscadă. Nu se uită spre noi; suntem prea în spate. Mai bine ai grijă să potolești câinele. Dar Lurr stătea nemișcat, lângă ei. — Și calmează-te. Ce fel de bărbat ești? — Sunt medic, un biet medic, murmură Valerius. Se înveli mai bine cu pătura de lână și-și cuprinse genunchii cu brațele. Își sprijini capul de mușchiul care acoperea bolovanul. Neînarmat, se simțea neputincios; își spuse că prețuia mai puțin decât mușchiul acela sub cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-te s-o faci pe țăranul, strigă de departe Rufus. După serviciul militar veți primi pământ și un împrumut de la stat ca să vă construiți o vilă, să vă cultivați pământul și să vă întemeiați o familie. Eu, care sunt o biată santinelă la graniță, o să fiu țăran pentru câțiva dinari. Toți plaustri erau plini cu pământ. Cele două șanțuri se vedeau clar. Soldații se îmbrăcară în grabă. În clipa aceea, la marginea pădurii, la vreo patru sute de picioare de ei, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alungându-l pe sclavul care îi pusese în față o grămadă de ficăței de sturz; se întoarse apoi spre bucătarul-șef: Îmi pare bine, pentru că Vitellius e crud, desfrânat și hoț. Ești de acord cu mine? — Dar mama lui Vitellius? Biata femeie, o căină paharnicul. Oracolul a prezis că Vitellius va domni multă vreme numai dacă îi va supraviețui mamei sale. Am auzit că Vitellius îi dă tot mai puțină mâncare, ca să moară de foame. Pe mama lui n-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apărat de o zeitate - tuși. Și, de parcă n-ar fi destul, mama a murit. Tuși din nou și scuipă. Sabinus făcu un pas înapoi, trecându-și mâinile pe deasupra togii. — Despre mama ta se spune că tu însuți ai otrăvit-o. Biata femeie... Ai ascultat profeția aceea că vei domni multă vreme dacă ai să-i supraviețuiești. Vitellius clătină din cap, izbucnind în hohote. — Dușmanii mei... n-au făcut decât să mă denigreze. Eu sunt nevinovat. — Liniștește-te. Ai plâns în fața poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
permite să treacă pe acasă. Am stropit-o cu apă pe bătrână, am ridicat-o de jos și, după ce și-a revenit, i am spus să se liniștească , fiindcă îi lăsăm băiatul acasă și plecăm fără el. Ce să creadă biata mamă, ce să creadă bietul băiat, ce să creadă cele două surori? Nici ostașul care mă îns oțea și care le-a făcut cunoscut în limba lor hotărârea mea nu știa dacă ceea ce spun eu este adevăr sau sunt niște
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Am stropit-o cu apă pe bătrână, am ridicat-o de jos și, după ce și-a revenit, i am spus să se liniștească , fiindcă îi lăsăm băiatul acasă și plecăm fără el. Ce să creadă biata mamă, ce să creadă bietul băiat, ce să creadă cele două surori? Nici ostașul care mă îns oțea și care le-a făcut cunoscut în limba lor hotărârea mea nu știa dacă ceea ce spun eu este adevăr sau sunt niște vorbe meni te să liniștească
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
i in dicat pentru o activitate infinit mai spornică și mai revela toare. Iată cum se explică astăzi țipătul copiilor v ecin ului meu: „tată, noi vrem să vedem muzee...!” - și cum se lămurește lamentabila stupefacție, în care a căzut bietul părinte la auzul acestor îndrăznețe revendicări...” Al. Vlahuță - 150 de ani de la naștere Sâmbătă, 20 septembrie 2008, la sediul Muzeul ui „Vasile Pârvan”, Bârlad, din inițiativa Comitetului județean Vaslui, a muzeului din localitate dar și al Societății cult urale „Academia
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Apoi alerga la Vodă. La Ghica Vodă și plângea: - Iartă-i, Măria Ta! Iartă-i! - Nu pot să-i iert - răspundea cu mâhnire generosul Domnitor. Legea-i mai mare decât mine - adăuga Vodă. Dar, na, bani, de ajutor bieților copii, bietelor femei. Și Titinaș le ducea ajutoarele. El ducea ajut orul nu numai celor care își înscriau numele în „Condica șireților”, ci tuturor amărâților, scăpătaților. Din cerșetoria sa a zidit și la Bârlad și clo potn ița bisericii cu hramul „Sf.
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Groapa Marianei și Coana Fița Moașa abia întoarsă și ea de la niște cursuri de dezalcoolizare internațională prin Societatea Sida Fără Frontiere. Domnule Primar...Ca ales majoritar și independent, în premieră mondială, dezvăluiți evenimentul, miracolul. Care miracol ? Fenomenul Cal. Cal ?! O biată mârțoagă, domnule. O gloabă ! Bine, bine...Dar mânzul ? Ei, da, după cum se zice pin comună, da, mânzul ar fi ce spuneai dumneata că se și explică antropomorfic, științific, adică teoretic. Dar din punct de vedere mai evolutiv Calache este o
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
incendiază lăcașele noastre de cult”, ce-o să fie mai departe, mai ales că „Doina Cornea, Octavian Paler și Gabriel Liiceanu sînt agenți străini”, „Europa Liberă și celelalte, agenturi de spionaj”, Nicolae Manolescu, „veleitarul”, „marioneta cu sforile mînuite din afară”, o „biată scursură verde”, „biet geambaș de țară”, iar pastorul Tkes e calificat În acorduri scînteietoare drept „popă provocator, bețiv și afemeiat”. Spre finalul acestui nimicitor Allegro se intonează la clopote și sirenă de pompieri tema patriotică din care răzbate o sfîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de cult”, ce-o să fie mai departe, mai ales că „Doina Cornea, Octavian Paler și Gabriel Liiceanu sînt agenți străini”, „Europa Liberă și celelalte, agenturi de spionaj”, Nicolae Manolescu, „veleitarul”, „marioneta cu sforile mînuite din afară”, o „biată scursură verde”, „biet geambaș de țară”, iar pastorul Tkes e calificat În acorduri scînteietoare drept „popă provocator, bețiv și afemeiat”. Spre finalul acestui nimicitor Allegro se intonează la clopote și sirenă de pompieri tema patriotică din care răzbate o sfîntă amenințare: „Așa după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care nu Întrevăzuse nici urmă de geniu la Ceaikovski, ca orice director, Își dă Însă seama c-ar putea profita de interesul subit al aristocratei indecent de melomane și bogate, pentru a repara acoperișul instituției. Astfel Încît Îi spune că bietul geniu o duce greu, ca noi toți, se luptă cu problemele mărunte de zi cu zi. Replica lui von Mekk e legendară, entuziasmantă chiar și-n ficțiune, conturînd idealul precis al oricărui artist: „Ceaikovski nu are voie să se lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și animat de cele mai Înalte afecțiuni sau cum li s-o fi zis la vremea respectivă; debutul, zic, anunța prin vervă cascada ulterioară de cărți de răscolitoare aventuri, precum Bunicul și o lacrimă de fată, Un bunic și o biată aventură etc. După ani de bunici și lacrimi torențiale, din ploaia creației au căzut celebrele romane Cartier muncitoresc (1950, cînd Braine habar n-avea să scrie), De ce văd invers (1970, moment oftalmologic) și Biblioteca din Alexandria (anul nu mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Kurosawa, deși fără voie, ar mai fi Legenda celor opt samurai, care trebuie semnalată posterității ca o peliculă deosebit de instructivă. E un film chiar japonez, chiar cu samurai, opt de data asta, ca să te dea gata din start pe tine, biet spectator chinuit de-ntrebări existențiale, de ordin numeric, e o poveste de iubire emotivă, cu lupte crîncene, banzai, cascadorii, viraje, karate, spade sclipitoare Împlîntate-n inimi, și sînge, peste așteptări, o piscină Întreagă e umplută cu sînge ca să facă acolo baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care-ai crezut-o pierdută de vreo douăzeci de ani, emoție asemănătoare frisonului provocat În clipa În care Marcellino căruia, după ce descoperă În podul mînăstirii statuia de lemn a lui Iisus, i se pare că l-au uitat cu toții acolo, bietul fiu al lui Dumnezeu, În definitiv călugării nu făceau altceva toată ziua decît să se roage, era ușor să-l uite, astfel Încît copilul găsește normal ca În asemenea condiții de părăsire lui Iisus să-i fie foame Întinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
negrii supărați nu-i plăcuse defel, spre marea lui legitimă mirare imaginea nu se schimbă, afro-americanii rîd și el o pornește pe mijlocul autostrăzii spre casa albă din fundal cu melonul pe cap. Scenariul capătă viteză În clipa-n care bietul grădinar este lovit nu prea tare de mașina lui Shirley MacLaine, soția unui miliardar, ce-l transportă repede acasă pentru a-i da Îngrijirile necesare. De aici Înainte, absolut tot ce spune Sellers, sublime idioțenii despre grădini, va fi interpretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]