KorAP: Find »[drukola/base=bunic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...297 298 299 ...528 >

13,186 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

s-a agravat. Odinioară, ea și Asya obișnuiau să râdă mult Împreună: Petite-Ma Într-un șuvoi prelung de chicote muzicale, Asya Într-o izbucnire neașteptată de hohote bogate și răsunătoare. Acum, deși profund Îngrijorată de starea de sănătate a bunică-sii, Asya respecta de asemenea tărâmul autonom al amneziei spre care se lăsa purtată, fiindcă și ei i se refuza În mod constant autonomia. Și cu cât bătrâna se Îndepărta mai mult de ele, cu atât mai apropiată se simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
fiica vitregă a unchiului meu Mustafa. Nici măcar n-am știut că individul ăsta are o fiică vitregă! Abia acum ne-am luminat că nevastă-sa a mai fost căsătorită o dată, Înțelegi. Și el nu ne-a spus niciodată chestia asta! Bunică-mea aproape că a făcut infarct când a aflat că nevasta de douăzeci de ani a scumpului ei fiu nu era de fapt virgină când s-au căsătorit, nu domnule, nu era deloc virgină, ci divorțată! Asya s-a oprit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
În față cercetând mâncărurile. E și turșu și... — Uau! au exclamat mătușile În cor, impresionate de cunoștințele de bucătărie turcească ale musafirei lor. Armanoush a zărit dintr-odată ultima cratiță așezată pe masă. — Ooo, mi-ar plăcea să vadă și bunică-mea asta, asta da tratație, kaburga... — Uau! a Îngânat-o corul. Până și Asya s-a Înviorat cuprinsă brusc de interes. — Restaurant turcesc multe În America? a Întrebat mătușa Cevriye. — De fapt, cunosc mâncărurile astea pentru că fac partea și din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
a Întins peste pilaful aburind și apoi, cu niște luciri excentrice În ochii ei verzi-cenușii, a șoptit: — Am auzit tot felul de povești despre armeni care se Întorc la vechile lor case ca să dezgroape cuferele pe care le-au ascuns bunicii lor Înainte să fugă. A mijit ochii, ridicând puțin vocea. — Aur și bijuterii, a bolborosit și s-a oprit ca să se gândească o clipă la asta, până când a ajuns la o Înțelegere cordială cu ea Însăși: aur și bijuterii! Asyei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
ochii peste cap, mai puțin sarcastic decât avusese intenția, Înainte să se concentreze asupra poveștii lui Armanoush. — Mi s-a spus că era un literat căruia Îi plăcea să citească și să mediteze mai mult decât orice altceva pe lume. Bunică-mea spune că-i amintesc de el. Și mie Îmi plac cărțile foarte mult, a adăugat Armanoush cu un zâmbet timid. Câțiva ascultători i-au zâmbit la rândul lor, iar după ce tot ce spusese ea a fost tradus, i-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
urmă deportați fie În Ayash, fie În Chankiri. Cei din primul grup erau Într-o stare mai proastă decât cei din al doilea. Nimeni n-a supraviețuit În Ayash. Cei care au fost duși În Chankiri au fost uciși treptat. Bunicul meu se afla În grupul acesta. Au mers cu trenul de la Istanbul la Chankiri sub supravegherea soldaților turci. Au fost nevoiți să meargă trei mile pe jos de la gară până În oraș. Până atunci fuseseră tratați decent. Însă În timpul drumului de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
au Închiriat camere acolo, trăind laolaltă cu localnicii. În fiecare zi, doi sau trei dintre ei erau scoși de soldați la o plimbare În afara orașului, după care soldații se Întorceau singuri. Într-o zi, soldații l-au luat și pe bunicul la plimbare. Încă zâmbind, mătușa Banu s-a uitat În dreapta și-n stânga, Întâi la soră-sa, apoi la nepoată-sa, ca să vadă cine avea să traducă toate astea, Însă, spre surprinderea ei, pe chipurile celor două traducătoare nu putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
o privire maică-sii ca să vadă dacă trebuia să continue să traducă. Mătușa Zeliha a ridicat din sprâncene și a dat aprobator din cap. Când i s-a pus Întrebarea, Armanoush s-a oprit o clipă și a mângâiat pandantivul bunică-sii cu Sfântul Francisc din Assisi Înainte să răspundă. A zărit-o pe Petite-Ma cu pielea ei Îngălbenită, brăzdată de ridurile atâtor ani stând În celălalt capăt al mesei și uitându-se la ea cu o expresie atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
se gândea la tatăl lui, Yervant Își amintea de pisoiul acela cu desăvârșire singur pe strada pustie și Întunecoasă. Chiar și În Sivas, În micul sat de catolici armeni din Pirkinik, unde au plecat după aceea să se refugieze alături de bunicul și bunica, doar ca să fie expulzați Într-o noapte de soldații care intraseră În casă; chiar și când s-a trezit mergând În mijlocul a mii de armeni storși de puteri, Înfometați, bătuți, păziți de soldații călări; chiar și când Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
adâncă dintre copiii celor care reușiseră să rămână și copiii celor care fuseseră nevoiți să plece. Uite ce e, armenii din diaspora nu au prieteni turci. Singurul fel În care vin În contact cu turcii e prin intermediul poveștilor auzite de la bunicii lor sau unii de la alții. Și poveștile astea sunt cumplit de sfâșietoare. Însă crede-mă, la fel ca În fiecare țară, și În Turcia există oameni buni la suflet și oameni răi. E simplu. Am prieteni turci care-mi sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
calmă. Uite, bea niște apă. Rose a luat paharul cu niște mâini tremurătoare. — Se poate așa ceva? Fata mea să mă mintă! Ce prostie din partea mea să am Încredere În ea. Tot timpul am crezut că e În San Francisco la bunică-sa și s-a dovedit că ne-a mințit pe toți... și acum bunică-sa... o, Doamne, cum o să-i spun asta? În ziua dinainte când erau amândoi În bucătărie, ea făcând clătite, el citind Arizona Daily Star, a sunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
poate așa ceva? Fata mea să mă mintă! Ce prostie din partea mea să am Încredere În ea. Tot timpul am crezut că e În San Francisco la bunică-sa și s-a dovedit că ne-a mințit pe toți... și acum bunică-sa... o, Doamne, cum o să-i spun asta? În ziua dinainte când erau amândoi În bucătărie, ea făcând clătite, el citind Arizona Daily Star, a sunat telefonul. Rose a ridicat receptorul ținând spatula În mână. Telefonul era din San Francisco

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Într-un vișiniu strălucitor, mătușa Zeliha a ridicat capul și i-a aruncat o privire lui Mustafa. — Ce vârstă fatidică, a șuierat dintr-odată printre dinți. Vârsta la care a murit tatăl tău, la fel ca și tatăl lui și bunicul lui... Trebuie să fii destul de neliniștit acum, că ai Împlinit patruzeci de ani, frate... Moartea e atât de aproape... Tăcerea care a urmat era atât de mormântală, Încât Asya s-a tras instinctiv Înapoi. Cum poți să-i vorbești așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
regret am În suflet. — Poate că purgatoriu Îți va fi sălaș pe vecie, a Încercat doamna Sweet să o consoleze, simțindu-se neajutorată văzând-o pe stăpână-sa plângând. Dar fata aia armeană? Ai de gând să-i spui secretul bunică-sii? — Nu pot. E prea mult. În afară de asta, n-o să mă creadă. — Viața e o coincidență, stăpână, a spus din nou domnul Bitter. — Nu pot să-i spun povestea. Însă Îi voi da asta. Mătușa Banu a deschis un sertar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

nu mințea niciodată. De la el am luat această prețioasă pasiune pentru adevăr. E o pasiune costisitoare, care Îți aduce mulți dușmani“. Se adresează copiilor lui: „Această pasiune cred că v-am transmis-o“. Din păcate, eu, unul, mint, dar În afară de bunicul, tata și Iisus, cine n-a mințit În lumea asta? Într-o altă carte, tata scrie: „Dacă mă cuminec Întru Hristos, fără să-mi fi dăruit Întreaga dragoste familiei, sînt un mincinos“. Voia să spună că totul se leagă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
era vorba decît de a-i scrie scrisori, acestea au fost Începuturile mele de prozator. În timpul nu știu cărei vacanțe, și cu siguranță la puțin timp de la prima comuniune, mama ne-a spus: „Unul dintre copii ar trebui să-i scrie lui bunicii“, iar eu m-am oferit s-o fac. N-am găsit altceva să-i povestesc decît mărunțișurile petrecute În ultimele zile. I-am povestit ce văzusem și auzisem În jurul meu, lucruri nu prea interesante, dar care nădăjduiam că au să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
să rîdă nestăvilit În compania nepoților ei. I-am spus că mi-aminteam perfect de toată acea epocă. În fiecare vară, venea să-și petreacă opt zile la fiica ei. Turbulența copiilor Îi dădea forțe noi, spunea ea. Soțul ei, bunicul meu, ne-o aducea În mașina lui cu tracțiune pe față, căreia el Îi zicea berlină: „François, te duci să-mi cureți berlina?“. Mă ajuta soră-mea Madeleine. Ne amuza să spălăm caroseria cu multă apă În plin soare. Madeleine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
În plin soare. Madeleine se ocupa de barele de protecție, iar eu de faruri. Lustruitul cu piele de căprioară venea la sfîrșit, ca o răsplată. Mi-a plăcut Întotdeauna să ating, să manevrez, să strîng În pumn pielea de căprioară. Bunicul era chițibușar, nu voiam să ne spună că dăduserăm rasol. Avea obiceiul să bombardeze cu scrisori Ministerul Apărării pentru a semnala inexactitățile din hărțile de Stat-Major care indicau drumuri carosabile inexistente. Toată familia respira ușurată cînd pleca. Seara, Împreună cu surorile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
să mă uit fără să tremur la un simplu desen anatomic al unui penis, ca să nu mai vorbim de o secțiune longitudinală! O să-mi spui că aș fi putut fi circumcis. Strămoșii mamei ar fi făcut-o. La urma urmei, bunicul din partea mamei nu se numea Isaac de florile mărului. Isaac Iacob Alphonse, dar toată lumea Îi zicea Alphonse. Avea o poză cu sfîntul Alphonse din Liguori deasupra patului. N-am să știu niciodată dacă acest bunic descindea din evrei veniți din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
făcut-o. La urma urmei, bunicul din partea mamei nu se numea Isaac de florile mărului. Isaac Iacob Alphonse, dar toată lumea Îi zicea Alphonse. Avea o poză cu sfîntul Alphonse din Liguori deasupra patului. N-am să știu niciodată dacă acest bunic descindea din evrei veniți din Spania sau din evrei alungați din Spania sau din evrei care trăiau la curtea papală de la Avignon. Aș fi putut evita să mă duc la liturghie, dar nu m-aș fi distrat nici la sinagogă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
și să-l privesc cum Își leagă șireturile la pantofi“, după cum a răspuns un eminent rabin cînd a arătat din ce motive voia să Întreprindă o călătorie anevoioasă spre a petrece Sabatul acasă la un asemenea dascăl. Dar poate că bunicul meu descindea din protestanți din Ardèche, care căutau anume prenume din Vechiul Testament. Am auzit vorbindu-se despre religia egipteană - și despre budism și hinduism - cu mult Înainte ca mentorii mei catolici să mă lase să bănuiesc existența iudaismului. Admir fraza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
toată În viața cuiva. Mi se pare surprinzător că au fost născocite atît de puține. Trebuie oare să mai vorbesc despre locul pe care l-a ocupat SÎntul Francisc În viața mea? Acasă, Sfîntul Francisc era mai respectat decît amîndoi bunicii mei. Asta e o situație la care un copil nu rămîne nepăsător. Tatăl meu a scris o viață a Sfîntului Francisc: Chemarea sărăciei, Însă eu prefer de departe o alta din cărțile lui, În care Își duce cititorul În fierăria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
care un copil nu rămîne nepăsător. Tatăl meu a scris o viață a Sfîntului Francisc: Chemarea sărăciei, Însă eu prefer de departe o alta din cărțile lui, În care Își duce cititorul În fierăria care a fost locul copilăriei lui. Bunicul meu era fierar. CÎnd l-am cunoscut, ieșise la pensie. Era un bărbat Înalt de mai bine de un metru optzeci, cu niște mustăți mari, Îngălbenite de tutun. Era neamț și se instalase la Liège cu puțin Înainte de Primul Război

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
niște mustăți mari, Îngălbenite de tutun. Era neamț și se instalase la Liège cu puțin Înainte de Primul Război Mondial. În 1914, decît să-l trimită la Închisoare, autoritățile din Liège Îl naturalizaseră la iuțeală Într-un mod prea puțin regulamentar. Bunicul n-a admis niciodată vreo mașinărie În atelierul lui. La el, toată munca se făcea manual. O singură dată mi-a povestit tata ce se petrecea În fierăria aceea. Veneau prieteni să-l vadă pe tatăl lui și Îi spuneau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
fierăria aceea. Veneau prieteni să-l vadă pe tatăl lui și Îi spuneau: — Și azi după-amiază se vorbea de tine la prăvălia negustorului de fierărie, ziceau că nu-s doi fierari ca tine În toată provincia Liège. — SÎnt destui, răspundea bunicul, e Adam vlăjganul, e cel de la Remicourt, mai e Albert... — Totuși, cînd Cockerill a avut nevoie de fundurile de cazane de aramă pentru Canada!... Dar bielele! Tot la tine vin oamenii pentru ele! Un om de afaceri venise să comande

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]