10,418 matches
-
la poalele muntelui și mâine vor asalta templul necruțătoare. Sânge vor bacantele. Bacantele conduse de marea preoteasă a întunecatei Hecate, vin vijelie, însetate de sânge. -Știu toate acestea înaintea ta, fiind scris să se întâmple-răspunse Orfeu cu tonul cald și blând. -Atunci de ce nu iei măsuri strategice de apărare? De ce aștepți dezastrul templelor, comorilor, stând? -Dar sunt cu voi dragi frați-reacționă calm Orfeu. -Nu crezi că este prea târziu, spuse bătrânul preot. Bacantele conduc tracii, tumultul este aproape. Va trebui să
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
săbiile. Orfeu întinde mâinile spre cer și inima-i se frânge, trupul îi moare, ca sufletul să nu-i mai subjuge. Tesalina cu bucurie sălbatecă aștepta proorocirea. Când o lumină strălucitoare îi învălui corpul, Orfeu cu ochii deschiși, cu voce blândă plină de beția morții rosti, -Euridice, și o fixă cu privirea pe Angloanice, penetrându-i ochii. Preoteasa oarbă îngrozită dispăru ca biciuită. Bacantele și tracii cuprinși de groaza asasinării unui zeu, fugeau în noaptea bântuită de umbre. Orfeu și Euridice
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cu flori din toate soiurile pământului, dintre care pe prim plan se situau trandafirii, lalelele și narcisele. Havuzurile uriașe, cu fântânile arteziene care le întâlneai la tot pasul, amplificau spendoarea multicoloră a peisajului, acordându i noblețe și strălucire, sub razele blânde ale soarelui. Apeductele împânzeau aproape tot domeniul, pentru irigare și alimentarea cu apă a secularului castel. Dincolo de imensa grădină a florilor începeau nesfârșitele grădini de zarzavaturi și legume, lanuri imense cu cereale, vii cât cuprindeai cu ochii și nesfârșitele păduri
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
să-i fie bună inima aceluia, și înjurătura că era un smintit. Putea fi înjurată muierea cu tandrețe, și i se făceau obrajii roșii și se învîrtea pe loc ca o găină beată că era iubită, și dimpotrivă, un cuvânt blând dar rostit cu o cruzime rece o făcea palidă și o încremenea de spaima înstrăinării. Uneori, în calmul tindei noastre, ascultam venind de afară și cuvântul torențial, degradat. Îngrozită, mama nu știa unde să ne spună să ne ducem, ca să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
impresionat totdeauna acest fenomen. Într-o zi profesorul nostru de geografie mă scoase la lecție numai pe mine singur. N-am înțeles de ce, avea obiceiul să scoată câte trei-patru odată. Era un domn trecut de patruzeci de ani, mai degrabă blând și cu maniere alese. Geografia mie nu prea îmi plăcea, dar nu eram singurul care repudia acest obiect de studiu. Mai târziu a început să-mi placă și răsfoiam ore întregi atlasuri bogate încercînd să-mi imaginez existența reală a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dar îmi dau seama că ți-am făcut... nici eu nu știu ce mi-a venit împotriva dumitale... te rog, dragul meu, să mă ierți... Și vocea i se sparse și din ochii bătrânului domn țâșniră lacrimi care îi inundară profilul său blând și distins îndreptat țeapăn spre cotoarele cărților. Nu știam, pe atunci, nici să acuz și nici să iert, încît am tăcut câtva timp, apoi, fiindcă nici bătrânul domn nu mai spunea nimic m-am răsucit spre ușă și am ieșit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spirit, era un om care nu vroia să abuzeze de puterea lui, deși ar fi putut fi scos din sărite de faptul că stingând incendiul palatului regal cu propria-i sursă organică de lichid, a fost acuzat de lezmajestate. Era blând și drept, și-a apărat cauza folosind conștiința sa de om și nu forța... Fără să le înțelegem nici bine nici total, marile opere ne răspund, în pragul formării idealurilor, la o întrebare pe care încă nu ne-o punem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
muncise dacă eu o să am o soartă mai bună. Și își amintea: "... părintele Alexandru are mâini ca ale tale..." Și gândul îi zbura la biserică și chipul i se lumina... "De ce nu te duci și tu, maică, la biserică?" Era blândă și tolerantă cu mine, poate-poate o să mă convingă să nu uit în viață că biserica îi potolise ei toate neliniș- tile și îi ridicase sufletul din întunericul în care trăise când ne făcuse pe noi. Dacă s-ar fi dus
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
găsim noi... - Dați două mii de lei și gata, zise individul. Nu câștig nimic, dar poate dacă vă fac cadoul ăsta, o să am și eu noroc cu altul care are mai mulți bani. Nilă dădu din cap împovărat: - De unde, rânji el blând, dacă n-are decât o mie? - Bine, se hotărî brusc negustorul. Scoateți mia și să-l purtați sănătos. Știa, din experiența lui de negustor, cine și câți bani are în buzunar. Iar o vânzare era mai bună decât nimic. I-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
saltelele din dormitoare. Nu găsiseră nimic. Pedagogul verde, care înființase în școală "frățiile de cruce", dispăruse și nu se mai întorsese. Nimeni nu spuse nimic elevilor care fuseseră recrutați, își vedeau de învățătură ca și când nimic nu s-ar fi întîmplat. Blândul Bădilă, care fusese șeful frăției de cruce din clasă nu fu certat de nimeni, profesorii îl simpatizau mai departe pentru inocența și mai ales pentru efortul lui de a răspunde bine la lecții, căci învăța greu, dar se străduia și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am regăsit parcă uluiți prin ceea ce e atât de străin în noi și în același timp atât de intim, tiranic și bestial... Abia suporta violența, își întorcea fața de la mine când într-o parte când în alta, docilă și furioasă, blândă și revoltată... Apoi s-a făcut atât de frumoasă încît am rămas și m-am uitat la ea răpit clipe fără durată... Buzele parcă i se umflaseră, obrajii îi ardeau, pleoapele nu mai vroiau să i se ridice... I-am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Post și trebuie să respectăm și tradițiile noastre, ortodoxe. Zis și făcut. M-am dus la el, am făcut lista cu cele necesare pentru acest parastas și, fiindcă o iubisem foarte mult pe mătușa mea, o femeie foarte frumoasă și blândă, cu credința În Dumnezeu, mi-am luat o zi liberă de la serviciu. Mătușa Anica murise de o boală necruțătoare, cu un an În urmă, după Sfintele Paști, În Săptămâna Luminată. Unchiul și mătușa locuiau Într-o garsonieră confort unu, la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
nostru, să luăm lumina divină În noaptea Învierii Domnului. În drum, am trecut și pe la mătușa mea. - Bine ați venit! Chiar doream să ne vedem, pentru că Îmi prevăd cât mai curând sfârșitul, spuse ea. Apoi a Început cu o voce blândă, liniștită, cu zâmbetul pe buze pe care Îl avea Întotdeauna: - Dragii mei, nu aș vrea să plec fără să vă spun ce trebuie să faceți atunci când eu nu voi mai fi. Pentru că v-am iubit foarte mult, am să vă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
simtă sau să mă audă soțul care conducea și fiul care era În dreapta lui. În tot acest timp, care a durat două ore până să ajung În satul copilăriei mele, În capul meu și printre lacrimi se derulau imagini cu blânda mea mătușă, de când eram un copil; concediile petrecute la noi și cum Îi plăcea să fie Întâmpinată cu plăcintă cu brânză (făcută de mama din laptele prins În oale de lut, cu smântâna de două degete) În tăvi mari, rotunde
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
toamna când merg să culeg roadele pe care pământul meu natal mi le-a dăruit de-a lungul anilor și care, Încă este atât de Îngăduitor și primitor... O astfel de vizită plăcută am avut-o În weekend, când soarele blând, mângâietor, de septembrie mă Îmbia la o astfel de călătorie spre plaiurile mele natale iar vocile alor mei mă chemau ca un cor de Îngeri, dintr-un timp Îndepărtat, să poposesc la mormintele lor, să le aprind câte o lumânare
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
avansăm, regresăm. Îmi plac oamenii frumoși la suflet. Pentru că ei nu știu să urască, să invidieze, să facă rău cuiva. Frumusețea și bunătatea li se oglindesc pe chipurile lor luminoase, cu intenții bune, fără riduri și rictusuri. Ei sunt răbdători, blânzi, calzi, sinceri, tandri, romantici, știu să discearnă, să fie exigenți când trebuie, decenți, onești și buni prieteni. Îmi plac acești oameni pentru că ei sunt alături de tine când Îți este greu, măcar cu o vorbă bună, de Încurajare, Îți transmit acea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
litere mari: ATERIZARE. Pilotul lui Marin ateriză cu aerotaxiul pe o pistă de beton și opri sub un șir de copaci. Marin coborî pe pământ în tăcere. Era greu de crezut că se afla în inima cartierului Pripp. O briză blândă îi mângâia obrajii; se auzea foșnetul ușor al frunzelor arborilor. Pacea acestui peisaj pastoral din proprietatea plină de verdeață punea în evidență o anumită simplitate a vieții Marelui Judecător. Poate că această simplitate era afectată, dar ea îi dădea întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SPRE RIVA ȘI ÎI SPUSE: \ AM DE LUCRU ÎN BIROUL MEU ȘI DORESC SĂ NU FIU DERANJAT. ERA GATA SĂ PLECE CÂND ÎȘI DĂDU SEAMA DUPĂ EXPRESIA EI CĂ FUSESE PREA ASPRU. \ ASTĂ-SEARĂ SUNT LIBER, DRAGA MEA, ADĂUGĂ CEVA MAI BLÂND. EA CLĂTINĂ DIN CAP CU AMĂRĂCIUNE. POȚI PĂCĂLI. EȘTI DEJA MORT. TOTUȘI ÎL ÎMPINSE SPRE UȘA BIROULUI. În sfârșit, fă-ți treaba. Vrei să-ți pregătesc prânzul? \ Da, mulțumesc, răspunse Marin, bucuros că ea era atât de înțelegătoare. Însă după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
intenția de a se apropia de marginea unei prăpăstii sentimentale. Se instală mai confortabil pe scaun, conștient că ea îl observa și că și ea fusese tulburată de cuvintele lui. \ Au părut cu adevărat reale, spuse ea pe un ton blând. Nu credeam că asemenea vorbe și sentimente mai pot să existe. \ NICI EU, RĂSPUNSE EL. DAR ACUM ERA MAI ÎNCREZĂTOR. TRECUSE DE ZONA PERICULOASĂ ȘI SE SIMȚEA DIN NOU ÎN SIGURANȚĂ PE TERENUL FERM AL CONVERSAȚIEI DE SALON. \ VREAU SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
MAI ÎNTÂI PERMISIUNEA SUVERANULUI ȘI STĂPÂNULUI DUMNEAVOASTRĂ, MARELE JUDECĂTOR. PENTRU MARIN, CARE RUPSESE TOATE LEGĂTURILE CU TRECUTUL, ERA INTERESANT CĂ ASUPRA ENIGMEI URMA SĂ FIE ARUNCATĂ ÎNCĂ O RAZĂ DE LUMINĂ. ÎȘI ADUNĂ TOATE FORȚELE ȘI ÎNTREBĂ PE UN TON BLÂND: \ N-AI VREA SĂ-MI POVESTEȘTI MAI DETALIAT? \ E FOARTE SIMPLU, ÎNCEPU SCUDDER. AM ÎNCEPUT SĂ MIROS CEVA ATUNCI CÂND MI S-A SPUS CĂ FOARTE CURÂND MI SE VA CERE SĂ FURNIZEZ PRIPPI DREPT GĂRZI DE CORP PENTRU MARELE JUDECĂTOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
și John Peeler. ― Perfect. Marin privi în jurul lui cu profundă satisfacție. Celor doi nu le-a lipsit decât capacitatea de a mă opri de la acțiunile mele. ― Trebuie să recunoști, David, că ai fost extrem de surprins, spuse Elstan pe un ton blând. Dar Marin abia îl auzi. Puse următoarea întrebare: ― Doriți să ne spuneți... Cum îi putem captura pe acești... comuniști, Excelență? Răspunsul fu pesimist. ― Nu există nici o modalitate sigură. Membrii conspirației sunt în general camuflați. Caută persoane nesuspecte și le studiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
3. Epidemiologii de la mijlocul secolului al XIX-lea au socotit necesar să facă o distincție netă între formele de boală cunoscute înainte de 1830 pe continentul european și cele care se dovedeau a fi fost importate aici după acea dată. Relativ "blîndei" holere autohtone, denumite acum Cholera nostras, Cholera europea sau holerină, corespunzătoare unor toxiinfecții alimentare cu simptome mai severe, i s-a acordat, firește, o atenție cu mult mai redusă decât extrem de agresivei nou-venite Cholera morbus, Cholera asiatica sau Cholera indica
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în depeșa consulară nr. 10 din 8 august [st.n.], am transmis autorităților locale rapoartele tipărite și publicate de Ministerul Sănătății cu privire la holeră. Sunt fericit să spun că molima a continuat să bântuie printre noi în forma ei cea mai blândă și multe din cazurile raportate au fost doar de simplă diaree. Anexez rapoartele recente primite de la autoritățile locale. În timp ce este pe cale de dispariție în Capitală, epidemia continuă să facă ravagii în județe, datorită lipsei de cadre medicale calificate". La finele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a lua măsurile pentru a [pre]întîmpina invaziunea holerei în țară de donchișotism, uitând că, pe de-o parte, măsurile luate la noi nu se deosebeau deloc de cele luate de guvernele german și austro-ungar și erau cu mult mai blânde decât cele luate de guvernele bulgar și turc, iar pe de alta, că pericolul introducerii holerei era foarte real"512. În anul următor, Alexandru Slătineanu a revenit cu amănunte despre dispozițiile date în vederea barării căilor de pătrundere a flagelului. Profesorul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Ioana. O rătăcită a Domnului pe care o știam din anii copilăriei. Era mereu foarte gros îmbrăcată, indiferent de anotimp. Purta cu ea un imens sac, căra tot timpul câte ceva. Mai râdeam, copil fiind, de femeia micuță, brunețică, cu fața blândă și surâsul ce putea să ierte orice răutate. Ioana s-a dus de multă vreme. Venise timpul Floricăi. Nimeni nu știa cum a apărut, de unde și ce este cu ea. Sau poate nu vroiau să știe. Florica e îngropată în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]