7,829 matches
-
care se ajunge la prăbușirea regimului sau la transformarea lui. Dacă nu este nevoie de timp pentru trecerea de la criză la colaps, "accentuarea" unor anumite aspecte ale crizei poate conduce la o "ieșire" din regimul autoritar. Indiferent de motiv, destrămarea coaliției dominante care susține regimul are consecințe vizibile la nivelul politicii. Înăsprirea conflictului dintre elite duce la o mai mare dificultate în luarea deciziilor, dacă nu chiar la o reală stagnare, și, poate, chiar în acele sectoare care au reprezentat sursa
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
vizibile la nivelul politicii. Înăsprirea conflictului dintre elite duce la o mai mare dificultate în luarea deciziilor, dacă nu chiar la o reală stagnare, și, poate, chiar în acele sectoare care au reprezentat sursa dezacordurilor și a rupturii pactului de coaliție. Regimul își poate pierde ulterior legitimitatea la nivel de elită (legimitatea sa în cadrul maselor fiind permanent limitată). O altă consecință a fisurilor din cadrul coaliției, în special în cazul armatei, poate constă într-o reducere a capacității represive a regimului sau
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și, poate, chiar în acele sectoare care au reprezentat sursa dezacordurilor și a rupturii pactului de coaliție. Regimul își poate pierde ulterior legitimitatea la nivel de elită (legimitatea sa în cadrul maselor fiind permanent limitată). O altă consecință a fisurilor din cadrul coaliției, în special în cazul armatei, poate constă într-o reducere a capacității represive a regimului sau într-un cost mai mare al deciziilor ce țin de represiune. Fenomenul apare atunci când există o mobilizare simultană a grupurilor sociale pro-regim sau când
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
anti-autoritare. În acest moment se impun măsuri fără de care criza autoritară se poate prelungi considerabil fără a provoca prăbușirea regimului sau transformarea acestuia (treptată, continua) într-un alt regim. În acest sens, trei aspecte sunt deosebit de relevante, pentru criza din coaliția dominantă. În primul rând, există posibilitatea ca anumite părți din coaliția dominantă să se detașeze de regim, asumându-și poziții de "dezangajare" și, eventual, chiar de opoziție activă. În al doilea rând, unele grupuri, anterior indecise sau indiferente - de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
se poate prelungi considerabil fără a provoca prăbușirea regimului sau transformarea acestuia (treptată, continua) într-un alt regim. În acest sens, trei aspecte sunt deosebit de relevante, pentru criza din coaliția dominantă. În primul rând, există posibilitatea ca anumite părți din coaliția dominantă să se detașeze de regim, asumându-și poziții de "dezangajare" și, eventual, chiar de opoziție activă. În al doilea rând, unele grupuri, anterior indecise sau indiferente - de exemplu, grupuri organizate aparținând în principal claselor de mijloc -, trec la opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
să prefigureze o alternativă politică fără de care criza ar putea dura la nesfârșit. Trebuie să adăugăm un fel de "contraindicație", indispensabilă în caz de criză și de transformare fără colaps: mobilizarea nu trebuie să intimideze actori care fac parte din coaliția de guvernământ, mai ales armata, care sunt chemate să înțeleagă toate dezavantajele rămânerii în guvern (fisuri în organizare sau chiar dispariția principiului ierarhic) și avantajele "revenirii în la cazarmă" (responsabilități politice scăzute, prestigiu social crescut, existând posibilitatea de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
principiului ierarhic) și avantajele "revenirii în la cazarmă" (responsabilități politice scăzute, prestigiu social crescut, existând posibilitatea de a fi considerați protectori și garanți ai schimbării). În caz contrar, ar putea apărea efectul trecerii în plan secund a divizărilor existente în coaliția de guvernământ, creându-se condițiile de (re)instituire a regimului autoritar și refacerea coaliției. Pe de o parte, trebuie să se contureze premisele unei alternative politice, pe de altă parte este vorba de crearea unui echilibru precar, capabil să ghideze
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
existând posibilitatea de a fi considerați protectori și garanți ai schimbării). În caz contrar, ar putea apărea efectul trecerii în plan secund a divizărilor existente în coaliția de guvernământ, creându-se condițiile de (re)instituire a regimului autoritar și refacerea coaliției. Pe de o parte, trebuie să se contureze premisele unei alternative politice, pe de altă parte este vorba de crearea unui echilibru precar, capabil să ghideze transformarea într-o situație foarte dificilă. Tocmai acesta este locul în care se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sistemului descris mai sus, oare de ce anume mai este nevoie pentru demararea efectivă a schimbării? Este esențială oare apariția unui eveniment susceptibil de a precipita situația? Sau este suficientă doar apariția treptată, inițial tacită a unui pact între jucători ai coaliției dominante, noua opoziție și anumite sectoare ale vechii opoziții? La aceste întrebări ar trebui să se răspundă fiecare caz în parte. Însă putem adăuga că pentru o conducere capabilă să efectueze tranziția, poate fi suficient pactul inițial creat (poate) chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
chiar prin contribuția acesteia. Prin urmare, pe de-o parte există, adesea, un eveniment accelerator (de ordin intern sau extern). Pe de altă parte, putem reitera faptul că, în aproape toate cazurile, se ivește un actor, sau o fracțiune, din coaliția autoritară, care preia inițiativa schimbării de regim. Deși se poate constata, uneori, discrepanța dintre proiectele politice ale actorului în cauză și regimul democratic care rezultă, actul în sine rămâne. În foarte puține cazuri, mai recente, din Europa sau America Latină, opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în aplicare această schimbare care permite eliberarea de sub o "protecție" militară, uneori prea opresivă. Al doilea efect este o tranziție de la un regim militar la unul civil-militar sau a unuia civil-militar la unul militar, foarte frecvent întâlnită. Este determinată de coaliția dominantă de actorii implicați direct în guvern sau de cei ce îi sprijină (de exemplu, un alt grup de soldați care, după o lovitura de stat, creează o alianță cu grupuri civice, sau, dimpotrivă, îi alungă de la guvernare). În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
elitei conducătoare înțelege, din motive diferite, că nu poate bloca schimbarea dacă nu impune măsuri coercitive pe care ea nu poate sau nu dorește să le adopte; dacă se agrează schimbarea, se elimină componenta cea mai conservatoare și reacționară a coaliției autoritare. Acțiunea opoziției, puterea, capacitatea ei de mobilizare impulsionează transformarea, elita conducătoare încercând s-o controleze și să obțină sprijinul opoziției moderate, izolând-o pe cea extremistă și evitând pericolele unei coliziuni frontale. 3. Instaurarea democrației: dimensiunile schimbării Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
democratic, aceștia sunt potențial "periculoși": ei pot întotdeauna să încerce a menține un control parțial asupra puterii politice, mai ales după repetarea constantă a crizei [a se vedea Stepan, 1988]. Un alt aspect central al procesului în cauză este formarea coaliției fondatoare a regimului. Această coaliție apare la întâlnirea dintre interesele și opțiunile diferiților actori politici și socio-politici activi în perioada de tranziție. Aici termenul coaliție este folosit într-un sens larg, întrucât acordul care stă la bază poate fi tacit
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ei pot întotdeauna să încerce a menține un control parțial asupra puterii politice, mai ales după repetarea constantă a crizei [a se vedea Stepan, 1988]. Un alt aspect central al procesului în cauză este formarea coaliției fondatoare a regimului. Această coaliție apare la întâlnirea dintre interesele și opțiunile diferiților actori politici și socio-politici activi în perioada de tranziție. Aici termenul coaliție este folosit într-un sens larg, întrucât acordul care stă la bază poate fi tacit acceptat de facto de unele
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a se vedea Stepan, 1988]. Un alt aspect central al procesului în cauză este formarea coaliției fondatoare a regimului. Această coaliție apare la întâlnirea dintre interesele și opțiunile diferiților actori politici și socio-politici activi în perioada de tranziție. Aici termenul coaliție este folosit într-un sens larg, întrucât acordul care stă la bază poate fi tacit acceptat de facto de unele forțe politice. Instaurarea are mult mai multe șanse de reușită, și, în paralel, crește și posibilitatea de consolidare, pe măsură ce coaliția
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
coaliție este folosit într-un sens larg, întrucât acordul care stă la bază poate fi tacit acceptat de facto de unele forțe politice. Instaurarea are mult mai multe șanse de reușită, și, în paralel, crește și posibilitatea de consolidare, pe măsură ce coaliția fondatoare devine mai amplă, adică cu cât sunt implicate mai multe forțe active politic. Schmitter [1984, 366] a subliniat principalele caracteristici ale acestor "acorduri" (pacturi): acestea sunt rezultatul unor negocieri între elite și instituții. Inițial există tendința de a se
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ajunge la un consens pe probleme de politică de "fond" (conflicte de clasă, economice - monetare, salariale, fiscale - sau conflicte centru-periferie, determinate de către autonomia regională). Există alte două elemente definitorii ale instaurării democrației, strâns legate între ele și dependente de dimensiunea coaliției fondatoare. Pe de-o parte este necesar a vedea dacă și ce forțe politice sunt mai mult sau mai puțin prezente sau organizate atunci când începe tranziția și, apoi, instaurarea. În cazul în care conflictul de clasă, și anume conflictul "dreapta-stânga
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Cauzele cele mai frecvente ale fenomenului sunt: înfrângerea militară (uneori asociată unor eșecuri economice dezastruoase) intervenția externă a unei țări străine (care impune instituțiile democratice), profunde transformări socio-economice (care, pe termen lung, modifică fundamental baza socială a regimului autoritar), divizarea coaliției dominante care sprijină regimul ca urmare a unor dezacorduri privitoare la politica economică ce urmează să fie pusă în aplicare (sau chiar imposibilitatea de a ajunge la un acord cu privire la succesiunea în pozițiile cheie ale regimului). În cazul unui regim
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sau chiar imposibilitatea de a ajunge la un acord cu privire la succesiunea în pozițiile cheie ale regimului). În cazul unui regim autoritar consolidat, e dificil de instaurat prosperitatea economică (ceea ce poate determina o criză de autoritate). Dimpotrivă, succesul consolidează regimul și coaliția care îl susține. Cu toate acestea, în multe cazuri din America Latină, inclusiv cele de succes din punct de vedere economic, s-au creat condiții pentru schimbare (de multe ori condusă chiar de actorii instituționali interni sau de o alianță între
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
crizei autoritare influențează instaurarea democratică prin problemele substanțiale pentru care noua elită va trebui să lupte, chiar și în circumstanțe dificile, nefavorabile pentru democrație, dar sunt relevante și pentru rolul actorilor protagoniști ai tranziției și ai instaurării, adică pentru componența coaliției fondatoare a regimului. Intervenția externă (o înfrângere militară sau chiar o simplă imitație a țărilor vecine influente) poate explica diferite crize ale autoritarismului, influențând următoarea fază a instaurării. Pridham [1994], Whitehead [1996], Bonanate [2000] și alții au pus accent pe
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sau industriale. De asemenea, este decisiv faptul că hegemonia politică a aristocrației moșierești este "fărâmată" sau "transformată", dar și faptul că agricultorii sunt integrați într-un mecanism economic orientat către producția de piață. d) Al patrulea factor este absența unei coaliții aristocratico-burgheze dirijate împotriva țăranilor și a muncitorilor. Dacă "căsătoria dintre secară și oțel" (sau coaliția aristocrație moșierească- industriași) este cale sigură spre soluții autoritare, un antagonism considerabil între elementele mercantile și industriale, pe de o parte, și aristocrația moșierească, de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sau "transformată", dar și faptul că agricultorii sunt integrați într-un mecanism economic orientat către producția de piață. d) Al patrulea factor este absența unei coaliții aristocratico-burgheze dirijate împotriva țăranilor și a muncitorilor. Dacă "căsătoria dintre secară și oțel" (sau coaliția aristocrație moșierească- industriași) este cale sigură spre soluții autoritare, un antagonism considerabil între elementele mercantile și industriale, pe de o parte, și aristocrația moșierească, de altă parte, favorizează o competiție pentru câștigarea unui sprijin popular cât mai larg, care, în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
politică clase sociale inferioare și partide politice (sau sindicate) care promovează mobilizarea? Se simt oare "forțate" să accepte sau chiar să determine o astfel de transformare? Răspunsul se rotește în jurul celui de-al cincilea factor, sugerat de Moore: absența unei coaliții aristocratico-burgheze. Din experiența așa-numitor "mici democrații" europene vom abserva că, dacă: • există unitate teritorială națională [Rustow, 1970 și 1971]; • există amenințări externe imediate, ușor previzibile (ele pot împiedica procese evolutive pașnice); • structura de stat dispune de un aparat represiv
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
entități mențin unitatea țării, sunt deschise la cooperare și obțin sprijinul adepților sau (în accepțiunea lui Lijphart) a "sub-elitelor" activiștilor (în context apolitic, cu participare scăzută la nivel de masă). La nivel instituțional, democrațiile consociative sunt caracterizate de guverne cu coaliții largi; existența unor mecanisme de veto este menită să asigure rolul minorităților în procesul decizional și la aplicarea principiul proporționalității în toate împrejurările relevante (exercitarea votului, nominalizările în administrație, distribuirea resurselor publice, gestionarea diferitelor segmente ale societății). Analiza lui Lijphart
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
parlament" care măsoară atât dominanța partidului de guvernământ în termeni de mandate, cât și puterea opoziției de a crea probleme de eficacitate decizională. În absența alternanței - și, prin urmare, a unei bipolarități solide între cele două partide, două aliante sau coaliții de partide -, responsabilitatea (accountability) "verticală" se poate juca doar la nivel de alternanță între candidați și, prin urmare, ea este foarte slabă. Responsabilitatea (accountability) "orizontală" asigură controlul conducătorilor de către alte instituții sau actori colectivi care dețin cunoștințele și puterea de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]