8,186 matches
-
Andrea era închiriată, iar contractul de acest tip încheiat cu tatăl lui Machiavelli, Bernardo, nu permitea practică vânătorii 44. În scrisoarea lui Machiavelli din decembrie, secretarul florentin descrie vânătoarea ca fiind o practică nouă față de care se simțea "dușmănos și ciudat". De aceea, este prea puțin probabil ca sonetul I Tordi să se refere la un dar în păsări în afara sezonului din martie, ci la Îl Principe, si la faptul că a descoperit recent plăcerea capcanelor de sturzi în octombrie și
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
că pe un raspuns rațional dat unei istorii multiseculare a conflictului instituțional dintre monarhia engleză și supușii săi. Situația părea să stagneze întrucât din ambele perspective devenea evident că viitorii istorici au fost condamnați să "rumege" doar Locke 27. Pare ciudat să o spunem, deoarece domeniile istoriografiei sunt acum foarte departe unul de celălalt, dar în anii '60, pentru doi promițători americaniști aflați la începutul propriilor lor cariere, Bernard Bailyn și discipolul lui, Gordon Wood, evoluțiile care s-au produs în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
gălățencelor toate duelurile mai dubioase de la fileu. Apoi, domnul cu pricina a ezitat să intervină la mai multe greșeli ale “minunii blonde” de la una din linii, care mai mult ca sigur că greșise sala. Altceva este, însă, din cale-afară de ciudat. Se pare că pe la Federația Română de Volei e un absolvent de teologie care, de trei ani încoace, l-a cununat pe robul lui Dumnezeu Dragomir cu meciurile Știința-Metal, de nu-l mai dezlipești de ele! În orice caz, cel
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
-i fac pe jucători să ignore arbitrajul.” Din păcate arbitrajul n-a fost singura problemă a echipei noastre. Revenit în tribunele Sălii sporturilor după o lungă absență, președintele asociației “Top Sport”, Constantin Apostol a avut un comportament mai mult decât ciudat. Pe parcursul jocului, s-a apucat în nenumărate rânduri să dea indicații tactice pentru ca, în momentul în care oaspeții au luat conducerea, să se ridice și să-l aplaude ironic pe antrenorul Gabriel Armanu. Mai mult, în momentul în care echipa
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
în pădurile de la Bordea, lângă Iași, am împușcat o vulpe, cum nu s-a mai văzut, o vulpe cu un măturoi de coadă de cinci stânjeni. Aici mă oprii și-mi aruncai ochii roată împrejur. Ei, ce vă uitați așa ciudat la mine?... Nu s-a văzut copii născuți cu două capete, viței cu șase picioare?... și altele și altele. Asta-i din cale-afară gogonată, bădiță!... strigă Codreanu indignat. Ia mai lasă ceva la loc de tocmeală. Bine, n-o fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Nu știu ce au făcut ceilalți tovarăși ai mei, dar eu unul, mărturisesc păcatul, că nu m-am putut stăpâni de a istorisi unuia și altuia caraghioaza noastră primire de la curtea lui Manolucă. Pișicherlâcul 151 nostru a părut multora, pesemne, așa de ciudat, încât i s-a dus vestea în tot cuprinsul județului și mai departe chiar. Manolucă nu se mai putea întâlni cu-n suflet de om fără să-l ieie peste picior și să-i amintească marea lui dărnicie față de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
spre vârfuri, și când cea din urmă rază de diamant, cea din urmă scânteie de rubin s-au stins de pe culmi și de pe ceriul acum înstelat, m-am retras cu sufletul și cu ochii plini de farmecul acestei priveliști dumnezeiești. Ciudat!... Niciodată n-am avut simțimântul izolărei, al înstrăinărei de orice legături omenești, niciodată nu m-am simțit mai dus, mai pierdut în haosul nemărginirei ca atunci când din înălțimea văzduhului priveam roată împrejur întreaga pădure de vârfuri înzăpădite, o lume de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
momente de dulce legănare a sufletului, de aiurire a minței, de a doza vedere asupra unei a doua lumi, acelei dindărăptul lumei reale. Visam, treaz fiind, încât nu știu zău cum mă vor fi judecat tovarășii mei care se uitau ciudat la mine, bănuind că nu calcam tocmai pe pământ sănătos. Dar să-mi povestesc nebunia pănă la capăt: Cu inima mișcată de o stranie emoțiune, de un fel de bucurie pe care nu pot să o definesc, o bucurie, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
situații. Din fericire, natura are mijloace de contracarare, pentru că petrolul e totuși de origine biogenă. Ca urmare, așa cum el e rezultatul unor procese biologice, el poate deveni cu ușurință materia primă a altor procese, de asemenea biologice; altminteri, ar fi ciudat cum un produs natural poate deveni ceva dăunător aceleiași naturi, fără ca ea să poată schița măcar o reacție de reparare. Mai concret, există suficiente microorganisme capabile a-l descompune; acestea sunt bacterii și ciuperci, dintre care unele, precum Candida parafinicum
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cum să-i deosebești de “salariații” de la Milogul SRL? Pentru că - nu-i un secret pentru nimeni - există o industrie subterană menită a stoarce, bani nu altceva, de la cei ce-și caută un loc În rai. Și sunt destui. Chiar dacă pare ciudat, eu Însumi am trăit o astfel de experiență când, la nici o săptămână de ghips atârnat de picior, dar obligat să ajung la București, așteptam un prieten; Întunericul dimineții, Îmbrăcămintea neagră, piciorul bine “garnisit”, poate și locul În care așteptam, au
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
timp mai slabi ca noi. Căci, pe drumul evoluției, buturuga mică răstoarnă carul mare și niciodată nu vom fi decât hegemoni, nicidecum independenți, În cadrul biosferei. “Radiosfera”, 5 februarie 1996, ora 12,29 68. Scotocind sub bloc... Oricât ar părea de ciudat, În materie de protecție a mediului există o mare doză de subiectivism. Urmărim starea mediului determinând câțiva parametri chimici: metale grele, clor, bioxid de carbon, de sulf etc., pe care Însă Îi comparăm cu valori numite admisibile, stabilite mai puțin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adevărată. E o “biciuire”, un șoc care, chiar neconștientizat, ne scoate din letargie sau din Împăcarea cu starea, silindune la luptă. A lupta cu orice, până atunci când și noi, viețuitoare terestre ajungem, paradoxal, spre veșnică odihnă, tot În mare. Pare ciudat? O facem totuși, chiar dacă mai târziu, laolaltă cu tot ceea ce este mobilizat din uscat, entropizat deci, de activitatea Vieții biotice și abiotice. Iar acolo, În mare, substanța ce ne-a alcătuit Începe un nou ciclu de regenerare Într’o mișcare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
crescută ce-l tentează la acumulare. Mai rău, Îl tentează la a produce luxuri ce devin, mai curând sau mai târziu, necesități, Între care apare concurența, fiecare dintre aceste noi necesități vrându-se unica satisfăcută și cât mai din plin. Ciudat, concurența nu se duce la nivelul strictelor necesități, ci la acela al fostelor luxuri. Un exemplu: cele două Cola se concurează În a ne potoli setea, fără a ne oferi reala, simpla și via apă, care n’a fost niciodată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
strictelor necesități, ci la acela al fostelor luxuri. Un exemplu: cele două Cola se concurează În a ne potoli setea, fără a ne oferi reala, simpla și via apă, care n’a fost niciodată obiectul profitului și concurenței. Și la fel de ciudat, mediul suferă tot mai mult cu cât producția devine tot mai materială și, În cadrul ei, menită a satisface nevoi tot mai puțin necesare. Doar omul Își poate permite vacanța și asta tot datorită rațiunii ce-i permite realizarea de stocuri
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
într-o școală normală (49). Celălalt vechi entuziast al pedagogiei experimentale VLADIMIR GHIDIONESCU în calitate de profesor la Universitatea din Cluj (1919), reușise să înființeze, în 1925, un laborator de pedologie și pedagogie experimentală, cu o dublă funcție: didactică și științifică. Este ciudat însă că, avînd un laborator, Ghidionescu nu a desfășurat o activitate științifică experimentală așa cum ne-am fi putut aștepta după scrierile sale din deceniul anterior (50). A sprijinit, în schimb, formarea unor tineri care și-au făcut ucenicia de cercetători
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
problemă este deosebit de probabilă în economiile bazate pe forțe calificate și salarii ridicate, în special în perioadele de boom economic, când munca este încurajată. În orice caz, a da exemplul corupției ca o soluție la asemenea problemă pare mai degrabă ciudat oricărei persoane pentru care corupția este o parte a problemei, având în vedere că aceasta în sine distorsionează sistemele de piață, deoarece duce la incertitudinea și imprevizibilitatea interacțiunilor sociale și economice. Implicarea aproape inevitabilă a grupurilor de crimă organizată, atrase
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
și ei păgubiți de acțiunile muntenegrenilor, au atacat zona. După ce o forță otomană le-a invadat ținutul, Muntenegrul a dat asigurări că își va plăti taxele și că raidurile lui vor înceta. În 1766 s-a petrecut un episod extrem de ciudat atunci cînd a sosit în țară un impostor pretinzînd că este Petru al III-lea, soțul Ecaterinei cea Mare, care fusese de fapt ucis în 1762. Om învățat și cu putere de convingere chiar dacă era mic de statură, acest pretendent
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
faci niște integrame? Și-n momentul acela mi-am dat seama, cum să vă spun, că tot ceea ce mă chinuiam io să produc n-avea absolut nici o valoare. Ei nu dădeau trei lei pe mine, eram doar o bizarerie, un ciudat cu ceva farmec, unul care „ne face nouă de râs“ uneori, da’ în ce privește presa, subiectele despre care poți să scrii, știm noi mai bine ce vrea publicul. Ăștia din showbiz care rimăm inteligent show cu popou. Io trebuia să rămân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tare, acum puteam merge singur la baie. Așa mă lăudam celor care mă vizitau. Capeți un umor negru fără de care nu poți supraviețui. Te-ai cur la fript. Singura formă de rezistență. Să te iei tu la preț de matineu. Ciudat. Atunci de ce nu suport să mă trateze așa alții? Asta e întrebarea. Ce povestește Marian aud ceva mai clar. Sau refac. Recompun. Nu știu dacă sunt corect, dacă redau fidel. - Aveam un coleg care vine-acasă la patru după masă mangă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
așa gălăgie ca la București. Raluca Ciobanu, str. Izvoarelor, nr. 45 Dar la D.V. să revin, la întâlnirea aceea din Romană. O Piață Romană înghețată, plouată, un noiembrie căcăcios, gri și grăbit când slalomezi printre băltoace vineții. Ce a fost ciudat - că D.V. din euforia inițială cu care mă întâmpinase, cum a auzit întrebarea, și-a pus coada pe spinare și m-a lăsat cu ochii în soare. Gata, nu mai avem ce discuta, mi-a aruncat peste umăr. Asta e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ei. Încă se mai poate trăi. Chiar te tonifică, te aduce cu picioarele pe pământ. În lumea lui Mirel, din moment ce mă învârteam pe lângă Gigi Kent și alți indivizi de valoare, nu aveam cum să fiu un loser. Doar ceva mai ciudat. Scriam, lucru extrem de periculos. Asta e mentalitatea, că Bucureștiul e un fel de uliță ceva mai lărguță, pe unde, dacă ești puțin mai atent, le poți întâlni pe Răduleasca, pe Esca. Cum, nu le știi? Vecine bune! Și bunică-mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
atât de excentric, încât era extrem de greu să încropești niște sentimente coerente vizavi de el. O apariție de un asemenea calibru atrăgea permanent priviri. Râsete, rumoare. Dar și o idee de respect atrăgea. Ți-era frică de el. Atât de ciudat, încât nici nu știai de unde să-l iei. Sentimente amestecate, confuze. Așa trebuie spus cel mai bine. Dacă-l priveai din avion, n-ai fi crezut cu nici un chip că e doar în liceu. Părea incredibil de matur. Cu mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fi fost inițiativa lui. Și de barbă avea nevoie tot pentru a nu mai părea băiețelul mamei, copil de țâță. Ce-mi plăcea la Șăfu era că puteai să discuți cu el despre o carte, despre un film. Și foarte ciudat era că ăsta, deși nu trăise nimic, n-avea prieteni, toată viața stătuse între patru pereți, crescut de două muieri mai mult sau mai puțin isterice, cu toate astea zic, avea o intuiție formidabilă la oameni. Chiar se pricepea. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acre și colțoase. Corozive. Foarte mulți dintre cei care mă citeau, cât și colegii mei de la facultate trăiau cu senzația că scriu pentru a mă răzbuna. Pentru că nu dădeam randament în luptele corp la corp, pentru că eram considerat cumva bizar, ciudat, mă refugiam în scris. Nu era deloc așa. N-am scris niciodată cu ură, cu patimă. Scriam pentru că simțeam că lumea asta merită descrisă. Scriam pentru că descoperisem cu mare uimire că era unul dintre puținele lucruri la care mă pricepeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
l-a sunat mă-sa, du-te mamă acum și tu să mănânci o prăjitură, ceva. Că s-a terminat sesiunea, relaxează-te, gata! Du-te la un film, să te recreezi. Și, v-am spus, el era deja mangă. Ciudat la el cum, crescut de un tată fost comunist, acum lucrează la un ziar capitalist pursânge. În anul I, când era băiat cuminte și mergea la concerte la Ateneu, îl plângea pe Ceaușescu. Cum dracu’ a trecut în tabăra ailaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]