8,208 matches
-
picioare, nu mai ieșise din casă, să mai vorbească cu lumea; - Madam Marie, nu te supăra, cred că vrei să mergi la beci, dar să știi că noi nu bem vin, nu-l scoate degeaba. Mai bună ar fi o cană cu lapte, că știu ce bun lapte mulgi de la vacile matale. Domnul inspector cam suferă cu stomacul și i-ar prii niște lapte; - Bine, așa am să fac, că tocmai adineaori l-am fiert. - Luați dumnevoastră locuri pe scaune, spuse
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
după cum am auzit, ceea ce iar ne-a plăcut. Acum lumea de la noi știe și de succesele obținute de dumneata pe front. Ai decorații, însemne de luptă încât lumea, tineretul în special, te privește cu multă simpatie. între timp Maria adusese cănile cu lapte cald și le așeză în fața musafirilor, invitându-i să servească. - Apoi domnule învățător Obreja și domnule profesor Averescu, pentru mine care v-am fost elev, îmi vine greu să vă explic toate planurile și toate manevrele nemților și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
categoric că, dacă fac totul, vor fi plătiți din banii mei. Oamenii promit că vor lucra cu mai mult spor. Pe masa prăfuită din cancelarie desfac mâncarea din pachet, mă așez pe un scaun șubred, mănânc în grabă, beau o cană de apă și apoi, pe aceeași cale, o iau grăbit să ajung la Crivești, la sediul plășii cu același nume. În jurul orei 15 sunt în biroul inspectorului școlar, căruia îi spun de unde vin, ce am găsit acolo (el știa prea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
te mai uitai ce aveai în blid. Un camarad mai atent a văzut: "Ia, uite, băi, ia fii atent ce plutesc aici!" Și erau viermi fierți. L-a chemat pe căpitanul Andrei, care mânca și el mai încolo dintr-o cană din aceea de inox. "Ce e mă, ce nu vă convine?" "Luați tovarășu', uitați-vă, mâncați!" S-a uitat și a oprit totul: "Gata, nu mai mănâncă nimeni!" A mers în Comandament, a făcut rapid raport și-a scos hrană
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
nu ne-a înfometat, că nu ne-a ținut în întuneric și în frig. Înainte de armată eu stătusem în cămin, la liceu, și știu că era jumătate de oră curent seara, jumătate de oră dimineața. Se mânca gem cu o cană de ceai. M. M.: Soia, și-acum am revenit la soia. S. B.: Bun, dar atunci n-a fost bine. M. M.: Vedeți dumneavoastră, în percepția mea, totuși, și atunci Ceaușescu, pentru noi, era conducătorul statului. Azi, în Băsescu, nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
înalt grad cu putință, adică inspector de poliție, într-o simetrie cu semn schimbat. Monumentalul se află cuprins în ordinea etatică, în arhitectura institu- țională pe care eroul se cațară pentru a ajunge în vârf. „Îndeosebi, promitem nerușinatului inspector polițist, cana liei ordinare, mișelului fără rușine, sălbaticului zbir și călău antropofag, care răspunde la dezgustătorul nume 118 Angelo Mitchievici de Coriolan Drăg...“ Ce s-a întâmplat cu fostul student cu apetit revoluționar ? Coriolan a devenit Drăgănescu. Nu exista însă ca o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
colț, dar dispărea imediat. Toți chelnerii, picolo, bucătarii etc. s-au ascuns, iar noi ne plângeam unii altora, la fel de neputincioși ca și ei. În cele din urmă, Marga s-a dus la o oală cu apă și-a scos o cană din ea, iar eu am luat castroane de supă pentru a putea bea cafeaua, ceilalți urmând exemplul meu, astfel situația mergând înspre îmbunătățire. A fost atât de comic totul, am râs cu lacrimi și din acel moment am început să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de ceramică, cu parașutiști, avioane, ananași de ceramică, palmieri, vase obscene... Fântâni arteziene mari sau mici, pentru interioare sau grădini, ceasuri având forma ceasurilor din picturile lui Dali, pușculițe porci, pasări în care pui apa și fluieri, piulițe, lighene, lavoare. Căni și ulcioare, ceramică imitând porțelanul chinezesc sau ceramică îndantelată, ceramică decupată și ceramică deocheată, ceramică legată cu fâșii de piele, arici de ceramică, bufnițe; cred că niciodată nu mi-a fost dat să văd concentrate într-un astfel de spațiu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
eu privirea spre "înalt" Am rămas așa cam o jumătate de oră și nimic! Fiind deja vremea prânzului, ziariștilor li se făcuse foame. Am ochit un chioșc alimentar, am găsit acolo câteva pâini, le-am cumpărat și, aidoma Mântuitorului în Cana Galileii, am început să le împart, fără nici o șansă de a le înmulți. Observasem în apropiere o baracă și cineva mi-a spus că acolo se organizase o cantină pentru muncitori. Am intrat, erau mese și bănci de lemn, totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Findsilver Lane, deși pe atunci avea și o denumire mai vulgară datorită canalelor sale dezgustătoare. Sufeream teribil de frig, deși nu este adevărat ceea ce susțin unii și anume că temperatura polară din dormitoarele de la Cambridge făcea să Înghețe apa În cana de la lavoar. Ca să fiu sincer, nu se forma decât o pojghiță subțire de gheață la suprafață, care putea fi spartă ușor cu periuța de dinți, În multe ace, producând un clinchet, care, retrospectiv, are pentru auzul meu americanizat un farmec
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de prin ascunzișuri. Ne îmbrățișam om cu om... Norodul, pe uliță, bea și cântă; cântările și horele se țin lanț, ziua și noaptea... De atunci, unii s-au trezit doar ca să bea iar... Aista-i nărav binecuvântat la Nunta din Cana Galileei, mormăie Mihail. Săracii, îi căinează Ștefan, după așa o spaimă... Atâta bucurie au și ei. Au uitat moldovenii atât de șugubeți din fire -, au uitat să râdă. Dar, dincolo de lacrimi, e și puțină bucurie... Negrilă! Dă cep la butiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pântecoasă în brațe. După el, două slujnicuțe cu catrință zoresc cu sfeșnice și lumânări aprinse, pentru înserarea ce se lasă. Haide, Negrilă, cu udătura ceea, că avem un foc mare de stins! strigă la el Ștefan și Negrilă rânjește umplând cănile goale. Suntem atât de mici... și-atât de singuri... spune Stanciu încetișor, pe gânduri. Și... și, fără Cazimir, nu știu zău... Poate... poate, găsim o cale de mijloc, îi ține isonul Vlaicu. Nu există cale de mijloc! i-o retează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poale, de parcă și le-ar șterge de murdărie. Boierii, în tăcere, privesc fascinați în vâlvătaia de flăcări ce umple căminul. Craii aiștea nu-s vrednici nici gâțele de la încălțările Măriei tale să le lege, se revoltă Duma. Ștefan bea, întinde cana să-i fie umplută iar. M-au aflat la ananghie, m-au strâns cu ușa: "Vrei ajutor?! Închină-te!" M-am închinat! Veniți, fraților, la pomană! hohotește el. Vând ieftin blazonul de atlet al lui Hristos! Vând osanalele! Tămâia pontificală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
palmă pe lângă o deportare? Însă din punct de vedere psihologic și moral o „simplă” palmă poate traumatiza cât o deportare. Sau chiar mai mult! Depinde de împrejurări și de natura factorului uman. Într-o secvență de neuitat din filmul Mondo cane, un anormal cu bani (sau un anormal angajat de un alt anormal cu bani) executa o rapsodie de Liszt, pălmuind cu dexteritate obrajii unui întreg șir de bieți oameni aliniați smirnă, plătiți pentru a întruchipa un instrument muzical sui-generis, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și noi pe jos, cum mergea Mântuitorul cu ucenicii Săi. Poți vedea multe și poți admira peisajul care este la poalele Urcarea pe Muntele Tabor și împrejurul muntelui. Sunt sate de arabi. Vezi Nazaretul, Capernaum-ul, Marea Tiberiadei, Nain-ul, Valea Iordanului, Cană Galileii și altele. Apoi vezi munți cu diferite forme. O frumusețe unică aș spune eu. Cât privești, nu te mai saturi de privit, ochii vizitatorului nu se mai satura și nici nu obosesc. E ceva care te învăluie într-un
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Prin sate vezi multe capre și asini. Cei care locuiesc în sat au majoritatea aceste animăluțe care le sunt de ajutor și de folos. La sate casele sunt foarte modeste și mici. Dar oamenii trăiesc în pace unii cu altii. Cană Galileii Cană Galileii este la 8 km distanță de orașul Nazaret. Este un sătuc de arabi, foarte curat și modest. Iată, a oprit autocarul aproape de biserică ortodoxă. Biserică a fost construită chiar pe locul unde a fost prima biserică, pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vezi multe capre și asini. Cei care locuiesc în sat au majoritatea aceste animăluțe care le sunt de ajutor și de folos. La sate casele sunt foarte modeste și mici. Dar oamenii trăiesc în pace unii cu altii. Cană Galileii Cană Galileii este la 8 km distanță de orașul Nazaret. Este un sătuc de arabi, foarte curat și modest. Iată, a oprit autocarul aproape de biserică ortodoxă. Biserică a fost construită chiar pe locul unde a fost prima biserică, pe locul unde
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
asculta mereu Cuvântul Domnului Iisus. Se spune că mai pe urmă s-a făcut ucenic al Domnului. Biserică este foarte frumoasă și micuța, nu prea încăpătoare. Este împodobita cu icoane deosebite, potrivit minunii pe care a făcut-o Domnul în Cană Galileii. Este o icoană foarte mare și frumoasă ce înfățișează Nuntă: mulțime multă stând la masa iar în mijlocul lor mirii, Domnul Iisus și Maica Lui. Se văd zugrăvite și cele 6 vase de piatră care au folosit la vin
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
icoane cu Domnul și un sfeșnic unde ard lumânări. Părintele David ne citește o Sfântă Evanghelie potrivit cu minunea care a fost, prefacerea apei în vin. Călugării servesc pelerinii cu puțin vin. Ei au și de vânzare sticle cu vin de la Cană Galileii. Este de culoare rubinie și-i îmbuteliat în sticle de 700 ml. Eticheta de pe sticlă reprezintă Nuntă, cu vasele care au fost de ajutor la nuntă. Vinul este bun la gust și dulce. Nu prea are grade ca al
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Parcă-s altă, nu cea de altădată. Mulțumesc Bunului Dumnezeu că mi-a făcut aceasta mare bucurie. Și cum autocarul zboară, iată-ne ajunși la Râul Iordan. Râul Iordan Ajunși la Râul Iordan, la o distanță nu prea mare de Cană Galileii, suntem cu toții bucuroși și binedispuși de căte am văzut. Autocarul a oprit la o distanță de vreo 30 m de rău. Este o priveliște foarte frumoasă. Mult șes cu multă verdeața, copaci de multe feluri cu stoluri de păsări
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de la noi, e ca Raiul și iadul. Va rog să mă iertați, poate greșesc, dar eu spun ce-am văzut. Mergeți să vedeți că nu mint. Autocarul zboară că o pasăre. Trecem prin satul Magdala de unde era Maria Magdalena. Prin Cană și prin multe alte sate. Vedem grădini de legume, pepiniere de curmali, bananieri, portocali, lamai și altele. Pe marginea șoselei sunt flori și copaci cu flori foarte frumoase și colorate de rămâi... cu gura căscată. Șoseaua trece pe langă Marea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
majurul de la magazia de alimente ca să-i facă rost de țuică din rația ostașilor. Din această cauză, cel ce distribuia țuica dimineața, nu le mai da ostașilor rația obișnuită, ci-i așeza în rând și avea într-o mână o cană cu țuică iar degetul arătător de la cealaltă mână îl îmuia în țuică și ungea uda mustața fiecărui ostaș și așa plecau la câmpul de instrucție. Câteva zile ostașii au făcut haz de procedeu, dar după un timp unii dintre
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
când a murit tata. Postea după vechea rânduială creștinească. Deși postea, nu ne obliga pe noi copiii să postim așa cum postea ea. La soroacele obișnuite să se facă pomenirea morților, făcea colivă, cumpăra străchini și linguri de lemn și căni de lut, pe care le „împărțea”, cu lumânare aprinsă, pline cu mânăcare de post, aproape la tot satul. În noaptea Învierii, se scula din timp, sau nu dormea deloc, (locuiam departe de biserică), punea un ou roșu în cana cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și căni de lut, pe care le „împărțea”, cu lumânare aprinsă, pline cu mânăcare de post, aproape la tot satul. În noaptea Învierii, se scula din timp, sau nu dormea deloc, (locuiam departe de biserică), punea un ou roșu în cana cu apă, din care ne turna ca să ne spălăm pe față, ne „primenea”, ne îmbrăca fericită, cu ceea ce avea mai nou și mai curat, și așa ne trimetea la Sfânta Înviere. & Biata mămica, în timpul sărbătorilor și mai ales în noaptea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe rod, plantată numai de el. Cu toate acestea, iarna, tata avea mai mult timp liber, ba uneori chiar se plictisea. În astfel de momente, ieșea la drum în fața casei și invita câte un trecător în casă „la o cană de vin”. Treceau iarna lipoveni care transportau, cu căruțele, mărfuri de la Focșani la Brăila. „La trei vânturi”, casa fiind în câmp, între Măntăila și Râmnicelu, era loc bun și de popas și pentru evreii care făceau comerț ambulant, cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]